De fapt, ea… pasiunea, a fost cea care ne-a ghidat în toate acțiunile pe care le-am întreprins de-a lungul anilor, mai ales când a fost vorba de RoLink. Așa s-a întâmplat de mai multe ori și în cazul Masivului Cozia, un munte care ne atrage ca un magnet. De ce?
Repetor RoLink YO7C – Masivul Cozia
În primul rând, deoarece oportunitatea celor 1664 de metri altitudine, oferă o arie de acoperire impresionantă, depășind așteptările din simulările efectuate. Astfel că noi, prin rețeaua care ne unește, am găsit un amplasament minunat pentru desfășurarea optimă de QSO-uri interesante în RoLink.
De asemenea, tot pe Cozia, partea de comunicații digitale este asigurată în rețeaua BrandMeister prin deja existența de ceva timp acolo, a repetorului DMR instalat de Adrian – YO7HKR și administrat de către Denis – YO3DSG.
Al doilea motiv pentru care Masivul Cozia ne atrage, este acela al peisajului uimitor care bucură sufletul și relaxează mintea. În fapt, este o panoramă extraordinară în toate punctele cardinale.
Valea Oltului în aval
Mai ales în zilele senine, de la crestele înzăpezite ale Făgărașilor și până la îndepărtatul Parâng, se poate vedea toată frumusețea orizontului, indiferent de anotimp.
Vedere spre Munții Făgăraș
Altfel, conform mărturiei depuse de ambele camere web, amplasate pe vârful Ciuha Mare, silueta ondulată a râului Olt, se vede șerpunid dinspreSibiu, în avale spre Râmnicu Vâlcea.
Și atunci? Care dintre cele două motive ne-au convins că este cazul pentru o mică reuniune radioamatoricească, într-o oarecare zi de duminică? În principiu… ambele. Mai precis, aveam în plan montarea unui nod sub forma unui IGate – YO7JYL-10, care să preia traficul din zona surprinzător de mare de acoperire a repetorului. Acesta ar fi mult mai ușor de monitorizat pentru radioamatorii care traversează pitoreasca vale a Oltului.
Antena Diamond X30 a sistemului pentru A.P.R.S
De asemenea, deoarece ne pasă de modul cum funcționează rețeaua RoLink, am constatat că atunci când se emite pe frecvența repetorului de pe Cozia, se preia tonul CTCSS 103,5 Hz și se distribuie în radiofrecvență, deranjând cumva nodul de la Craiova. Astfel, ne-am gândit la activarea filtrării tonurilor CTCSS așa încât, în momentul când un radioamator vorbește prin Cozia, să nu deschidă nodul configurat pe frecvența de emisie a repetorului.
Având planurile puse la punct, din Pitești (YO7JYL – Cristina, YO7GQZ – Cătălin), Brașov (YO6NAM – Răzvan), București (YO3DEL – Dan, YO3DSG – Denis) și desigur, Râmnicu Vâlcea (YO7HKR – Adrian), câțiva radioamatori pasionați, oameni cu minte deschisă, fără stare și cu dorință de aventură, s-au mobilizat pentru urcarea în Masivul Cozia.
Releul radio – tv din Masivul Cozia
Chiar dacă vremea nu se anunța grozavă, prin prisma norilor denși care nu se lăsau împrăștiați de pe cerul lui februarie, ne-am bucurat că totuși, temperatura era pozitivă. Pentru mine, singurul impediment vinovat de înghețarea mâinilor, avea să fie vântul care sufla suficient de tare la altitudinea celor 1664 m.
Valea Oltului spre Sibiu
Întâlnirea noastră a avut loc la baza muntelui, înainte de intrarea pe drumul forestier ce urcă spre cabană. Un fapt era clar: bucuria revederii se observa pe chipurile noastre, deci un motiv în plus să ne gândim că echipa astfel formată, avea să realizeze cu succes ceea ce și-a propus.
Companie pe calea undelor radio am avut în permanență, pentru că rețeaua veselă s-a animat. Noi ne-am simțit bine, deoarece vorbind la stație, drumul a fost și mai scurt.
YO7GQZ, YO3DSG, YO7HKR, YO6NAM
Covorul alb și-a făcut apariția abia după ce, în urcarea pe drumul forestier, am trecut de 1000 m în altitudine. Apoi, pe ultimul kilometru în apropierea Cabanei Cozia, zăpada moale de pe drum avea un strat de vreo douăzeci de centimetri și era suficient de enervantă.
Ne-am echipat cu cele necesare pentru urcarea pe Vârful Ciuha Mare și am verificat dacă lipsește ceva. Nu de alta, dar n-ar fi fost plăcut să mai facem un drum înapoi la cabană, unde am parcat mașinile.
