Aventură radio la Repetorul RoLink Păltiniș
De fiecare dată când am pornit în drumeții al căror scop a fost acela de a duce la îndeplinire un proiect radioamatoricesc, excursia în sine a fost cu titlul de “plimbare” (așa cum o numește un coleg radioamator). Altfel spus, cam toate ideile pe care noi le-am avut în minte, s-au transformat în realitate la modul unor acțiuni întreprinse voluntar și transparent, cu avântul pe care bucuria, relaxarea, plăcerea și Ham Spirit le-au condus cu succes către punctul final.
Cam așa, adică “plimbare”, dar cu scop radio, s-ar numi și deplasarea pe care am făcut-o la Sibiu alături de Cătălin și având ca destinație, locația Repetorului RoLink din Stațiunea Păltiniș.
Dincolo de bucuria pe care o avem la fiecare excursie în zonă și de această dată, s-a îmbinat de minune cu un motiv radioamatoricesc: repornirea repetorului după o perioadă de tăcere, datorată unei probleme tehnice la nivelul interfeței lui.
Legat de situația creată, noi am ținut legătura cu Radu – YO6PVO, colegul nostru din echipă. Simptomele defecțiunii erau oarecum stranii, observate și la ultima deplasare pe care am avut-o în Păltiniș, prin luna februarie. Printre ele se număra și absența modulației înspre Rețeaua RoLink. Cu alte cuvinte, repetorul funcționa, însă doar pe plan local. În tot acest timp, Radu a mai urcat la Păltiniș pentru a verifica dacă starea echipamentelor este în regulă. În afară de culcușul unui pârș care și-a stabilit domiciliul în sarcofagul de polistiren extrudat, în rest, nimic afectat la prima vedere.
Așa că la momentul respectiv, Radu a deconectat interfața repetorului, urmând a o trimite la Pitești pentru a verifica și Cătălin dacă se poate repara sau poate că era cazul să fie înlocuită. Se pare că a fost într-un ceas bun, deoarece el a refăcut-o, iar semnalele osciloscopului în urma reglajelor, au fost în regulă.
Alături de Cătălin, am stabilit cam din scurt ce-i drept, să pornim la drum spre Sibiu. Cu declarațiile pe proprie răspundere completate, pentru o activitate în aer liber sau drumeție montană și… conform cerințelor, în număr de maxim trei persoane, aveam în plan să oprim în Șelimbăr pentru a ne întâni cu Radu.
Am constatat că pe imaginile văzute pe camera web de la Păltiniș, norii își făceau de cap pe deasupra brazilor, sub amenințarea unor ploi care nu ne-au dat pace în ultima perioadă. Cu toate acestea, la o oră destul de matinală am plecat de la Pitești, însă pe un traseu mai pitoresc, așa cum ni se potrivește.
De la Curtea de Argeș, am cotit stânga spre Sălătrucu prin comune și sate, cu miros de verdeață, aflate încă sub mantia dimineții. Am luat în nas și crânguri pline cu măceș, flori de soc și salcâmi ce atrăgeau albinele spre ramurile încărcate de balsamul din polen.
De asemenea, m-a fascinat roșul atât de viu al macilor, aflați pe marginea drumului pur și simplu, în adierea vântului.
Și în zare se vedea… cum altfel, muntele Cozia care ne-a fost de mare ajutor, prin accesarea repetoarelor analogic și digital situate pe vârful lui.
În mai multe rânduri am spus despre aria vastă de acoperire a lui, cuprinzând toată Valea Oltului de la Râmnicu Vâlcea până la Sibiu, dar și spre Oltenia, în apropiere de Craiova.
În dreptul localității Păușa – Călimănești, am trecut pe lângă Castrul Roman Arutela.
Relicvele cetății au fost descoperite întâmplător, cu aproximativ un secol în urmă, când s-au făcut săpături pentru izvoare minerale.
Apoi am intrat pe drumul european E80, ce șerpuiește de-a lungul Râului Olt. Ca și pasager, pentru mine a fost o adevărată relaxare să mă uit pe geam și nu mă săturam de atâta verde.
Ca de fiecare dată, compania colegilor radioamatori este nelipsită din deplasările noastre, așa că am tot povestit cu nea Bebe – YO7AMK, Luci – YO6ZO, până aproape de Șelimbăr, unde urma să ne întâlnim cu Radu și Adela. Ne-am revăzut cu ei după mai bine de un an și pentru moment am avut impresia că fusese doar de ieri. Nu vă mai povestesc despre căpșunile din pandișpanul pufos meșterit de mâinile Adelei și nici despre cafeaua care ne-a injectat doza optimă de adrenalină. Ea era necesară pentru a înfrunta norii care se vedeau spre munți și mai ales, cele 7 grade zgârcite care pluteau în aerul Păltinișului.
Am prins curaj pe serpentinele ce urcau spre locația repetorului și în plus, ne-am conversat prin radio pe local cu Luci – YO6ZO, Teo – YO6TEO, Andrei – YO6XK, Marin – YO6OAS. De altfel, comunitatea radioamatorilor din Sibiu ne urmărea pe Harta APRS în timp ce urcam. Pe anumite bucăți din drumul forestier, se anunțaseră porțiuni cu denivelări mai accentuate care au format șleauri odată cu topirea zăpezii.
Se pare că provocarea pentru Duster nu a fost suficient de interesantă, deoarece mașina s-a descurcat fără probleme, ba chiar a cunoscut drumuri forestiere mult mai rele. Și vremea a ținut cu noi, mai ales că ploaia n-a vrut să ne strice planurile pe care le aveam de finalizat.
