De fapt, ea… pasiunea, a fost cea care ne-a ghidat în toate acțiunile pe care le-am întreprins de-a lungul anilor, mai ales când a fost vorba de RoLink. Așa s-a întâmplat de mai multe ori și în cazul Masivului Cozia, un munte care ne atrage ca un magnet. De ce?
În primul rând, deoarece oportunitatea celor 1664 de metri altitudine, oferă o arie de acoperire impresionantă, depășind așteptările din simulările efectuate. Astfel că noi, prin rețeaua care ne unește, am găsit un amplasament minunat pentru desfășurarea optimă de QSO-uri interesante în RoLink.
De asemenea, tot pe Cozia, partea de comunicații digitale este asigurată în rețeaua BrandMeister prin deja existența de ceva timp acolo, a repetorului DMR instalat de Adrian – YO7HKR și administrat de către Denis – YO3DSG.
Al doilea motiv pentru care Masivul Cozia ne atrage, este acela al peisajului uimitor care bucură sufletul și relaxează mintea. În fapt, este o panoramă extraordinară în toate punctele cardinale.
Mai ales în zilele senine, de la crestele înzăpezite ale Făgărașilor și până la îndepărtatul Parâng, se poate vedea toată frumusețea orizontului, indiferent de anotimp.
Altfel, conform mărturiei depuse de ambele camere web, amplasate pe vârful Ciuha Mare, silueta ondulată a râului Olt, se vede șerpunid dinspreSibiu, în avale spre Râmnicu Vâlcea.
Și atunci? Care dintre cele două motive ne-au convins că este cazul pentru o mică reuniune radioamatoricească, într-o oarecare zi de duminică? În principiu… ambele. Mai precis, aveam în plan montarea unui nod sub forma unui IGate – YO7JYL-10, care să preia traficul din zona surprinzător de mare de acoperire a repetorului. Acesta ar fi mult mai ușor de monitorizat pentru radioamatorii care traversează pitoreasca vale a Oltului.
De asemenea, deoarece ne pasă de modul cum funcționează rețeaua RoLink, am constatat că atunci când se emite pe frecvența repetorului de pe Cozia, se preia tonul CTCSS 103,5 Hz și se distribuie în radiofrecvență, deranjând cumva nodul de la Craiova. Astfel, ne-am gândit la activarea filtrării tonurilor CTCSS așa încât, în momentul când un radioamator vorbește prin Cozia, să nu deschidă nodul configurat pe frecvența de emisie a repetorului.
Având planurile puse la punct, din Pitești (YO7JYL – Cristina, YO7GQZ – Cătălin), Brașov (YO6NAM – Răzvan), București (YO3DEL – Dan, YO3DSG – Denis) și desigur, Râmnicu Vâlcea (YO7HKR – Adrian), câțiva radioamatori pasionați, oameni cu minte deschisă, fără stare și cu dorință de aventură, s-au mobilizat pentru urcarea în Masivul Cozia.
Chiar dacă vremea nu se anunța grozavă, prin prisma norilor denși care nu se lăsau împrăștiați de pe cerul lui februarie, ne-am bucurat că totuși, temperatura era pozitivă. Pentru mine, singurul impediment vinovat de înghețarea mâinilor, avea să fie vântul care sufla suficient de tare la altitudinea celor 1664 m.
Întâlnirea noastră a avut loc la baza muntelui, înainte de intrarea pe drumul forestier ce urcă spre cabană. Un fapt era clar: bucuria revederii se observa pe chipurile noastre, deci un motiv în plus să ne gândim că echipa astfel formată, avea să realizeze cu succes ceea ce și-a propus.
Companie pe calea undelor radio am avut în permanență, pentru că rețeaua veselă s-a animat. Noi ne-am simțit bine, deoarece vorbind la stație, drumul a fost și mai scurt.
Covorul alb și-a făcut apariția abia după ce, în urcarea pe drumul forestier, am trecut de 1000 m în altitudine. Apoi, pe ultimul kilometru în apropierea Cabanei Cozia, zăpada moale de pe drum avea un strat de vreo douăzeci de centimetri și era suficient de enervantă.
Ne-am echipat cu cele necesare pentru urcarea pe Vârful Ciuha Mare și am verificat dacă lipsește ceva. Nu de alta, dar n-ar fi fost plăcut să mai facem un drum înapoi la cabană, unde am parcat mașinile.
Denis împreună cu Adi au rămas acolo, în timp ce eu, Cătălin, Răzvan și Dan am pornit spre vârf prin zăpada moale, alunecoasă și viscolită pe alocuri.
La un moment dat, câteva picături de ploaie au încercat să ne intimideze, dar nu le-a reușit. În schimb, vântul și-a făcut treaba, schimbând forma norilor aruncați pe cer și mișcând ramurile brazilor în toate direcțiile.
Colegii mei s-au pus pe treabă, fiind și o ocazie bună pentru mentenanța repetoarelor (RoLink și DMR- prin rugămintea lui Denis). A fost montat și nodulețul pentru IGate, urmat de configurarea lui în sistem.
Apoi, era momentul pentru activarea filtrării tonurilor CTCSS. Foarte simplu pentru Răzvan de realizat asta, dacă ar fi vrut să funcționeze cablul de legătură dintre stația Motorola și laptop.
Pentru o clipă m-am amuzat în tăcere, deoarece mi-am adus aminte că, la fiecare urcare pe Cozia, mereu a fost ceva ce ne-a dat de furcă. De exemplu, la instalarea repetorului, un senzor încăpățânat ne-a dus pe culmile disperării. De data asta, era vorba de mufa rebelă de la cablul de programare.
Deși introdusă în stație, nu voia sub nici o formă să comunice cu laptopul, fapt ce ne-a pus pe gânduri, pentru găsirea unei soluții rapide.
Și de data asta am fost norocoși, în ideea în care a fost găsită o altă mufă, de la un alt cablu, tăiată și apoi lipite cu cositor toate firele din alcătuirea cablurilor. În lipsa unui clește de sertizare, au fost asociate culorile componente și, cu mare atenție, făcută echivalarea lor. Odată lipite cele două bucăți de cablu, a funcționat și conexiunea stației cu laptopul. Ce s-a vrut de fapt?
Cu alte cuvinte, semnalul ce trece prin repetor din stația de emisie (dinspre recepție spre emisie), să fie la același nivel cu cel care trece din stația de recepție în rețea. Au urmat câteva teste de volum pentru conformitate, după care, în principiu… n-ar mai fi fost nimic de făcut.
Apă am avut destul de puțină cu noi, știind că nu stăm mult pe vârf. Răzvan mi-a reproșat că, de data asta nu am mai luat tradiționalul termos cu ceai din fructe de pădure, așa că băieții s-au consolat cu niște suc. Oricum de foame uitaserăm, dar am avut noroc cu Adi, care cu grija unui părinte, înainte să pornim spre vârf, mi-a dat niște sendvișuri și câteva mere delicioase.
Abia pe la ora 16.30 am început să coborâm și în scurt timp am ajuns la cabană, unde ne așteptau Adi și Denis.
Ne cam grăbeam să pornim spre casă, mai ales Răzvan care avea de parcurs cel mai lung traseu până la Brașov. Totuși, la invitația lui Denis de a nu pleca la drum fără să mâncăm, am acceptat cu plăcere să pornim în coloană spre Râmnicu Vâlcea. La un local recunoscut pentru că „se mănancă bine”, ne aștepta Dana – YO7HKM. Ne-am bucurat din nou pentru revederea surpriză și împreună am povestit despre cum a fost pe Cozia, dar și peripețiile de care am avut parte.
Mai pot să spun că, de comun acord, a fost o zi la superlativ. Deși vremea s-a vrut morocănoasă, n-am avut timp să o băgăm în seamă. Toate momentele petrecute împreună s-au dovedit constructive și ne-am bucurat pentru că în final, rezultatele au ieșit așa cum ne-am propus. Voia bună ne-a animat fiecare minut, iar gândurile noastre au avut ca punct final Ham-spirit. El este cel care ne-a ghidat de fiecare dată proiectele finalizate cu succes.
Cu simplitatea care ne caracterizează încă de la originile rețelei RoLink, având mintea deschisă și sufletul liber, ne-am adunat o mână de oameni și încă o dată, am pus în slujba radioamatorilor, posibilitatea de a comunica cu echipamente profesionale, dar și de a monitoriza traficul cu ajutorul acestui IGate. Ceea ce vrem să punctăm este faptul că, pentru cei pasionați, este deschisă oferta noastră de a distribui noduri pentru sistemul A.P.R.S. în amplasamente situate la altitudinea de peste 1400 m.
Este foarte simplu! De aceea povestea noastră continuă să scrie istorie în pagina RoLink.
*** Nu te descurci să faci instalarea manual? Nicio problemă! Click aici ***
Dacă foloseşti un nod RoLink bazat pe Orange Pi Zero şi SA818, poţi utiliza o imagine preconfigurată cu softul necesar pentru tot ce ai nevoie (SVXLink, Direwolf, Web Dashboard)
Descarcă fişierul de aici, dezarhivează şi citeşte informaţiile din fişierul text.
Fă-ţi un cont (dacă nu ai deja) pe reflector, aici
Configurează opţiunile pentru APRS şi verifică dacă apari pe hartă, aici sau aici
Stai informat despre activităţile din RoLink pe canalul de Telegram
În cele ce urmează, o să vă prezint modul cum este configurat și funcționează nodul portabil RoLink ce are atașat un sistem GPS. A fost testat și verificat de către mine cu ocazia mai multor călătorii și mi s-a părut interesant.