Cabana Cozia
Denis împreună cu Adi au rămas acolo, în timp ce eu, Cătălin, Răzvan și Dan am pornit spre vârf prin zăpada moale, alunecoasă și viscolită pe alocuri.
La un moment dat, câteva picături de ploaie au încercat să ne intimideze, dar nu le-a reușit. În schimb, vântul și-a făcut treaba, schimbând forma norilor aruncați pe cer și mișcând ramurile brazilor în toate direcțiile.
YO3DEL, YO7GQZ, YO6NAM
Colegii mei s-au pus pe treabă, fiind și o ocazie bună pentru mentenanța repetoarelor (RoLink și DMR- prin rugămintea lui Denis). A fost montat și nodulețul pentru IGate, urmat de configurarea lui în sistem.
Nod IGate A.P.R.S
YO7GQZ, YO3DEL; Foto – YO6NAM
Apoi, era momentul pentru activarea filtrării tonurilor CTCSS. Foarte simplu pentru Răzvan de realizat asta, dacă ar fi vrut să funcționeze cablul de legătură dintre stația Motorola și laptop.
YO7GQZ, YO6NAM
Pentru o clipă m-am amuzat în tăcere, deoarece mi-am adus aminte că, la fiecare urcare pe Cozia, mereu a fost ceva ce ne-a dat de furcă. De exemplu, la instalarea repetorului, un senzor încăpățânat ne-a dus pe culmile disperării. De data asta, era vorba de mufa rebelă de la cablul de programare.
YO6NAM, YO7GQZ, YO3DEL
Deși introdusă în stație, nu voia sub nici o formă să comunice cu laptopul, fapt ce ne-a pus pe gânduri, pentru găsirea unei soluții rapide.
YO6NAM, YO3DEL
Și de data asta am fost norocoși, în ideea în care a fost găsită o altă mufă, de la un alt cablu, tăiată și apoi lipite cu cositor toate firele din alcătuirea cablurilor. În lipsa unui clește de sertizare, au fost asociate culorile componente și, cu mare atenție, făcută echivalarea lor. Odată lipite cele două bucăți de cablu, a funcționat și conexiunea stației cu laptopul. Ce s-a vrut de fapt?
YO6NAM, YO7GQZ
Cu alte cuvinte, semnalul ce trece prin repetor din stația de emisie (dinspre recepție spre emisie), să fie la același nivel cu cel care trece din stația de recepție în rețea. Au urmat câteva teste de volum pentru conformitate, după care, în principiu… n-ar mai fi fost nimic de făcut.
Apă am avut destul de puțină cu noi, știind că nu stăm mult pe vârf. Răzvan mi-a reproșat că, de data asta nu am mai luat tradiționalul termos cu ceai din fructe de pădure, așa că băieții s-au consolat cu niște suc. Oricum de foame uitaserăm, dar am avut noroc cu Adi, care cu grija unui părinte, înainte să pornim spre vârf, mi-a dat niște sendvișuri și câteva mere delicioase.
Abia pe la ora 16.30 am început să coborâm și în scurt timp am ajuns la cabană, unde ne așteptau Adi și Denis.
Ne cam grăbeam să pornim spre casă, mai ales Răzvan care avea de parcurs cel mai lung traseu până la Brașov. Totuși, la invitația lui Denis de a nu pleca la drum fără să mâncăm, am acceptat cu plăcere să pornim în coloană spre Râmnicu Vâlcea. La un local recunoscut pentru că „se mănancă bine”, ne aștepta Dana – YO7HKM. Ne-am bucurat din nou pentru revederea surpriză și împreună am povestit despre cum a fost pe Cozia, dar și peripețiile de care am avut parte.
Mai pot să spun că, de comun acord, a fost o zi la superlativ. Deși vremea s-a vrut morocănoasă, n-am avut timp să o băgăm în seamă. Toate momentele petrecute împreună s-au dovedit constructive și ne-am bucurat pentru că în final, rezultatele au ieșit așa cum ne-am propus. Voia bună ne-a animat fiecare minut, iar gândurile noastre au avut ca punct final Ham-spirit. El este cel care ne-a ghidat de fiecare dată proiectele finalizate cu succes.
Cu simplitatea care ne caracterizează încă de la originile rețelei RoLink, având mintea deschisă și sufletul liber, ne-am adunat o mână de oameni și încă o dată, am pus în slujba radioamatorilor, posibilitatea de a comunica cu echipamente profesionale, dar și de a monitoriza traficul cu ajutorul acestui IGate. Ceea ce vrem să punctăm este faptul că, pentru cei pasionați, este deschisă oferta noastră de a distribui noduri pentru sistemul A.P.R.S. în amplasamente situate la altitudinea de peste 1400 m.