Printre altele, în cazul în care ar fi plouat, oricum lucrarea pe care colegii mei o aveau de făcut era la cutia repetorului, în incinta cașcarabetei, deci adăpostul era foarte bun. Însă, Radu mai avea în gând să monteze pe pilon încă o cameră web, dar cu vedere spre locație.
În timp ce Cătălin monta interfața și verifica legăturile cablurilor, Radu a configurat camera web. De asemenea, repetorul digital care se află în aceeași incintă avea niște probleme, pe care Radu le-a rezolvat și apoi a facut teste împreună cu Luci – YO6ZO și Costel – YO6OSC.
Era normal să ne amuzăm, nu? Mai ales că ajuseserăm pe teritoriul pârșilor, iar culcușul bine căptușit cu muschi și licheni fusese deranjat de zgomot de stații, tot felul de sunete ciudate emise de sistemul APRS, plus piuituri și voci umane.
Liniștea ambientală a pădurii în care se auzea doar vântul printre brazi sau alergând norii destul de supărați, era acum întreruptă din firescul ei de intervenția noastră, fie ea și temporară.
Așa că cei doi mini-șoricei și-au făcut apariția printre picioarele lui Radu, încercând să ne intimideze cu niște mișcări extrem de iuți și chițăituri șoptite. Se pare că i-am deranjat, pentru că din câte am aflat, au o perioadă lungă de hibernare.
Revenind la partea radio a plimbării noastre, ca de obicei, pentru ceea ce acasă funcționează în parametri optimi, nu la fel se întâmplă în teren, la locul faptei. Altfel spus, testele efectuate au durat ceva timp, până când repetorul a început să emită și în rețea, dar la un nivel de modulație mai scăzut. Restul reglajelor urmau să se facă în regim de control la distanță, așa că a urmat etapa a doua a deplasării noastre în zonă, adică montarea camerei web.
Pentru asta, Cătălin s-a urcat prin interiorul pilonului și după ce a fixat-o, i-a scăpat din mână rola de bandă izolatoare. Trecând razant pe langă capul lui Radu, a căzut în iarbă.
Asta este… se întâmplă, dar totuși… avea nevoie de ea pentru a izola legăturile cablurilor. Așa că Radu, a luat alte două role de bandă (una de rezervă!) și a urcat pe pilon. În același timp, Cătălin cobora, până când s-au întâlnit la jumătate.
Ar fi fost și mai interesant să ridic drona pentru o filmare de ansamblu, dar la cele 7 grade, resimțite din plin de vântul care nu ne-a părăsit, îmi înghețaseră mâinile, pentru că mănușile i le dădusem lui Cătălin. Orele zilei înaintaseră până aproape de 5 PM, așa că oboseala a apărut și în plus, îmi dispăruse elanul.
Începuse QTC-ul de la Bistrița atunci când ne-am apucat de strâns, de la șurubelnițe și până la laptopuri. Convinși că nu am uitat nimic, ne-am pus în mișcare spre Sibiu, lăsând pârșii să revină la cuibul din sarcofag, construit cu grijă printre cablurile electrice conectate la priză.
Am ajuns la QTH-ul de bază al lui Radu, după care cu părere de rău, am pornit spre casă.
Se apropia și ora 8 PM, iar noi ne aflam tot pe drumuri șerpuite prin sate și pădure, vorbind prin intermediul RoLink cu George – YO7FSL. Practic, era momentul când în modul digital începea “Check-In-ul Național”, ce are ca scop testarea Rețelei BrandMeister DMR în România, echipamentele folosite de fiecare, dar și de a interacționa unii cu ceilalți, radioamatorii care utilizează acest mod de lucru.
Cu această ocazie, am avut posibilitatea de a comunica pe repetorul digital aflat pe Muntele Cozia, cu acoperire până la o distanță apreciabilă spre Pitești. Asta deoarece pe traseul spre casă, în locul drumului european E80 aglomerat de turisme și camioane, am ales varianta ocolitoare, ce traversează comune din județul Vâlcea și Argeș până în apropiere de Curtea de Argeș.
Altfel, cum aș fi putut vedea în mediul lor natural niște căprioare și un șacal?! Și chiar dacă eram obosiți, tot ne-am oprit într-o poiană care ne place, unde ajungem de obicei pe la mijlocul lunii august, așteptând răbdători perseidele.
De data asta, am ascultat greierii care chemau apusul, vântul ce legăna florile de salcâm și am privit în jur… la prea mult verde.
Și din nou, este foarte adevărat, ne întorceam de la “plimbare”… cum ar spune un coleg radioamator. Dar cum aș putea numi o excursie planificată din scurt, fără mari bătăi de cap, pentru a duce la îndeplinire în Ham Spirit un proiect util pentru comunitatea radioamatorilor, dar și dorit în același timp?! Da, este adevărat, această plimbare noi am repeta-o oricând, pentru că dincolo de hobby sau… haideți să-i spunem latura radioamatoricească a excursiei, de fapt în noi este bucuria de a ne întâlni cu oameni alături de care gândurile noastre sunt convergente.
De asemenea, ne-a unit spiritul liber, avântul dat de dorința de a construi ceva împreună, absolut dezinteresat, de a oferi tuturor radioamatorilor posibilitatea a comunica pe calea undelor radio și de a le facilita accesul la Rețeaua RoLink.
’73
Cristina – YO7JYL