Modulul USB GPS se gaseste la următoarea adresă: https://t.ly/wWHXN și arată astfel:
Pe un sistem Orangepi zero cu imagine preconfigurată RoLinkX, (ATENTIE! se lucreaza cu userul root) se trece sistemul din ro în rw și se instalează următorele pachete:
apt install gpsd gpsd-tools direwolf
Daca avem deja modulul GPS, putem verifica functionarea acestuia cu comanda:
cgps -s
Daca totul este in regula, vom avea urmatorul tabel:
Daca nu apare niciun parametru in tabel, trebuie verificat daca sistemul vede receptorul; ne uitam cu comanda:
dmesg |grep -i usb
si ar trebui sa avem:
3.421818] usb 6-1: new full-speed USB device number 2 using ohci-platform [ 3.648888] usb 6-1: New USB device found, idVendor=1546, idProduct=01a7, bcdDevice= 1.00 [ 3.648945] usb 6-1: New USB device strings: Mfr=1, Product=2, SerialNumber=0 [ 3.648969] usb 6-1: Product: u-blox 7 - GPS/GNSS Receiver [ 3.648987] usb 6-1: Manufacturer: u-blox AG - www.u-blox.com [ 11.297455] cdc_acm 6-1:1.0: ttyACM0: USB ACM device [ 11.297820] usbcore: registered new interface driver cdc_acm [ 11.297841] cdc_acm: USB Abstract Control Model driver for USB modems and ISDN adapters
Daca identificam dispozitivul atasat ttyACM0 inseamna ca totul este in regula. Daca nu, vedeti ca nu cumva sa folositi un cablu lung ce are cadere mare de tensiune pe el; cel mai bine este sa folositi pentru inceput receptorul infipt direct in orangepi. Atentie insa la pozitionarea receptorului, care are antena pe partea cu led-urile. Led-ul rosu indica alimentarea, si mai este un led verde care functioneaza intermitent atunci cand receptorul s-a “fixat”. Daca cgps ne arata ceva de genul:
unde la status avem NO FIX inseamna ca nu avem receptie si trebuie sa ii schimbam locul. Sper ca este clar ca in casa nu vom avea nimic receptionat.
Pentru ca direwolf să funcționeze fără placă de sunet, tebuie să adăugăm o placă de sunet virtuală:
modprobe snd-aloop Comanda o adaugăm în /etc/modules, astfel încât să se încarce la fiecare repornire:
nano /etc/modules
În ultima linie adăugăm:
snd-aloop
apoi salvăm (CTRL+o, ENTER, CTRL+x) și mergem mai departe cu configurarea direwolf. Pentru asta edităm:
Userul și parola se pun în functie de indicativul folosit. Indicativul trebuie intodus cu litere mari. Parola aprs-is este generata de un algoritm implementat pe diverse site-uri si este numerica. Daca ati folosit deja APRSDroid, o puteti folosi pe aceea.
[rx>ig] #
GPSD: Location fix is now 2D.
GPSD: Location fix is now 3D.
[ig] YO0XXX-15>APDW16:!4450.39NR02453.70E0360/000/A=000910Nod portabil cu gps CPU Temp: 40°C
rx_to_ig_allow? 3188 "YO0xxx-15>APDW16:!4450.39NR02453.70E0360/000/A=000910Nod portabil cu gps CPU Temp: 40°C"
rx_to_ig_allow? YES, no dedupe checking
Dacă până aici totul este în regulă, putem pune sistemul să porneasca automat la butare.
nano /lib/systemd/system/direwolf.service
în care adăugăm (sau inlocuim -adica stergem tot ce este acolo si punem ce e mai jos- in cazul in care avem ceva deja):
[Unit]
Description=DireWolf is a software "soundcard" modem/TNC and APRS decoder
Documentation=man:direwolf
AssertPathExists=/etc/direwolf.conf
After=syslog.target network.target
[Service]
User=root
SupplementaryGroups=dialout audio
ExecStart=/usr/bin/screen -S direwolf -D -m /usr/bin/direwolf -q d -d ii -d fff -c /etc/direwolf.conf -t 0
ExecStop=/usr/bin/screen -S direwolf -X quit
Restart=always
RestartSec=10
[Install]
WantedBy=multi-user.target
Ora 5.30 AM… mult prea devreme pentru o dimineață de duminică, când răcoarea nopții de iulie, încet… se lasă dusă. Încă puțin de leneveală, chiar dacă drumul la care trebuia să pornim, ne spunea să ne grăbim. Voiam să fim deja în mașină pe la ora 6.30, dar nu ne-a ieșit. După ce ne-am asigurat că avem cu noi tot ce trebuie, cu o mică întârziere, cea a sfertului academic, aproape de ora 7 AM intram pe autostrada A1 spre București. Navigația fusese sinceră cu noi, încă de când am calculat traseul, așa că tot ne încadram în timp: 2 ore și 30 minute până la destinație – Primăria Comunei Pietroasele din județul Buzău. Evident că instituția statului nu este deschisă duminica, însă era doar un loc mai popular de întâlnire cu alți radioamatori. Ei se vedeau chiar pentru prima dată, cu un scop nobil: instalarea unui nou repetor în rețeaua care ne unește.
La fel de matinal se activase și rețeaua după ce, în același timp cu noi (eu și Cătălin), de lângă Brașov pornea și Răzvan – YO6NAM. Prietenii din RoLink ne-au ținut companie pe parcursul drumului, iar kilometrii șoselei se scurgeau prin Găești, Târgoviște, Ploiești și apoi, locul de întâlnire. Ne-am auzit cu YO6OEK – Coloman, Ovidiu – YOMPI, Gigi – YO7FFU, Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, iar după un timp a apărut, tot din mobil, Dan – YO3DEL.
Practic, începea să se contureze echipa ce avea să urce pe Vârful Istrița, aflat în apropiere de Buzău și vizibil de pe drumul dinspre Ploiești. În fața primăriei, deja ne așteptau Ovidiu – YO9XC și Răzvan, ce ajunsese cu câteva minute înaintea noastră. Bogdan – YO9GBA a sosit de la Năvodari, imediat după noi. Însă, până sosește toată lumea, cu ajutorul lui Bogdan, haideți să ne întoarcem puțin în toamna anului trecut:
“În luna septembrie 2022, în timp ce mă întorceam de la o lucrare, pe drumul dinspre Buzău către Ploiești, m-am gândit cum ar fi dacă pe dealul de lângă DN 1B ar fi instalat un repetor. Am făcut o pauză si m-am uitat pe GPS cum as putea ajunge. M-am abătut de la traseu și am ajuns la “Biserica dintr-o Piatră”, aflată în vârful dealului din localitatea Vârf. Am scos portabila Yaesu VX6 și am făcut apel pe repetoarele din zonă. Bucuros că am deschis repetorul din București – YO3A, am făcut câteva legături radio. Vedeam în partea stângă un alt vârf, mai înalt, unde se găsea un site de telecomunicații la care tânjeam. Am ajuns acasă și am vb cu Mihai – YO9GIZ care m-a sfătuit sa iau legătura cu Ovidiu YO9XC.
Peste câteva zile l-am sunat pe Ovidiu și a fost foarte încântat de vestea de a instala un repetor pe Vf .Istrița. Am vorbit cu Răzvan – YO6NAM și mi-a spus ca are nevoie de câteva informații ptr a putea face o simulare și a decide ce sistem este pretabil pentru acea zonă. Vorbisem cu Ovidiu să facem o vizită până la locație în luna octombie 2022. Pentru că vremea sa înrăutățise, iar eu nu am mai avut timp disponibil în program, vizita s-a anulat pentru primăvară.
În data de 18.03.2023, am făcut o vizită până la Năieni, unde este casa lui Ovidiu și împreună am urcat să vedem locul unde va fi amplasat noul repetor. Era o zi plăcută de primăvară, drumul ales către locatie este asfaltat până la Pietroasa Mică, după care urmează o porțiune de 4 km de drum neamenajat până la Releul de Telecomunicații Istrița. Ajunși la destinație parcă pe un alt tărâm, de sus se vede extraordinar toată partea de sud – est a României, cu terenuri cultivate și localitățile învecinate. Am văzut unde este amplasat stâlpul de comunicații și lângă el, o cladire micuță construită din pereți tip sandwich. Am intrat în interior unde am găsit vechiul repetor care functionase în acea locație, dar si alte echipamente de telecomunicații ce deserveau un post de radio local. Am făcut câteva poze transmise lui Razvan – YO6NAM și lui Dan – YO3DEL. Am plecat din locație cu gândul la ziua în care voi ajunge să particip la instalarea lui.
În ziua cea mare a instălarii eram în concediu, dar am plecat cu o zi mai devreme de la mare din Năvodari, la ora 6:15. Am ajuns în Pietroasele la 9:45 AM, unde m-am întâlnit cu parte din echipa ce face ca lucrurile să se unească.“
Revenind… pe rând, au apărut Dan – YO3DEL, care transporta cutia în care se afla repetorul și Mihai – YO9RAO, alături de Andi – YO9FGY. Echipa formată din opt oameni, s-a îmbarcat în trei mașini de teren, știindu-se că drumul forestier ce urcă la releul de telecomunicații de pe Vf. Istrița este mai dificil pe alocuri. Chiar și la altitudinea celor 750 metri, cât măsoară dealul Istrița, arșița zilei se anunța nemiloasă. Am parcurs o mică porțiune de pădure și apoi pajiște întinsă cât vedeai cu ochii, motiv pentru care, Cătălin a montat pe mașină o cameră cu scopul de a filma traseul.
Cu un puternic impact istoric asupra zonei, pilonul pe care aveam să urcăm antena repetorului, poartă amprenta unui turn de pază, situat în punctul cel mai înalt punct al Dealului Istrița (749 m).
Întorcându-ne puțin în trecut, în anul 1856 austriecii au montat aici o turlă de lemn – punct trigonometric – numit Surla Nemților, loc ce a fost inclus și pe harta întocmită în anul 1886. Numele turleia fost dat de localnici, deoarece, în timpul războiului, dată fiind poziția turnului, putea fi folosit pentru supraveghere.
Cerul senin și lipsa umbrei aferentă zonei noastre de interes din preajma incintei, aveau să-si pună amprenta radiațiilor UV peste noi. Altfel, nacela din vârful pilonului oferă o panoramă uimitoare.
De aici se poate vedea Bărăganul, iar în zilele cu atmosferă limpede se pot observa zările spre Ploiești, orașul Urziceni sau chiar turnurile și construcțiile înalte din București. Spre nord, se pot admira munții Bucegi, Ciucașul, munții Buzăului și ai Vrancei.
De fapt, singurul loc unde se simțea cu adevărat o adiere mai răcoroasă de vânt, era pe platforma pilonului aflată la 20 și un pic de metri de la nivelul solului. În rest? Pajiște cu vegetație și flori de câmp, încinse de soarele lunii lui Cuptor.