Este foarte simplu! De aceea povestea noastră continuă să scrie istorie în pagina RoLink.
Ora 5.30 AM… mult prea devreme pentru o dimineață de duminică, când răcoarea nopții de iulie, încet… se lasă dusă. Încă puțin de leneveală, chiar dacă drumul la care trebuia să pornim, ne spunea să ne grăbim. Voiam să fim deja în mașină pe la ora 6.30, dar nu ne-a ieșit. După ce ne-am asigurat că avem cu noi tot ce trebuie, cu o mică întârziere, cea a sfertului academic, aproape de ora 7 AM intram pe autostrada A1 spre București. Navigația fusese sinceră cu noi, încă de când am calculat traseul, așa că tot ne încadram în timp: 2 ore și 30 minute până la destinație – Primăria Comunei Pietroasele din județul Buzău. Evident că instituția statului nu este deschisă duminica, însă era doar un loc mai popular de întâlnire cu alți radioamatori. Ei se vedeau chiar pentru prima dată, cu un scop nobil: instalarea unui nou repetor în rețeaua care ne unește.
La fel de matinal se activase și rețeaua după ce, în același timp cu noi (eu și Cătălin), de lângă Brașov pornea și Răzvan – YO6NAM. Prietenii din RoLink ne-au ținut companie pe parcursul drumului, iar kilometrii șoselei se scurgeau prin Găești, Târgoviște, Ploiești și apoi, locul de întâlnire. Ne-am auzit cu YO6OEK – Coloman, Ovidiu – YOMPI, Gigi – YO7FFU, Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, iar după un timp a apărut, tot din mobil, Dan – YO3DEL.
Practic, începea să se contureze echipa ce avea să urce pe Vârful Istrița, aflat în apropiere de Buzău și vizibil de pe drumul dinspre Ploiești. În fața primăriei, deja ne așteptau Ovidiu – YO9XC și Răzvan, ce ajunsese cu câteva minute înaintea noastră. Bogdan – YO9GBA a sosit de la Năvodari, imediat după noi. Însă, până sosește toată lumea, cu ajutorul lui Bogdan, haideți să ne întoarcem puțin în toamna anului trecut:
Bogdan – YO9GBA, un radioamator fericit!
“În luna septembrie 2022, în timp ce mă întorceam de la o lucrare, pe drumul dinspre Buzău către Ploiești, m-am gândit cum ar fi dacă pe dealul de lângă DN 1B ar fi instalat un repetor. Am făcut o pauză si m-am uitat pe GPS cum as putea ajunge. M-am abătut de la traseu și am ajuns la “Biserica dintr-o Piatră”, aflată în vârful dealului din localitatea Vârf. Am scos portabila Yaesu VX6 și am făcut apel pe repetoarele din zonă. Bucuros că am deschis repetorul din București – YO3A, am făcut câteva legături radio. Vedeam în partea stângă un alt vârf, mai înalt, unde se găsea un site de telecomunicații la care tânjeam. Am ajuns acasă și am vb cu Mihai – YO9GIZ care m-a sfătuit sa iau legătura cu Ovidiu YO9XC.
Peste câteva zile l-am sunat pe Ovidiu și a fost foarte încântat de vestea de a instala un repetor pe Vf .Istrița. Am vorbit cu Răzvan – YO6NAM și mi-a spus ca are nevoie de câteva informații ptr a putea face o simulare și a decide ce sistem este pretabil pentru acea zonă. Vorbisem cu Ovidiu să facem o vizită până la locație în luna octombie 2022. Pentru că vremea sa înrăutățise, iar eu nu am mai avut timp disponibil în program, vizita s-a anulat pentru primăvară.
În data de 18.03.2023, am făcut o vizită până la Năieni, unde este casa lui Ovidiu și împreună am urcat să vedem locul unde va fi amplasat noul repetor. Era o zi plăcută de primăvară, drumul ales către locatie este asfaltat până la Pietroasa Mică, după care urmează o porțiune de 4 km de drum neamenajat până la Releul de Telecomunicații Istrița. Ajunși la destinație parcă pe un alt tărâm, de sus se vede extraordinar toată partea de sud – est a României, cu terenuri cultivate și localitățile învecinate. Am văzut unde este amplasat stâlpul de comunicații și lângă el, o cladire micuță construită din pereți tip sandwich. Am intrat în interior unde am găsit vechiul repetor care functionase în acea locație, dar si alte echipamente de telecomunicații ce deserveau un post de radio local. Am făcut câteva poze transmise lui Razvan – YO6NAM și lui Dan – YO3DEL. Am plecat din locație cu gândul la ziua în care voi ajunge să particip la instalarea lui.
