“Hobby, pasiune… nu mai contează
Când ei vor ceva cu adevărat,
Un zid înalt ca un ostaș de bază,
Un repetor pe munte e greu de urcat.

Acolo sus e lumina din soare…
Ce stă sa apună îngândurat.
RoLink pe Toaca și spre hotare
Și unde radio ce în eter străbat.”

M-am tot gândit ce titlu ar fi mai potrivit pentru povestea proiectului radioamatoricesc de pe Vârful Toaca. A stârnit mult interes și ne doream cu toții ca el să prindă viață, atât prin viu grai mulțumită repetorului, dar mai ales vizual, prin imaginile pe care abia așteptam să le văd din inima Munților Ceahlău.

Însă atunci când lucrurile se leagă și se potrivesc asemenea pieselor unui joc de puzzle, aventura câtorva radioamatori foarte pasionați si cu multă inițiativă, a dus la punerea în funcțiune a Repetorului RoLink de pe Vf. Toaca (frecvența 439.075 Mhz, ton 103,5 Hz și shift -7,6) și montarea unei camerei web lângă restul echipamentelor. Vârful Toaca este al doilea ca mărime din Masivul Ceahlău, după Ocolașul Mare, dar el reprezintă atracția principală a zonei, datorită formei sale piramidale, dar și a scării de acces spre vârf cu cele câteva sute de trepte.

M-a impresionat efortul pe care l-au depus pentru comunitatea de radioamatori, așa încât am vrut ca povestea lor să fie spusă, dar mai ales văzută, deoarece de fapt, imaginile pe care le-am primit de la Petru – YO3HPC, grăiesc mult. Și pentru că această aventură pe munți, dar și meritul nu-mi aparțin, îl las pe el să ne destăinuie mai jos peripețiile prin care au trecut. Astfel, o parte bună din România se poate auzi, dar și vorbi prin intermediul acestui repetor aflat la altitudinea celor 1904 metri. De asemenea, natura și inima Ceahlăului pot să pătrundă mai usor în sufletele noastre văzând imaginile de acolo:

“Sâmbătă, 22.09.2019! Ca în armată! Adunarea la ora 8 de dimineață în centrul Bicazului. Răspund la apel, Petru -YO3HPC, Gabi – YO8WW, Liviu – YO8TLP, Dragoș (YO8?? aspirant la un indicativ), Denis – YO5DSG și Mirel -YO4OMG. Apelul este complet. Grupa umană este completă și gata de atac! Spun “umană” pentru că Ceahlăul oferă multe taine ce duc la transformări ciudate… o să vedeți.

Vremea pare bună, cu un soare blând de toamnă și vreo șase grade afară. Ordinul de zi: Operațiunea RoLink Toaca! Nu se acceptă înfrângere… dar STOP!

Mai întâi trebuie făcut inventarul “muniției”. Și uite așa, se umple parcarea de cutii, role de cablu, antene, suporți, alte acareturi de ziceai că suntem la un veritabil târg și nu la o “operațiune militară”. Având în vedere o pățanie trecută, se scoate foaia și pixul, urmând a se striga “catalogul”. Fiecare material prezent este urcat pe loc în mașină. Norocul face ca toate echipamentele necesare să fie acolo și să nu “chiulească” vreunul, motivând că a fost uitat acasă de către tăticul lui.

Plecăm în expediție cu gândul că o să ajungem ușor pe Vf. Toaca. Mai întâi parcurgem drumul cu asfalt impecabil, apoi așa și așa, după care pietriș care treptat se transformă în pietroaie și iar… STOP.

Munteanul arvunit cu o zi înainte, necesar ca să ne furnizeze calul pentru transportul echipamentelor… de fapt, nu și-a mai găsit calul! Motivația a fost aceea că ar avea obiceiul nasol de a fugi în munți cu vreo iapă ce dorește să se iubească în lumina apusului. Înțeleg sentimentele calului, sunt un tip tolerant, dar putea să amâne și el măcar puțin partida de amor. Încercăm să găsim un alt cal undeva, poate la o stână, dar aici ne răspund la apel doar vaci, oi și niște câini. Asta nu este o opțiune.

Încercăm și la schitul din zonă, dar nu răspunde nimeni… aici găsim liniște.

-Soldați, este nasol! Brigada “transporturi speciale” ne-a abandonat! Frontul trebuie cucerit cu forțe proprii! Trebuie găsite soluții de avarie!