Tocmai de aceea, pregătirile pentru montarea echipamentelor au fost făcute pe cât posibil de acasă, de către fiecare din noi, așa încât efortul depus asamblării lor să fie minim, în condiții uneori improprii sau imposibil de realizat.
Nu știam că va fi atât de cald, dar am preferat varianta asta, în defavoarea ploilor anunțate și care ne-au evitat. Ele s-au mutat cu o zi mai devreme, după spusele lui Ovidiu – YO9XC. Practic, în locația oferită de către dumnealui, aveam să punem amprenta RoLink pe încă un punct important al hărții YO cu acoperire radio.
O parte din noi am urcat pe pilon, iar Cătălin și cu Răzvan s-au orientat asupra locului unde vor fi amplasate suportul și antena, fapt confirmat și de Ovidiu, care ne urmărea de la baza incintei.
Au măsurat lungimea cablului, după care, l-au coborât de-a lungul pilonului și introdus în interior până la baza cutiei repetorului.
Între timp, Dan – YO3DEL a pregătit montarea lui în incintă și ne-a explicat cum a fost construit. Cu emoție în glas, ne-a spus în cât timp a proiectat modulele electronice, dar și programarea părții de soft. A scris nu mai puțin de 1700 linii de cod, pentru dashboardul cu care îl controlează şi monitorizează.
În cele de mai jos Dan – YO3DEL, ne prezintă repetorul pe care l-a proiectat cu pasiune și construit cu multă răbdare:
“Repetorul în partea de gestionare RF beneficiază de calitatea și fiabilitatea oferită de cele două stații Motorola GM340. A fost aleasă cu atenție stația de recepție dintr-un lot de 10 unități pentru a asigura o recepție liniștită și stabilă la semnale reduse.
Controlul stațiilor și gestionarea semnalelor audio sunt asigurate de OPI cu SVXlink și interfața de control, care a fost proiectată la finalul anului trecut și este deja implementată cu succes pe repetoarele Cozia și Pitești. În cazul prezentului repetor, am optat pentru ultima revizie a interfeței, care aduce îmbunătățiri la rejectia zgomotului extern și stabilitatea amplificatoarelor operaționale. De asemenea, comanda ventilatorului este realizată acum de un MOSFET, oferind un control mai precis și fiabil.
La nivel intern, toată conectica este sertizată și se bazează pe produsele AMPHENOL, recunoscute pentru calitatea lor. De asemenea, cablul coaxial folosit este modelul H155, care asigură o transmisie eficientă a semnalului și o manevrabilitate bună.
Pentru a ne asigura că repetorul poate funcționa și în absența semnalului de internet, a fost implementată posibilitatea de a funcționa local, în regim convențional. Este o caracteristică de reziliență care poate fi foarte utilă în anumite situatii.
Sistemul de răcire s-a dovedit performant, bazându-se pe un ventilator de 120×120 mm care ajunge până la 2600 rot/min. Acesta direcționează aerul printr-un tunel de răcire creat prin îmbinarea celor două stații (sus/jos) și pereții laterali verticali de fixare a acestora. Astfel, sistemul nu a depășit niciodată 39 de grade în teste.
Monitorizarea temperaturii este efectuată cu un senzor fixat prin frezarea canalului de sub tranzistorul final al stației de emisie.
Sunt monitorizate în permanență temperatura stației de emisie și temperatura aerului de răcire, puterea directă și reflectată în antena din care extragem SWR-ul, nivelul RSSI la recepție, tensiunile pe OPI și pe stații, curentul în IDLE și în sarcină, parametrii ventilatorului, starea intrării de PTT și iesire SQL din statii și alti parametri logici și de timpi interni.
Pentru măsurarea puterii directe și reflectate din antenă, precum și pentru a avea o atenuare minimă a semnalului util la recepție, unitatea SWR Bridge se bazează pe un cupler direcțional realizat cu un tronson de cablu coaxial H155 și atenuarea obținută este neglijabilă, numai 0.03dB. Totul este închis într-o cutie turnată din Al, oferind sistemului stabilitate.
Duplexorul este un model cu 3 celule pe RX și 3 pe TX care asigură o atenuare a frecvenței imagine de -98dB și o atenuare de inserție excelentă de numai 0.88 db la RX.
Parametrii de funcționare sunt afișati în permanență pe un afisaj LCD (20×4) conectat prin I2C la AVR, poziționat pe carcasa repetorului și trimiși la distanță prin telemetrie.
Sistemul de protecție, de control și transmiterea datelor de telemetrie, este realizat cu un microcontroller ATMEGA 2560 , o interfață pentru adaptarea și filtrarea semnalelor care sunt trimise către microcontroller spre analiză și un shield de Ethernet conectat prin SPI la AVR , care a fost ales ca variantă de lucru pentru semnal de internet cablat, evitându-se folosirea conexiunii Wi-fi care putea genera instabilitate în condiții de câmp RF ridicat.
Software-ul de management a fost testat intens timp de 45 de zile pentru a detecta și remedia eventualele erori. De-a lungul acestei perioade, au fost dezvoltate peste 1700 de linii de cod.
Sistemul de protecție analizează în permanență parametrii repetorului. Acesta intervine automat în cazul unei defecțiuni pentru a proteja echipamentul. Existența a 14 tipuri de erori care pot fi generate, ajută la diagnosticarea rapidă a problemelor.
Sistemul reactionează diferit în funcție de natura erorilor, astfel pentru erori critice (curenți și tensiuni mari, sistem de răcire defectuos…) sistemul este dezactivat și se încearcă repornirea lui o singură dată la un interval de timp. În caz de nereușită, se blochează orice activare automată a lui, rămânând posibilă numai activarea de către operator, de la distanță sau local.
În cazul erorilor mai simple, sistemul încearcă repornirea de 3 ori la intervale de timp de 5/15/45 minute (“Exponential Backoff”). Această abordare ajută la evitarea suprasolicitării sistemului și permite acestuia un timp de restabilire (răcire , stabilizarea rețelei de tensiune…). La fiecare 24 de ore de funcționare corectă, dacă a fost incrementat counterul de erori, acesta este decrementat cu o unitate.
Pentru a menține legătura cu repetorul și a monitoriza performanța, sistemul de telemetrie și control de la distanță utilizează MQTT (Message Queuing Telemetry Transport), un protocol de mesagerie care se potrivește perfect situațiilor unde se necesită comunicarea între dispozitive în medii cu lățime de bandă redusă, latență mare sau rețele instabile.
Repetorul instalat pe Vf. Istrița
Erorile sitemului sunt scrise în EEprom pentru a fi persistente și în cazul deconectării de la tensiune. În cazul unei erori, sistemul face o “poză” a momentului declanșării acesteia, scriind în memoria nevolatilă, valoarea măsurată care a determinat eroare, tipul erorii, timpul la care s-a produs și numărul de reîncercări de restabilire, ceea ce facilitează diagnoza ulterioară și posibilitatea de a se trage concluzii despre ce nu funcționează corespunzător.
Pentru a folosi o cantitate minimă de date , parametrii măsurați sunt transmiși numai când aceștia suferă modificări și o dată la 15 secunde, pentru sincronizare sunt trimiși toți, în rafală.
Repetorul are și o serie de facilități de control de la distanță. Cu o simplă comandă, se poate porni sau opri repetorul, efectua un reset sau inhiba monitorizarea erorilor și altele. Acest lucru oferă un control total și flexibil asupra funcționării sistemului la distanță.
Pentru fixările mecanice s-au folosit elemente prelucrate din tabla de aluminiu de 2 mm. Carcasa repetorului are dimensiunile de 500x400x210 și include un contrapanou pe care sunt fixate elementele.
La partea de alimentare de 230v avem: siguranța bipolară , descărcator SPD, programator RTC, contor de energie, priză.
Sursa de alimentare a sistemului este de la DELTA Electronics- 12v/150W.“
Frecvența agreată la recepție a fost stabilită ca fiind 439.050 MHz cu tonul 103.5 Hz, iar pentru emisie 431.450 MHz. Toate au așteptat cuminți ca Răzvan și Cătălin să fixeze antena în suport și să verifice poziția ei, perfect dreaptă.
La acest repetor s-a optat pentru o antenă cu câştig (RAC R-4.05.004.01), dat fiind altitudinea “potrivită” pentru a concentra semnalul RF la un grad mic faţă de orizont şi pentru a ne asigura ca toate zonele pe care le putem deservi, vor lucra cu uşurinţă şi putere redusă.
Cablul folosit (Andrew FSJ-50B) ne-a permis ca, după o distanţă de aproape 24 de metri până la baza antenei, puterea se va păstra la un nivel decent. Pierderile introduse se situează în jurul valorii de -1.9dB.
Cum nu doar semnalul repetorului avea nevoie să fie intermediat de o antenă exterioară, la baza pilonului am instalat şi o antenă de tip MIMO, pentru a fi siguri că routerul MikroTik, care fusese prevăzut cu un modem LTE de la Quectel, va avea un semnal util pentru traficul necesar lucrului în RoLink.
YO6NAM, YO7GQZ
Apoi, în interiorul incintei, repetorul a fost alimentat cu energie electrică și legat la internet cu ajutorul unui router 4G care foloseşte antene exterioare, după care au început primele teste, ca repetor local, în legături radio confirmate de Marian – YO9JXC. Pentru testele din RoLink, ne-au fost de ajutor QSO-urile cu Romică – YO9FDX, Cornel – YO3IFO, Adi – YO4PEA/M, Bogdan – YO3BEE.
Eram atât de bucuroși și mai ales, nerăbdători să-l testăm din mobil/portabil și de la distanță. De fapt, legăturile radio ulterioare efectuate pe drumul către casă, aveau să ne confirme că alegerea Vf. Istrița a fost una extrem de favorabilă.
YO6NAM, YO3DEL şi YO9XC lângă piatra Vârfului Istrița
Însă, până atunci, de la Ovidiu – YO9XC, cel care ne-a oferit locația cu prietenie, am primit invitația de a rămâne la masă. Practic, peste zi nu ne-a fost foame, iar în perioada de aproximativ cinci ore petrecute sub soarele arzător, Ovidiu ne-a adus apă rece.