În ziua cea mare a instălarii eram în concediu, dar am plecat cu o zi mai devreme de la mare din Năvodari, la ora 6:15. Am ajuns în Pietroasele la 9:45 AM, unde m-am întâlnit cu parte din echipa ce face ca lucrurile să se unească.“
YO7GQZ, YO9XC, YO6NAM, YO3DEL, YO9FGY, YO9GBA
Revenind… pe rând, au apărut Dan – YO3DEL, care transporta cutia în care se afla repetorul și Mihai – YO9RAO, alături de Andi – YO9FGY. Echipa formată din opt oameni, s-a îmbarcat în trei mașini de teren, știindu-se că drumul forestier ce urcă la releul de telecomunicații de pe Vf. Istrița este mai dificil pe alocuri. Chiar și la altitudinea celor 750 metri, cât măsoară dealul Istrița, arșița zilei se anunța nemiloasă. Am parcurs o mică porțiune de pădure și apoi pajiște întinsă cât vedeai cu ochii, motiv pentru care, Cătălin a montat pe mașină o cameră cu scopul de a filma traseul.
Cu un puternic impact istoric asupra zonei, pilonul pe care aveam să urcăm antena repetorului, poartă amprenta unui turn de pază, situat în punctul cel mai înalt punct al Dealului Istrița (749 m).
YO3DEL, YO6NAM
Întorcându-ne puțin în trecut, în anul 1856 austriecii au montat aici o turlă de lemn – punct trigonometric – numit Surla Nemților, loc ce a fost inclus și pe harta întocmită în anul 1886. Numele turleia fost dat de localnici, deoarece, în timpul războiului, dată fiind poziția turnului, putea fi folosit pentru supraveghere.
Releul de telecomunicații Istrița
Cerul senin și lipsa umbrei aferentă zonei noastre de interes din preajma incintei, aveau să-si pună amprenta radiațiilor UV peste noi. Altfel, nacela din vârful pilonului oferă o panoramă uimitoare.
De aici se poate vedea Bărăganul, iar în zilele cu atmosferă limpede se pot observa zările spre Ploiești, orașul Urziceni sau chiar turnurile și construcțiile înalte din București. Spre nord, se pot admira munții Bucegi, Ciucașul, munții Buzăului și ai Vrancei.
YO7GQZ, YO6NAM
De fapt, singurul loc unde se simțea cu adevărat o adiere mai răcoroasă de vânt, era pe platforma pilonului aflată la 20 și un pic de metri de la nivelul solului. În rest? Pajiște cu vegetație și flori de câmp, încinse de soarele lunii lui Cuptor.
Tocmai de aceea, pregătirile pentru montarea echipamentelor au fost făcute pe cât posibil de acasă, de către fiecare din noi, așa încât efortul depus asamblării lor să fie minim, în condiții uneori improprii sau imposibil de realizat.
YO9XC, YO9FGY, YO9RAO și… un vis împlinit
Nu știam că va fi atât de cald, dar am preferat varianta asta, în defavoarea ploilor anunțate și care ne-au evitat. Ele s-au mutat cu o zi mai devreme, după spusele lui Ovidiu – YO9XC. Practic, în locația oferită de către dumnealui, aveam să punem amprenta RoLink pe încă un punct important al hărții YO cu acoperire radio.
Repetorul construit de Dan – YO3DEL, cu destinația Istrița
O parte din noi am urcat pe pilon, iar Cătălin și cu Răzvan s-au orientat asupra locului unde vor fi amplasate suportul și antena, fapt confirmat și de Ovidiu, care ne urmărea de la baza incintei.
YO7GQZ, YO6NAM, YO9FGY, YO9GBA
Au măsurat lungimea cablului, după care, l-au coborât de-a lungul pilonului și introdus în interior până la baza cutiei repetorului.
Ajustare suport antenă pe pilon
Între timp, Dan – YO3DEL a pregătit montarea lui în incintă și ne-a explicat cum a fost construit. Cu emoție în glas, ne-a spus în cât timp a proiectat modulele electronice, dar și programarea părții de soft. A scris nu mai puțin de 1700 linii de cod, pentru dashboardul cu care îl controlează şi monitorizează.