Organizăm rapid un “Think Tank” și hotărâm să încercăm una dintre minunile Ceahlăului. Aici, când nu găsești un cal, oamenii se pot transforma în niște măgăruși de povară. Zis și făcut.

Echipa “măgărușilor” formată Ad-hoc este compusă din Petru (YO3HPC), Liviu (YO8TLP), Mirel (YO4OMG) și Dragoș. Fiecare ia în spinare un bagaj de aproximativ 25 de kilograme și ceva sacoșe pe lângă și, oftând, începem urcușul către platou. Prima serpentină este ca o floare la ureche, la a doua serpentină parcă începe să doară ceva, la a treia serpentină … cred că ceva nu este în regulă. La a parta, deja ne gândim să abandonăm misiunea. Norocul nostru este că dintr-o mică poiană se vede platoul ce nu mai pare așa de departe. Deci, ne ajută niște bomboane, apă… și hai… ciuș înainte.

Ajunși pe platou, panta se domolește, iar priveliștea iți taie respirația. – Da! Merită efortul. În curând ajungem la cabana meteo de la baza vârfului.

Facem un popas pentru alimentare și odihnă, după care devenim iar oameni. Urmează ultimul hop… atacarea vârfului.

Începem ascensiunea, știind că sunt doar vreo 150-200 metri diferență de nivel, dar pieptiș. După câteva popasuri ajungem și… gata.

Shelter-ul mult așteptat care va găzdui “bestia” ce va face gălăgie în mare parte din Moldova este chiar în fața noastră.

Ne apucăm de treabă, așa că facem găuri în pereți, tragem cabluri, montăm antene și suporți. Desigur, punem și un webcam ce ne va delecta cu imagini de pe vârf, dar și cu scopul de a descuraja eventualii “nepoftiți” la echipamente.

Sunt vreo patru ore de lucru până se lasă seara și obosiți fiind, avem și nu prea avem spor. În final însă, punem repetorul și îi dăm primul start, dar din nou…STOP.

Nici nu pleacă bine în eter undele RoLink-ului, că “vecinul” de cameră, adică repetorul R0 începe să cârâie furios! Stai că nu este a bună! Ăștia doi nu se împacă!

– Ce aveti bre, de împărțit?

Situația se rezolvă relativ rapid, deoarece se găsește vinovatul. Linkul în 5GHz ce ne furnizează internetul din comuna Hangu, aflată la zece kilometri depărtare, se pare că deranjează 145 Mhz. Ciudat! Rămâne în cercetare fenomenul! Este înlocuit rapid cu alt lanț în 5Ghz ce era prevăzut ca back-up. Nu-i grozav, dar își face treaba. În sfârșit avem ROLINK activ pe Toaca! Închidem și coborâm la lumina frontalelor cele 600 de trepte de pe vârf care înlesnesc accesul turiștilor pe unul dintre cele mai frumoase trasee montane și… la somn! Primul obiectiv fusese atins.

Mai este puțin până a doua zi. Dimineața, stăm la baza vârfului și ne bem cafeaua în lumina răsăritului divin. Afară sunt tot vreo șase grade, mai cald ca ieri.

Urcăm repede pe vârf. Ni se pare atât de ușor acum, când spinarea este aproape goală!

Acolo ne așteaptă un soare frumos, dar noi începem să finisăm ceea ce am început ieri.

Urmează curățenie, pozat de cabluri, probe …în final totul e ok.

Împachetăm, coborâm și facem ceva legături… merge bine la prima impresie. Ajungem iar la “Vagon”, unde lăsaserăm mașina și plecăm. Cum deja se știe, fenomentul se întâmplă invers, de la bolovani la pietriș, apoi asfalt așa și așa, iar în final, asfalt bun. Gata! Misiune îndeplinită! RoLink este activ pe Vf.Toaca. Stai că începe și QTC-ul! Ce fain este să-l asculți de pe drumul ce șerpuiește pe lângă Lacul Bicaz!

Povestea încă nu s-a terminat, deoarece o să revenim curând sus pentru ceva îmbunătățiri, iar Dragos și Denis mai au o surpriză! VA URMA! “

Cam așa ne-a relatat Petru modul cum a decurs aventura pe Vf. Toaca. Le mulțumim pentru efortul depus, dar mai ales vreau să le reamintesc faptul că radioamatorismul din România are nevoie de asemenea oameni.

’73

Cristina – YO7JYL

P.S. Mulțumiri lui Petru YO3HPC pentru poze