YO9GBA, YO7GQZ, YO7JYL, YO6NAM, YO9XC, YO3DEL
În jurul orelor 15.30, coboram spre comuna Pietroasele, ghidați de Ovidiu care ne-a dus la căsuța lui de vară din comuna Năieni, aflată la câțiva kilometri sub dealul Istriței. Ne-am amuzat pe drum, deoarece în coloana de cinci mașini ce ne îndreptam spre QTH-ul lui Ovidiu, noi testam repetorul recent instalat.
YO6NAM, YO7GQZ, YO7JYL, YO9XC, YO3DEL, YO9FGY… obosiți, dar foarte bucuroși
În grădina din curtea cochetă, am fost invitați la masă în foișor, printre pomi fructiferi și un nuc bătrân.
Când foamea este mare, mâncarea… pe măsură de bună, iar compania în care este servită… în rezonanță cu restul, bucuria momentelor petrecute împreună, evident… mai intensă, iar amintirile se vor sedimenta mai puternic. Doamna Nina – YO9DCM, cuscra lui Ovidiu, împreună cu doamna Nina – YO9-1055/BZ, ne-au servit cu papa bun.
Sigur că eram obosiți, însă plini de energia oferită de succes, dar și de cafeaua ce ne-a injectat un plus de „hai la drum!”. Trebuia să ne urnim spre casă, fiecare în direcții diferite: eu și Cătălin spre Pitești, Răzvan spre Brașov, dar cu un mic ocol la Buzău pentru a-l lăsa pe Andi. Dan pleca spre București, iar Bogdan a făcut front comun cu piteștenii, așa că am porneam împreună, doar până la Ploiești.
Simulare arie de acoperire repetor RoLink Vf. Istrița
Ultima poză înainte de a ne urca în mașini și promisiunea că vom reveni la toamnă pentru prima revizie inclusă în “garanție”, ne-au dat imboldul să pornim la drum. Știam că vom parcurge traseul spre casă în aproximativ trei ore, judecând după aglomerația unei seri de duminică. Dar nu conta, mai ales ca ne-am conversat prin repetorul de la Istrița până la ieșirea din Târgoviște spre Găești.
Mă uitam la apusul unei zile încununate de succes, timp în care, mă gândeam la bucuria gazdelor noastre din YO9 pentru repetorul care prinsese viață în locul unde istoria îngropase trecutul. Și… dintr-o dată, vârful Istriței a renăscut! În mintea radioamatorilor s-a întipărit vestea noului repetor. Spre încântarea noastră, mulți vor să-l testeze… să-l audă și mai ales, prin intermediul lui, să salute o comunitate întreagă. Astfel, cea mai frumoasă recompensă pentru noi, dar și cele mai sincere laude, ne sunt oferite prin feed-back-ul pe care îl primim de la oameni. Succesul despre care spuneam, este de fapt un cumul de factori cu rezultat fericit:
– amplasamentul turnului de supraveghere construit în mod inteligent de către strămoșii noștri, determină o arie de acoperire extinsă;
– echipamentele folosite şi construite cu multă pasiune, oferă raportul perfect calitate – performanță;
– oamenii care au instalat repetorul pe Vf. Istrița s-au dedicat întru totul acestui scop nobil, fără a face rabat de la nimic, îndiferent ce.
Totul este atât de simplu, iar istoria RoLink, se scrie încă…
UPDATE! Din respect pentru cel care a fost Andy – YO2LXB, emisiunea “Întâlnirea de vineri seara” din data de 24 martie 2023, nu se va mai ține. Regretul pentru dispariția omului vesel și mare fan al emisiunii noastre, ne determină să păstrăm tăcerea în memoria lui. Înveselește-i pe îngeri, Andy…
Salutare tuturor! La acest sfârșit de săptămână, Cătălin – YO7GQZ o să fie gazda voastră pe frecvențele RoLink, la întâlnirea de seară. El va aduce în discuție tema: “Despre LED-uri și vârsta radioamatorilor”. Cu siguranță, micuțele diode emițătoare de lumină și rolurile lor… atât de variate, vă vor stârni interesul. Sperăm să vă alăturați mesei rotunde, cât mai mulți dintre voi, indiferent de vârstă. Vom avea plăcere să fim împreună și să ne auzim vineri – 24 martie 2023, orele 19, pe frecvențele RoLink 439100 – rețeaua care ne unește!
Mai jos este prezentarea lui Bogdan – YO3BEE, din cadrul emisiunii “Întâlnirea de vineri seara” din data de 10 martie 2023. Articolul este inspirat din documentația radioamatorului Kostas Stamatis – SV1DPI.
” YO3BEE – nume operator Bogdan Andrei Pavel, QTH de bază București NV.
Sunt radioamator de foarte puțin timp, mai exact… astazi se împlinesc 4 luni. Încă de pe băncile Liceului Tehnic pe care l-am urmat, mă jucam cu tot felul de montaje electronice, până la momentul în care am ajuns să construiesc amplificatoare audio. Electronica pentru mine a fost o pasiune, un pic uitată cu începutul erei “PC-urilor”, pasiune pe care încă o mai alimentez lucrând diferite montaje în puținul timp liber pe care îl am. Spun asta pentru că, jobul meu numărul 2 este a doua mea mare pasiune: “Albinăritul” (de aici si indicativul, BEE – albină în limba engleză).
Nu de mult timp, cel mai bun prieten pe care îl poate avea un om (radioamator de altfel – YO3YTT – Florin P.) prieten de peste 20 de ani, a trecut în neființă, dar nu înainte de a-mi insufla pasiunea către radioamatorism. Tot datorită lui, mi-am făcut curaj și am propus spre discutie urmatorul subiect pe care îl consider unul dintre cele mai importante din viața unui radioamator și NU NUMAI.
Protecția împotriva trăsnetelor a unui post de radioamator
Există cu adevărat pericolul ca „cerul să ne cadă în cap”?
Protecția la trăsnet a stației noastre și a casei noastre este întotdeauna o mișcare în direcția corectă. Să vedem cum se face și să examinăm câteva fapte dar și mituri care circulă despre fenomenul fulgerului…
Neînfricoși, galii se temeau de un lucru: să nu le cadă cerul în cap… Cam la fel este și cu radioamatorii: unul dintre singurele lucruri care ne sperie cu adevărat este dacă fulgerul lovește una dintre antene… Câți dintre noi am auzit: „Un fulger te va lovi cu toate antenele pe care le-ai montat!”
Cât de probabil este ca fulgerul să ne lovească în cele din urmă?
Sunt multe mituri pe care le-am creat și multe altele pentru care nu suntem de vină. Statistic, nu există un risc atât de mare de lovire directă a fulgerului… Riscul de a lovi fulgerul direct, poate fi mic din punct de vedere statistic, dar simțirea „mustăților”, așa cum spunem, este ceva care se întâmplă foarte des…
Cum se creează fulgerul este ceva care, în calitate de radioamatori, nu este preocuparea noastră principală. Ceea ce trebuie să știm, spre deosebire de ceea ce se crede în mod obișnuit este că, pe de o parte, nu-l putem respinge și, pe de altă parte, nu este ușor să-l COMBATEM cu facilitățile noastre!
Deci, până la urmă, cu ce risc?
De cele mai multe ori, suntem amenințați de supratensiunile pe care fulgerele le creează într-o zonă mai largă.
Dar cum poate pătrunde un fulger într-un post de radioamator?
Din „conexiunile” noastre cu lumea exterioară, sau mai corect spus din orice cablu care intră sau iese din stația noastră avem urmatoarele probabilități:
De pe linia telefonică.
De la linia de alimentare.
De la linia de alimentare a antenei noastre.
De la rotor, comutator, antenă (steppir) cabluri de control.
De la pământ (!!!)
Prin urmare trebuie să avem în vedere că pentru o bună protecție împotriva trăsnetului, fiecare conexiune a stației noastre cu lumea exterioară trebuie protejată! Tot ceea ce intră în casa noastră trebuie protejat, astfel încât să nu aducă nimic rău de afară. De cele mai multe ori, nu este suficient să punem un paratrăsnet pe antenă și nici să deconectam antenele în timpul unei furtuni!!!
Dar să ne uităm la cazuri unul câte unul…
De la linia telefonică
Cel mai mare coșmar pentru radioamatorii… Fulgerul „lovește” lângă antenă.
Este foarte comun. Companiile de telefonie ar trebui să aibă dispozitive de protecție la supratensiune instalate pe linie. Din păcate, acestea nu există întotdeauna sau uneori întreținerea lor este incompletă și nu funcționează așa cum ar trebui. De obicei, deteriorează routerul – modemul ADSL, dispozitivele telefonice, placa de rețea a computerului nostru, orice comutator Ethernet, camere web, VOIP, Remoterig (dacă avem unul) sau orice altceva conectat la router…
Cum ne descurcăm cu acest caz?
Cel mai puțin din ce putem face este să conectăm linia telefonică prin UPS (atunci când UPS-ul nostru are o astfel de caracteristică de protecție a liniei) sau prin diverse prize de alimentare care au protecție pentru linia telefonică. Din păcate, acest lucru nu ne oferă suficientă protecție.
Figura 2
Figura 2: Protecție la trăsnet Hager SPN505 pentru protecția liniei telefonice ADSL
De asemenea, o soluție bună este conexiunea wireless a dispozitivelor!
Cea mai bună soluție totuși, este instalarea unui dispozitiv dedicat de protecție la supratensiune pe linia telefonică. Costă în jur de 70-100 EUR pentru cele care acceptă și ADSL (Fig. 2). Sunt produse de mai multe companii și puteți găsi o mulțime de aceste dispozitive pe piață.
Există și dispozitive de protecție împotriva trăsnetului pentru protecția cablurilor Ethernet (Fig. 3). Bineînteles, nu va fi neapărat necesar dacă avem protecție pe linia telefonică, dar nu este atât de scump (mai ales cele din China). Le puteți găsi pe ebay căutând paratrăsnet RJ45 și costă de obicei între 6 € și 10 €. Le puteți plasa între router și orice echipament scump are casa dvs. și se conectează prin cabluri Ethernet la router. Nu uitați să păstrați întotdeauna firul de împământare cât mai scurt posibil, deoarece un fir lung poate avea mai multă rezistență decât calea către masă prin cablul ethernet în sine.
Figura 3
Figura 3: Dispozitiv de protecție la supratensiune pentru Ethernet. Acordați atenție lungimii conductorului de împământare.
2. De la linia electrică
Este un fenomen foarte comun. De câte ori nu a pornit televizorul vecinului și au dat vina pe noi? De multe ori se întâmplă ca fulgerele să lovească undeva departe și o supratensiune mare să treacă prin liniile electrice care ajung la noi acasă. Deteriorează orice dispozitiv care are electronică sensibilă, adică în cazul casei de astăzi, totul! Radiouri (de obicei sursa noastră de alimentare), rotoare, unități de aer condiționat (în special Invertoare), frigidere (cele mai noi), televizoare, aparate stereo, boilere (circuitul de control), routere etc.
Cum ne protejăm în aceasta situație?
Soluția corectă este instalarea unui dispozitiv de protecție la supratensiune SPD de tip T1 / T2 si instalarea unei protecții la supratensiune pe priză pentru fiecare dispozitiv separat (tip T3 și există și un SPD T3 montat pe șină dacă există spațiu în instalația electrică). Pentru locuințele din locații rurale sau din locații cu risc ridicat, sunt necesare atât SPD-urile T1, cât și T2, precum și prizele T3. Pentru casele dintr-un cartier urban, tipurile T2 și T3 sunt suficiente. Puteți găsi SPD-uri T1 și T2 în magazinele de profil. PRUDENȚĂ! Lucrările specifice de instalare a acestor dispozitive de protecție împotriva trăsnetului în tabloul electric, trebuie prin regulament, să fie efectuate de un electrician autorizat. Există riscul de electrocutare!
Pentru SPD-urile de priză T3, preferați să achiziționați produse de marcă, deoarece există multe care nu fac treaba în mod corespunzător (nu sunt suficient de rapide sau nu pot „face față” supratensiunii). Aveți grijă să nu conectați prea multe dispozitive la fiecare, deoarece capacitatea lor de gestionare a puterii este limitată (de obicei 16A). De asemenea, Line Interactive & Online UPS (ai grijă… nu toate UPS-urile! ) pot juca acest rol în mare măsură, deși utilizarea unui UPS în acest scop nu este cea mai bună soluție.
Figura 4: SPD tip T2 în tabloul de distribuție electrică. Indicatorul (verde) arată când SPD-ul trebuie înlocuit când devine roșu.
Figura 4
3. De la antenele noastre…
Pentru început, să vedem cum să protejăm antena propriu-zisă… Dacă vrem să protejăm antena în sine, trebuie să instalăm un paratrăsnet cu vârf mult mai înalt. Paratrăsnetul cu vârfuri sunt concepute pentru a proteja suprastructurile. Trebuie amplasat mai sus decât antena astfel încât să creeze un con de protecție sub ea. Cu toate acestea, această instalare nu este obișnuită. Costul unei capcane sau al unui Balun nu este suficient de mare pentru a justifica o astfel de instalare. Mai ales dacă avem antene din aluminiu pur fără circuite…
Dar ce ziceti de pilon? Aici avem o problemă… Dacă fulgerul lovește pilonul și nu găsește nicio altă cale către pământ, va provoca daune semnificative fundației turnului. Fundația de beton în sine „ridică” rezistența la pământ și în cazul unui fulger direct, fundația de beton se va crăpa din cauza temperaturii ridicate. Acest lucru poate duce chiar la prăbușirea pilonului nostru! Deci trebuie să împământăm pilonul. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este să plasați mai multe tije de împământare interconectate în jurul perimetrului turnului și să le conectați la picioarele actuale ale turnului pentru a oferi o cale bună pentru fulger la pământ.
Dacă pilonul este instalat pe acoperișul casei noastre, lucrurile devin mai dificile, mai ales dacă locuiești într-un bloc de locuințe suprapuse. Din nou, un conductor de împământare trebuie conectat la acesta, pentru a oferi o cale pentru fulger la pământ. Dar atenție: firul de împământare poate câștiga oricând tensiune (dacă lovește fulgerul) și chiar până la câteva mii de volți. O concepție greșită comună este împământarea pilonului la o conductă de apă. Aceasta ar fi o greșeală. Totul din metal, cum ar fi circuitul de apă, ar trebui să fie împământat. Dar, pe de o parte, nu putem garanta că este și, pe de altă parte, nu ne putem asigura că există o rezistență scăzută pentru conexiunea la pământ atunci când este conectată la conducta de apă. Mitul de aici vine, evident din trecut, când casele aveau împământare directă prin rețeaua de alimentare cu apă. Dar astăzi, cu folosirea instalațiile pe scară largă a conductelor de apă din plastic, nu putem fi deloc siguri că conductele noastre de alimentare cu apă sunt chiar împământate! Ca să nu mai vorbim de o bună împământare…
Diferența de potențial, după cum știți, înseamnă curent… și asta nu duce la lucruri bune…
Ca regulă generală și cea mai bună practică, distanța de siguranță a conductorului de împământare față de alte obiecte metalice este, în general, considerată a fi egală sau mai mare de 1 metru. Adică, dacă conductorul trece la mai puțin de 1 m de balustrade metalice, ferestre, jgheaburi metalice etc., există riscul unui arc.
După împământarea pilonului, trebuie să protejăm calea către antenă prin linia de alimentare. În acest scop, în mod ideal, ar trebui:
Dacă pilonul dvs. are o înălțime mai mică de aprox 23 metri, scutul ar trebui să fie lipit de sus ȘI de jos. Pentru un turn mai înalt, scutul ar trebui să fie lipit de turn la fiecare 75 de picioare.
Și, în sfârșit, să-l reîmpământați prin instalarea unui protector de supratensiune numit de obicei arrestor, eclator (paratrăsnet în lumea HAM Radio) înainte de a intra în stație.
Al treilea pas (instalarea unui protector de supratensiune / paratrăsnet) este cel puțin considerat absolut esențial… Atenție, alegem cu multă atentie împotriva supratensiunii care sunt potrivite:
pentru puterea maximă de ieșire utilizată (adică amplificator liniar)
frecvența maximă de funcționare
impedanța caracteristică a liniei de transmisie (de obicei 50Ω)
Aveți grijă ca impedanța să se potrivească cu linia de alimentare (de obicei 50 ohmi). Există multe SPD-uri de 75 ohmi pe piață care sunt folosite pentru a proteja televizoarele. De asemenea, rețineți că aluminiul și cuprul nu merg bine împreună (coroziunea galvanică)! Deci nu ar trebui să conectăm cuprul direct la aluminiu, ar trebui să se facă numai prin fitinguri din alamă. În caz contrar, există riscul ca cuprul să „mânânce” aluminiul și în curând să nu mai existe o legătură bună. De asemenea, oțelul galvanizat nu reacționează foarte bine la cupru, așa că, dacă este necesar, utilizați piese din oțel inoxidabil…
Figura 5: Paratrăsnet Cushcraft LAC4H
Figura 5
TREBUIE să clarificăm din nou că, în orice caz, un paratrăsnet nu protejează întreaga casă, ci doar o structură metalică situată sub conul său de protecție. Să nu mai vorbim de un paratrăsnet îndepărtat al unei alte structuri din vecinătatea casei noastre…
Figura 5a: un paratrăsnet cu cost redus de la MFJ
Figura 5a
Cabluri de control
Fiecare cablu care intră în CASA trebuie protejat așa cum sa menționat mai sus. Asa ca nu trebuie sa uităm să protejam cablul rotorului, comutatorul antenei, cablul SteppIR (dacă deținem unul) și multe altele, în funcție de complexitatea instalației noastre.
Figura 6
Figura 6: Protecție împotriva trăsnetului pentru cablurile de control de la Array Solutions
Cea mai ușoară soluție este să cumpărați un dispozitiv de protecție la supratensiune gata făcut pentru cablurile de control. Sunt disponibile unele și pe ebay. Toate sunt disponibile la un cost relativ ridicat și cu aproape același dezavantaj: se distrug! Din păcate, majoritatea se bazează pe varistori care își pierd parțial sau toate proprietățile de fiecare dată când sunt lovite. Lucrul rău este că, în cele mai multe cazuri, nu veți ști când varistorul s-a defectat dacă nu există daune vizuale și dacă nu aveți echipament de testare… Deci, la un moment dat , va trebui să le înlocuiți ca măsură de precauție.
Atunci de ce să nu le faci singur! Cum intrebi? Pe fiecare linie de control, pe fiecare cablu, introducem un varistor și un condensator, în paralel unul cu celălalt, și conectați la masă. Varistoarele potrivite sunt V82ZA12P (68 VDC – 4500A- 2500 pF – piesa mouser nr 576- V82ZA12P) și ca condensatori 0,01 μF / 1500 VDC (piesa Mouser nr 594-S103M69Z5U283L). Atât de simplu… Cost minim (ambele 1,5 EUR pe Mouser). Adică, dacă aveți șapte fire într-un rotor, atunci aveți nevoie de șapte perechi din acestea, adică doar aproximativ 10 €.
Figura 7: Componentele de protecție la supratensiune sunt plasate între fiecare conductor de pe un cablu de comandă și placa de împământare de pe panoul de intrare al stației, care la rândul său este împământat corespunzător (vezi text).
Figura 7
4. Din pământ?
Ei bine, putem fi serios loviți de la sol? Dar cum? Deoarece împământarea este menită să ne protejeze, nu? Este corect! Dar numai atunci când este făcut corect!
În primul rând, toate metodele de mai sus necesită o împământare bună. Dacă pământul nu este bun (rezistența este mare), curentul de supratensiune va trece și va cauza daune! Toate dispozitivele de protecție la supratensiune trebuie să aibă cea mai scurtă, cea mai scăzută cale de rezistență la masă posibilă. Energia de la lovitură va călători întotdeauna pe calea cu cea mai mică rezistență la masă, așa că, chiar dacă aveți instalat un ARESTOR DE FULGER, acesta nu vă va proteja dacă nu prezintă calea cea mai scurta la pământ cu o rezistență mai mică decât cablurile conectate la echipamentul dvs. …
Este cea mai bună practică să conduci toate cablurile la o intrare comună în casă și acolo să faci un portal de intrare (Panoul de intrare), care este bine împământat cu un cablu scurt la masă (Fig. 8).
Figura 8: Intrarea cablurilor coaxiale și de control la stația SV1DPI. Placa metalică este punctul de împământare al tuturor conductoarelor de intrare.
Figura 8
Importanța unei bune împămantări
Aici se face adesea a doua greșeală: existența a două sau mai multe împământări independente.
Toate împământarile trebuie să fie „comune, indivizibile și co-existente”: împământare pentru fulger, împământarea liniei electrice, împământarea router/telefonului, împământarea casei, împământarea pilonului, împământarea RF și orice altă împământare pe care mintea umană o poate găsi trebuie să aibă un potențial comun și acesta trebuie să fie zero!
Așadar, dacă trebuie să punem o împământare într-o poziție diferită de cea a împământării rețelei de alimentare 220 V (pe care o consider preexistentă), trebuie să o conectăm la cea existentă astfel încât, să aibă întotdeauna potențial egal. În caz contrar, în cazul unui fulger, din cauza rezistenței pământului și pe măsură ce fulgerul lovește pământul, va exista un potențial diferit pe o împământare decât pe cealaltă. Diferența de potențial, după cum știți, înseamnă curent… și asta nu duce la lucruri bune…
Un caz clasic de astfel de deteriorare este atunci când în repetoare fără duplex, au două antene separate instalate, de obicei departe una de cealaltă (RX și TX). Dacă sunt împământate, în cazul unui fulger, poate exista o diferență potențială între cele două și… kaboom!
O bună împământare înseamnă împământare cu rezistență scăzută
Câte repetoare au fost avariate în acest fel și nu am putut găsi care a fost cauza… atât de strict O SINGURĂ împământare…. și fă una bună! Este foarte important în casă, ca toate echipamentele noastre să fie împământate, astfel încât să fie la același potențial! Da, ai inteles bine. Chiar dacă acesta nu este zero (în momentul fulgerului acest lucru se poate întâmpla indiferent cât de scurte sunt drumurile noastre către pământ), este important ca toate echipamentele noastre să fie împământate în același punct, astfel încât să aibă un potențial comun. La urma urmei, ceea ce contează este diferența de potențial…
O bună împământare înseamnă… împământare cu rezistență scăzută. Majoritatea dintre noi nu avem instrumentele adecvate pentru a o măsură. Dar trebuie, în orice caz, să facem cea mai buna împământare posibilă. Astăzi, construcțiile noi de clădiri necesită, de obicei, împământarea clădirii, care este cea mai bună. Alternativ, cea mai ușoară și cea mai bună soluție este binecunoscutul triunghi în sol. În acest caz, plasați 3 tije de împământare în pământ la distanță una de alta, cel puțin cât de 2 ori lungimea tijelor și interconectați-le. Atentie! Altfel construit triunghiul, nu va funcționa corect!
Totuși, cea mai mare problemă este că punctul de conectare la pământ este de obicei îngropat și imposibil de verificat. Ar trebui să existe și o intrare de serviciu în șanțul de la sol, prin care se va putea verifica.
De asemenea, este necesară o atenție specială dacă și când sunt utilizate tije de aluminiu. Este posibil ca reglementările din zona dumneavoastră să nu permită utilizarea aluminiului ca tijă de împământare, deoarece conexiunea directă cu aluminiu la cupru provoacă coroziune galvanică și distrugerea conexiunii. După cum am menționat mai sus, trebuie să folosim fitinguri din alamă.
Concluzii
În concluzie, cel mai important lucru pentru o bună protecție împotriva trăsnetului este o bună împământare.Trebuie să fie ca Sfânta Treime: comună, coexistentă și indivizibilă…
Diferența de protecție împotriva trăsnetului dintre un turn comercial de telecomunicații din vârful unui munte și al nostru este calitatea sistemului de împământare. De obicei, în turnul comercial, împământarea este mai bine construită, mai fiabilă și mai scumpă decât una de amatori. Prin urmare, mult mai eficientă.
Cel mai important lucru pentru o bună protecție împotriva trăsnetului este o bună împământare.
De acolo încolo, totul este ușor. Protejați cablurile care intră în casă și veți fi în mare parte în largul lor.
Ceea ce este descris mai sus este suficient pentru radioamatorul mediu. Vă protejează pe deplin aceste măsuri? Dacă fulgerul lovește în vecinătatea dvs. generală, da. Dacă te lovește direct, probabil că nu. Probabil pentru că împământarea noastră nu va fi suficient de bună pentru a putea absorbi toată energia de lovitură, fără nici un fel de „vătămare”.
În orice caz, nu există nicio cerință ca un post de radioamator să funcționeze 24 de ore pe zi. Dacă vedem fulgere și nu vrem să suferim un atac de cord, cea mai bună practică este să deconectăm imediat conectorii noștri de alimentare de la echipamentul nostru… Și ar trebui să fim bine… adică dacă nu avem două motive „diferite” …
Kostas Stamatis SV1DPI
Kostas Stamatis deține o diplomă în Inginerie Electrică de la Școala Politehnică a Universității Democritus din Tracia și menține un birou tehnic în Agrinio ca inginer electrician certificat. Este Radioamator Licențiat din 1996. Face parte din Consiliul de Administrație al R.A.A.W.G. și este membru al echipei SZ1A. El este pe ARRL Nr. 1 Tabloul de onoare DXCC și este un CQ Magazine Award Checker. Concurent pasionat și DXer, a participat și la mai multe expediții DX, în special EP6T în Iran. Astăzi se bucură de operațiuni CW, RTTY și Telefon/SSB.”
Mulțumim lui Bogdan – YO3BEEpentru documentare și inițiativă!
Salutare tuturor! În această vineri, o să fim din nou gazdele voastre pe frecvențele RoLink, la întâlnirea de seară. Împreună cu Bogdan – YO3BEE, vom aduce în discuție “Protecția împotriva trăsnetelor, a unui post de radioamator”. Este o temă care ne-a dat la toți de gândit în momentul când am montat echipamente radio și am vrut să le protejăm ori am avut în plan să ridicăm o antenă pe acoperiș de casă, bloc sau pe un vârf de munte. De asemenea, ne-ar interesa părerile voastre referitor la acest subiect foarte interesant. Abia așteptăm să ne auzim vineri – 10 martie 2023, orele 19, pe frecvențele RoLink 439100 – rețeaua care ne unește!
Salutare tuturor! La acest sfârșit de săptămână, o să ne auzim din nou pe frecvențele RoLink, la întâlnirea de seară. O să fie o provocare, dacă o putem numi așa. De fapt, colegii radioamatori suceveni ne-au pregătit o surpriză. Nu dezvăluim mai mult decât ideea că, va fi o emisiune amplă, ce implică mai multe subiecte. Sperăm să aveți plăcere să fim împreună și să ne auzim vineri – 24 februarie 2023, orele 19, pe frecvențele RoLink 439100 – rețeaua care ne unește!
Salutare tuturor! La acest sfârșit de săptămână, o să fim din nou gazdele voastre pe frecvențele RoLink, la întâlnirea de seară. O să aducem în discuție “Interferențele”, ca fiind o temă ce sigur va atrage atenția. Sperăm să aveți plăcere să fim împreună și să ne auzim vineri – 10 februarie 2023, orele 19, pe frecvențele RoLink 439100– rețeaua care ne unește.
Era o zi de sâmbătă dimineața, undeva la mijloc de toamnă. Printre gene adormite, am aruncat o privire peste camerele web de pe blog. În afară de cerul senin și ademenitor de la malul mării, restul imaginilor de pe munți, se sprinjineau de o ceață consistentă și apăsătoare. De fapt, în mod special, mă interesau două dintre ele, deoarece voiam să știu cum este vremea în Masivul Cozia. Condițiile meteo de acolo nu păreau atrăgătoare, dar gândul la scopul pentru care voiam să urcăm la altitudinea celor 1668 metri, m-a făcut să zâmbesc.
Cu energia debordantă care ne umple sufletul când este vorba de astfel de acțiuni, alături de Cătălin – YO7GQZ am pornit pe ruta spre Curtea de Argeș. Din mobil, am rememorat ideile de la care a pornit acest frumos și mai ales interesant proiect. Astfel, ne-am adus aminte că totul a pornit într-o seară, la început de august, după succesul pe care l-a avut instalarea repetorului de la Borsec. Atunci, l-am întrebat pe Cătălin, de ce nu montăm pe Cozia un nod RoLink? Așa cum se poate vedea și pe camerele web de pe blog, vârful are altitudine, iar deschiderea este bună mai ales către sud. “Da… punem un nod simplex, dar cu frecvență de repetor, 439.075 MHz”. Cu gândul încă proaspăt în minte, l-am întrebat și pe Răzvan – YO6NAM ce părere are despre asta, iar răspunsul lui a fost direct: “N-ar fi mai bine să montăm repetor, în locul unui nod simplex? Am stații, un duplexor mare, practic tot ce ne trebuie!” Evident urma să-i cerem acordul lui Denis – YO5DSG pentru folosirea internetului la RoLink (n.r. și camerele web au aceeași sursă). Însă cel mai important aspect era permisiunea din partea lui Adi – YO7HKR de a monta echipamentele radio în clădirea de pe vârf.
Adi – YO7HKR
Având răspuns pozitiv la toate, Răzvan s-a apucat de treabă, iar noul repetor s-a aflat în teste la el, până când aveam să-l urcăm pe munte.
Revenind… cam așa au trecut timpul și kilometrii, până când am ajuns în orașul Curtea de Argeș. Asta deoarece, acolo aveam să ne întâlnim cu Răzvan ce plecase de la Brașov la o oră destul de matinală. Totul mergea conform planului și, după bucuria revederii, am pornit împreună spre județul Vâlcea, la punctul de întâlnire cu Adi – YO7HKR. Practic, locul stabilit era la baza muntelui, în satul de unde pleacă cei 15 km ai drumului forestier. Am ajuns în același timp și, după mutarea bagajelor în mașina noastră, ne-am pus pe urcat serpentinele șoselei, având ca destinație cabana Cozia. Eram atentă la ce vorbeau colegii mei, dar cu ochii pe geam, căutând culorile toamnei dincolo de zidul alb al ceții. Drumul a fost refăcut în mare parte, iar gropile sau șleaurile produse de ploi, umplute cu pietriș.
Ajunși la cabană, am descărcat echipamentele din mașina care se stropise cu noroi până aproape de nivelul geamurilor. Unele dintre bagaje erau grele, altele voluminoase: cutia repetorului, cea a duplexorului, cablurile lui, ambalajul care găzduia antena, cutia mare cu orice fel de chei, surubelnițe, aparate de măsură, rucsacul lui Adi cu diverse, cel al lui Răzvan cu mașina de găurit plus alte chestii și, neapărat termosul cu ceai cald de afine și merișoare.
Duplexor, repetor RoLink CoziaX
Ceai de afine cu merișoare
Ce pot să spun? Aveam voie bună în ciuda celor 5 grade, energie cât cuprinde… chiar dacă ceața se dovedea enervantă și mai ales, spor… cu toate că umezeala din aer făcea să fie și mai frig de atât. Dar, nu conta! Practic, eram de neoprit.
YO7GQZ, YO7HKR, YO6NAM
Cred că ne-am organizat eficient, pentru că voiam să ne mișcăm destul de repede. Colegii mei au stabilit unde vor sta echipamentele pentru RoLink, iar apoi a fost fixată pe suport cutia în care se afla repetorul.
Montare repetor CoziaX
A urmat montarea duplexorului, mare și destul de greu.
Fixare duplexor
Duplexor
Antena și-a așteptat cuminte rândul de a fi băgată în seamă, fiind urcată în vârful pilonului de deasupra incintei.
YO7GQZ- Montare antenă
Cablul este cel care a făcut legătura dintre exterior și interior, după care ledul verde al repetorului, a strălucit vesel.
Noul repetor emite pe frecvența 439.075 MHz, recepționează pe 431.475 MHz, cu ton de acces 103,5 Hz. CoziaX este primul care folosește un prototip de interfață, construită de echipa noastră – RoLink439100, în cadrul proiectelor care să ajute nu numai la extinderea rețelei, dar și la îmbunătățirea radiocomunicațiilor prin RoLink.
CoziaX
De fapt, radioamatorii care accesează și utilizează frecvențele reflectorului SVX.439100 sunt obisnuiți în ceea ce privește calitatea emisiei, dar și recepției nodurilor și repetoarelor rețelei.
CoziaX ON
De aceea, detaliile despre construcţia şi aspectele tehnice ale repetorului nu le voi acoperi aici. Aceste informaţii merită un articol separat, de care se vor ocupa cei care au facut posibilă realizarea unui nou produs destinat radioamatorilor constructori. Astfel, pasionaţii de tehnică vor putea citi, în curând, pe www.439100.ro despre noua interfaţă RoLink ce va deveni disponibilă pentru toţi radioamatorii din România.
La momentul când CoziaX a fost instalat, știam că amplasamentul este foarte bun, aria de acoperire (așa cum se vede și pe simulare) una vastă, iar echipamentele folosite sunt la nivelul unui standard ridicat. Calitatea lor este absolut ireproșabilă, menită să eficientizeze comunicarea prin RoLink.
Simulare arie de acoperire
De fapt, ca o mică paranteză, toate informațiile legate despre funcționarea acestui repetor, dar și a celorlalte noduri și repetoare din reflectorul SVX.439100 pot fi accesate în orice moment pe site-ul dedicat: SVX HamRadio Dashboard (439100.ro).
Revenind, colegii mei au fixat și un senzor de temperatură exterioară, care va afișa valorile pe imaginile de pe camerele web cu orientare sudică și nordică, pe blogul www.yo7jyl.ro.
Dincolo de bucuria că instalarea repetorului a decurs conform planurilor bine puse la punct încă de acasă, nu-mi păsa de ceața insistentă, care se încăpățâna să acopere frumusețea toamnei. În pauzele ocupației mele de “copil de mingi”, încercam să disting în zare, spre sud, releul de televiziune, iar spre nord, minunatul defileu creat de râul Olt. N-am reușit din cauza ceții, dar tot m-am delectat cu poze făcute la orice.
Altfel, răspundeam cu “imediat” la tot ceea ce imi cereau colegii să aduc, să urc sau să cobor în incinta clădirii.
Testele de emisie și recepție făcute cu radioamatorii din rețea, ne-au confirmat că echipamentele funcționau ca la carte, iar surpriza existenței unui nou repetor în RoLink a adus bucurie în rândul celor care au aflat. Am schimbat controale cu Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, Ovidiu – YO7MPI, Adrian – YO4PEA, Laurențiu – YO7EPY, George – YO7FSL. Sunt și alții, care ne-au auzit, dar n-am apucat să vorbim cu ei, ca de exemplu Mirel – YO7YYY care mi-a confirmat printr-un mesaj controlul Q5 și mulțumirile pentru efortul pe care noi l-am făcut.
Timpul a trecut extrem de repede, iar echipamentele și-au găsit locul în peisajul radioamatoricesc. Însă, noi trebuia să strângem tot ce am folosit și să coborâm la cabana Cozia unde ne aștepta mașina.
Prin ceață YO6NAM, YO7HKR
După un scurt inventar, am pornit pe potecuță la vale, iar după așezarea rucsacilor în portbagaj, ne-am gândit că după atâta timp de stat în frig, ar fi minunată o ciorbă la cabană. Era de fapt un bonus, pentru că sufletele noastre erau deja încălzite de bucuria succesului, produsă de montarea repetorului CoziaX. Am savurat cu multă plăcere ciorba fierbinte de pui, după care, a trebuit să pornim spre vale.
Cu cât coboram în altitudine, ceața dispărea, iar pastelul toamnei ne arăta ceea ce ochii nostri n-au putut vedea pe munte.
Soarele… ba apărea, ba se ascundea după copacii îmbrăcați în culori vesele.
O ultimă poză făcută împreună și o strângere prietenească de mână, au precedat un rămas bun sau … pe curând!
YO6NAM, YO7HKR, YO7GQZ, YO7JYL
Apoi, ne-am văzut în continuare de drumul nostru spre Curtea de Argeș, pe varianta mai scurtă, dar cu infrastructură ce lasă de dorit.
În schimb, mie îmi placea foarte mult, deoarece străbătea sate și comune, iar de pe fereastra mașinii admiram livezile colorate încărcate cu roadele toamnei.
Am ajuns în Curtea de Argeș, printre planuri de viitor și proiecte care se vor concretiza în curând. În tot acest timp, alături de noi în mașină era pornită stația radio, iar pe frecvența noului repetor CoziaX, auzeam vorbind radioamatorii.
Ne-am salutat cu Răzvan și i-am urat drum bun spre casă. De data asta, aveam în priviri un alt soi de bucurie… aceea că făcuserăm treabă bună și încă o parte de România va fi acoperită de RoLink. Nu în ultimul rând, palmaresul acestei rețele faine s-a îmbogățit cu încă un repetor important. Exact cum ne așteptam, am ascultat și vorbit prin repetorul CoziaX până seara când am ajuns acasă, un pic obosiți, dar atât de bucuroși.
Este un proiect pe care mi l-am dorit mult să-l văd realizat, într-o locație foarte dragă nouă, cu istoric în suflet. Practic, în tot ceea ce întreprindem, suntem niște oameni complet liberi și foarte entuziaști, ghidați de această pasiune specială. RoLink ne dă o energie fără limite și suntem de neoprit, atunci când avem de dus la îndeplinire idei născute din dorința de a face cât putem de mult pentru această comunitate.
UPDATE: Din cauze necunoscute, antena montată inițial, odată cu instalarea repetorului, a creat probleme staţiei de emisie, motiv pentru care finalul acesteia a cedat. Un indiciu bun a fost temperatura pe care noi o monitorizam direct pe radiatorul staţiei: aceasta crescuse inexplicabil. Astfel, a fost necesară deplasarea noastră pe Cozia, în aceeaşi componenţă. Am avut în bagaj înca trei antene cu specificaţii diferite de câştig, unghi de radiaţie și dimensiuni, care au fost testate la modul exigent împreună cu Dan – YO3DEL. El ne-a ajutat din Bucureşti la alegerea elementului radiant optim pentru repetorul RoLink. Antena câştigatoare a fost un Kathrein de 3.15dBi. Totodată, am înlocuit şi cablul de exterior cu unul de 1/2″, cu traseu mai scurt, reducând considerabil pierderile până la antenă. Toate operaţiunile ne-au demonstrat o îmbunătăţire a performanţei cu ~15dB.
Pe această cale, le mulţumim celor care ne-au asistat fie via RF, fie la telefon şi ne-au confirmat că intervenţia şi efortul nostru a dat roade, iar comunitatea se va putea bucura de un sistem “la înălţime”. Ne-au fost alături: Dan – YO3DEL, Paul – YO9JVS, Gigi – YO7FFU şi mulţi alţii cărora le multumim pentru amabilitate şi disponibilitate.
Este un proiect RoLink foarte interesant, dar care a avut puțintel de așteptat. Noi, cei implicați, îl voiam dus la îndeplinire încă de anul trecut însă, nu am reușit să ne adunăm. Din cauza pandemiei și poate… a vieții, n-a fost dat să urcăm împreună pe Vf. Teasc, de deasupra localității Borsec.
Așa cum am mai povestit aici pe blog, startul acestei aventuri a fost dat în urmă cu doi ani când, la o trecere pe lângă Borsec, am primit o invitație din partea lui Nelu – YO6FCD de a-l vizita, împreună cu Cătălin.
Nelu – YO6FCD
Dumnealui se afla la altitudinea de 1400 metri, nu în altă parte, decât la releul de televiziune din județul Harghita, mai exact pe Vf. Teasc.
La momentul respectiv, ne-am văzut, ne-am plăcut, iar viitorul suna bine. De ce? Pentru că alături de Nelu, puneam la cale instalarea unui nod fix RoLink, dar și a unei camere web cu vedere spre apus. Peste câteva luni se ducea la îndeplinire acest obiectiv, prin contribuția unor colegi radioamatori cu suflet mare. Singura problemă care a apărut a fost aceea că, nodul montat atunci era în banda de doi metri, pe 145.337,5 Mhz, iar radiofrecvența locală, generată de emițătoarele de radiodifuziune, pur și simplu îi îneca recepția.
Toate testele făcute au dus la același rezultat, anticipat de altfel, dar totuși a meritat efortul. Asta deoarece, ne-a ambiționat să continuăm eforturile de a avea RoLink pe înălțimi, simulând și aria sa mare de acoperire.
Simulare arie acoperire VHF
Practic, prin ideea lui Răzvan – YO6NAM, s-au pus bazele construcției unui repetor în banda de 70 centimetri, cu care să evităm problemele de recepție cauzate de câmpurile respective. Repetorul care a luat naștere, s-a comportat foarte bine și în alte locații, după care a așteptat cuminte data din calendar, când aveam să-l urcăm pe munte.
Repetor RoLink
Echipa era alcătuită din mine… YO7JYL, Cătălin – YO7GQZ și Răzvan – YO6NAM cu care ne-am întâlnit la QTH-ul lui de lângă Brașov.
Organizare
De cu seară, am pus la punct toate cele necesare instalării și am încărcat în mașină repetoarele, antenele, truse de chei și suportul antenei cărat de la Pitești. Chiar dacă Nelu avea de toate din punct de vedere tehnic, am zis că este mai bine să le luăm cu noi.
De ce spun “repetoarele”? Pentru că, de fapt erau două: într-adevăr, unul destinat rețelei RoLink, iar celălalt, pentru modul digital, în rețeaua BrandMeister. Cel analogic era programat pentru frecvența originară, adică cea cu care a început și rețeaua RoLink… 439.100 MHz, CTCSS 103,5 Hz, shift -7,6. Cutiuța digitală era programată pentru frecvențele de emisie 439.875 MHz și recepție 431.875 MHz.
Repetoare în testare… la nivelul firului de iarbă
N-aș vrea să intru prea mult în detalii tehnice, deoarece toate informațiile se vor regăsi pe site-ul www.xpander.ro. Ceea ce pot să spun cu certitudine este faptul că echipamentele sunt construcție proprie, toate testele s-au efectuat cu o săptămână înainte de urcarea lor pe munte, iar în tot lanțul sistemului, s-au folosit cele mai bune componente.
Revenind… spre disperarea mea, noaptea se anunța una destul de scurtă, deoarece trebuia să ne trezim devreme. Aveam aproximativ 200 de kilometri până la Borsec, toată lucrarea trebuia făcută în totalitate în aceeași zi, plus drumul de întoarcere la Brașov. Desigur că Nelu ne rugase (ba chiar insistase) să stăm măcar două zile, nu puteam din motive obiective.
Deși nu se luminase de ziuă, la ora 5.30 AM, a trebuit să ne pregătim, deoarece la ora 7 AM, voiam să fim punctuali la reședința colegului de echipă. Somnoroasă și supărată pe viață, m-am instalat în dreapta lui Cătălin și ne-am pus în mișcare pe drumul spre Borsec. După aproximativ 20 minute eram în fața casei lui, împreună cu care am pornit spre releul de televiziune aflat pe Vf. Teasc.
I-am lăsat pe băieți în față, iar eu m-am mutat pe bancheta din spate, ca să privesc prin geamul mașinii. Soarele se ridica agale peste dealurile brașovene și tot somnoroasă, mă gândeam cât de norocoși suntem. De ce? Pentru că toată săptămâna urmăriserăm prognoza meteo, care pentru ziua de sâmbătă, varia de la descărcări electrice violente și până la ploaie torențială. Frumos! Și totuși, eram prea hotătâți ca să mai amânăm pentru cine știe când… și foarte pasionați să vedem finalizat proiectul Borsec. Altfel, desigur că aveam cu noi pelerine de ploaie și eram pregătiți pentru vreme urâtă pe munte. Simplu… în aparență.
Cum spuneam, norocul ne surâdea, ca și soarele de la mijlocul lui august. Contrar așteptărilor meteo, el anunța o vreme frumoasă peste zi. De fapt, pe parcursul dimineții, verificând din nou prognoza pentru Vf. Teasc, zarurile atmosferei aruncaseră către pământeni o probabilitate destul de mare de ploaie, dar după 18.00. În condițiile astea, totul era minunat, deoarce eram convinși că vom termina treaba până atunci.
La o oră atât de matinală, până și drumul era liber, iar punctul final ales pe navigație era Pasul Chiozrez, aflat în apropierea releului radio-tv. De la șosea, am cotit dreapta pe drumul forestier pentru aproximativ zece kilometri, iar după ieșirea la golul alpin, am ajuns în Pasul Chiozrez. De acolo, în linie dreaptă se vedea releul de televiziune, dar am mai parcurs câțiva kilometri până la clădirea lui.
Nelu a ieșit bucuros în întâmpinarea noastră, pentru a ne ajuta la descărcarea bagajelor din mașină. Pe Răzvan nu-l știa, deci a fost momentul potrivit pentru a-l cunoaște.
Ne-am strecurat printre mioarele care își fac veacul la stâna din apropiere, iar dulăii ciobănești s-au asigurat că suntem oameni buni, înainte de a deveni prietenoși.
Oamenii noștri erau puși pe treabă, așa că fără nici un moment de pauză, Cătălin a pregătit suportul de antenă pentru a fi urcat pe pilon, iar Răzvan asambla mufele pentru cabluri. Nelu era într-un permanent du-te… vino, ca să îi ajute pe colegii mei.
Cei trei mușchetari
Practic, până la o înălțime de 30 metri față de sol, Cătălin a urcat suportul pe pilonul care avea să găzduiască cele două antene ale repetoarelor.
Cătălin
Răzvan
A venit și rândul antenelor, amândoi făcând mai multe urcări pe pilon, împreună cu Nelu.
În tot acest timp, Răzvan a fixat mufele pentru cabluri, a măsurat, a făcut teste și s-a asigurat că totul este în regulă. Și apoi? El a pornit repetoarele, care se odihneau pe iarba de lângă pilon, pentru a le face ultimele teste chiar acolo, la fața locului. Despre asta le povesteam și radioamatorilor, nu de alta, dar aveam nevoie de controale riguroase pentru recepție. Era perfect… sau cel puțin așa ne-au spus Dan – YO3DEL, Laurențiu – YO7EPY, Ștefan – YO7LPT, Sergiu – YO6IOG (pe DMR, în modul digital), Adi – YO4PEA, Laur – YO4FZV, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Sergiu – YO8ESO, Ionuț – YO9LIG/P, Cătălin – YO3JBF/P.
Am avut parte de vreme minunată, cu soare arzător, care nu ținea cont de altitudine. Partea boemă din mine, se bucura tot de ființele mărunte apărute în peisaj.
Ne ținea companie și Mura, prietenul canin al lui Nelu.
Mura – Cane Corso
Am stat împreună pe iarbă, explicându-i ce fac baieții acolo sus și ajutându-i cum puteam pe prietenii noștri: ba un control pe radio, ba o vorbă bună, ba un zâmbet, ba un șurubel acolo unde trebuia sau “o cheie de 8”, solicitată la timp.
Sttt!!! Pantera neagră îmi păzea bocancii
Doar că în depărtare, în jurul orelor 17.00, norii începeau să se adune, iar din când în când, se auzeau tunete surde. La fel spunea și aparatul lui Răzvan, cel care detectează descărcările electrice.
Cam tot atunci a terminat și Cătălin treaba pe pilon, însă nu înainte de a urca și eu… îi trebuia recipientul de spray cu vopsea albastră pentru finisare și deci, “copilul de mingi” s-a mobilizat.
Salutări de la 30 m deasupra solului
A urmat montarea repetoarelor în incinta clădirii, printre alte echipamente, de care Nelu se ocupă cu mare grijă de vreo 33 de ani încoace. Ultimele QSO-uri cu radioamatorii, au demonstrat că treaba era făcută la modul profesionist, așa că gândul nostru se îndrepta firesc, spre momentul plecării.
Ploaia începuse binișor, iar Nelu nu ne-a lăsat să pornim la vale până când nu mâncăm. Evident că planurile sale mărețe în privința noastră, fuseseră spulberate de faptul că noi nu puteam rămâne acolo peste noapte. Totuși, i-am promis pentru o dată viitoare, recompesa grătărușului cu bunătăți. După o masă rapidă și bucuria că toate ne-au ieșit la fix, o ultimă poză marcată de zâmbete, a însemnat rămas bun.
YO7GQZ, YO6FCD, YO6NAM, YO7JYL
Ploaia și descărcările electrice s-au întețit pe tot parcursul drumului spre Brașov, de parcă ne urmăreau. Aflați în mobil, scopul nostru era unul precis și categoric… acela de a face legături radio. Cu cât ne îndepărtam, voiam să testăm aria de acoperire a noului repetor RoLink instalat la Borsec. Eram și foarte curioși… fie vorba între noi.
Arie acoperire repetor RoLink UHF
Astfel, ne-am putut auzi cu Nelu până dincolo de Miercurea Ciuc, așa că rezultatele depășesc așteptările pe care le aveam înainte de instalarea propriu-zisă.
Distanță Vf. Teasc – locația mobilă unde ne aflam în timpul QSO-ului cu YO4PEA
Tot ca o surpriză a ariei sale de acoperire, Bogdan – YO3IXW, aflat în portabil pe Vf. Penteleu, deci la aproximativ 159 km în linie dreaptă fată de Vf. Teasc, a putut accesa repetorul lui Nelu. Noi l-am auzit în rețea cu un control de Q3, Q4. Minunat, nu?
Eram foarte bucuroși, dar și obosiți… cu momente de exaltare, râs, până când seara și noaptea ne-au găsit tot pe drum. În apropiere de Brașov, ploaia s-a potolit, iar în jurul orelor 22.00, îl salutam pe Răzvan, cu bucurie în priviri… făcuserăm treabă bună.
Proiectele de acest gen vor continua, cu aceeași dorință de a contribui la extinderea rețelei RoLink. Ne caracterizează transparența cu care am pornit pe acest drum, dominați de ambiția că iată… se poate. Suntem mânați de simplitate și modestie, dorința de evoluție, dar mai ales de această pasiune pentru radio și, să nu uităm, ideile comune care ne-au adus împreună.