Dan – YO3DEL și cutiuța lui atât de dragă
În cele de mai jos Dan – YO3DEL, ne prezintă repetorul pe care l-a proiectat cu pasiune și construit cu multă răbdare:
“Repetorul în partea de gestionare RF beneficiază de calitatea și fiabilitatea oferită de cele două stații Motorola GM340. A fost aleasă cu atenție stația de recepție dintr-un lot de 10 unități pentru a asigura o recepție liniștită și stabilă la semnale reduse.
Controlul stațiilor și gestionarea semnalelor audio sunt asigurate de OPI cu SVXlink și interfața de control, care a fost proiectată la finalul anului trecut și este deja implementată cu succes pe repetoarele Cozia și Pitești. În cazul prezentului repetor, am optat pentru ultima revizie a interfeței, care aduce îmbunătățiri la rejectia zgomotului extern și stabilitatea amplificatoarelor operaționale. De asemenea, comanda ventilatorului este realizată acum de un MOSFET, oferind un control mai precis și fiabil.
Interfaţă repetor RoLink
La nivel intern, toată conectica este sertizată și se bazează pe produsele AMPHENOL, recunoscute pentru calitatea lor. De asemenea, cablul coaxial folosit este modelul H155, care asigură o transmisie eficientă a semnalului și o manevrabilitate bună.
Pentru a ne asigura că repetorul poate funcționa și în absența semnalului de internet, a fost implementată posibilitatea de a funcționa local, în regim convențional. Este o caracteristică de reziliență care poate fi foarte utilă în anumite situatii.
Sistemul de răcire s-a dovedit performant, bazându-se pe un ventilator de 120×120 mm care ajunge până la 2600 rot/min. Acesta direcționează aerul printr-un tunel de răcire creat prin îmbinarea celor două stații (sus/jos) și pereții laterali verticali de fixare a acestora. Astfel, sistemul nu a depășit niciodată 39 de grade în teste.
Monitorizarea temperaturii este efectuată cu un senzor fixat prin frezarea canalului de sub tranzistorul final al stației de emisie.
Sunt monitorizate în permanență temperatura stației de emisie și temperatura aerului de răcire, puterea directă și reflectată în antena din care extragem SWR-ul, nivelul RSSI la recepție, tensiunile pe OPI și pe stații, curentul în IDLE și în sarcină, parametrii ventilatorului, starea intrării de PTT și iesire SQL din statii și alti parametri logici și de timpi interni.
Pentru măsurarea puterii directe și reflectate din antenă, precum și pentru a avea o atenuare minimă a semnalului util la recepție, unitatea SWR Bridge se bazează pe un cupler direcțional realizat cu un tronson de cablu coaxial H155 și atenuarea obținută este neglijabilă, numai 0.03dB. Totul este închis într-o cutie turnată din Al, oferind sistemului stabilitate.
Duplexorul este un model cu 3 celule pe RX și 3 pe TX care asigură o atenuare a frecvenței imagine de -98dB și o atenuare de inserție excelentă de numai 0.88 db la RX.
Parametrii de funcționare sunt afișati în permanență pe un afisaj LCD (20×4) conectat prin I2C la AVR, poziționat pe carcasa repetorului și trimiși la distanță prin telemetrie.
Sistemul de protecție, de control și transmiterea datelor de telemetrie, este realizat cu un microcontroller ATMEGA 2560 , o interfață pentru adaptarea și filtrarea semnalelor care sunt trimise către microcontroller spre analiză și un shield de Ethernet conectat prin SPI la AVR , care a fost ales ca variantă de lucru pentru semnal de internet cablat, evitându-se folosirea conexiunii Wi-fi care putea genera instabilitate în condiții de câmp RF ridicat.
Software-ul de management a fost testat intens timp de 45 de zile pentru a detecta și remedia eventualele erori. De-a lungul acestei perioade, au fost dezvoltate peste 1700 de linii de cod.
Sistemul de protecție analizează în permanență parametrii repetorului. Acesta intervine automat în cazul unei defecțiuni pentru a proteja echipamentul. Existența a 14 tipuri de erori care pot fi generate, ajută la diagnosticarea rapidă a problemelor.
Sistemul reactionează diferit în funcție de natura erorilor, astfel pentru erori critice (curenți și tensiuni mari, sistem de răcire defectuos…) sistemul este dezactivat și se încearcă repornirea lui o singură dată la un interval de timp. În caz de nereușită, se blochează orice activare automată a lui, rămânând posibilă numai activarea de către operator, de la distanță sau local.
În cazul erorilor mai simple, sistemul încearcă repornirea de 3 ori la intervale de timp de 5/15/45 minute (“Exponential Backoff”). Această abordare ajută la evitarea suprasolicitării sistemului și permite acestuia un timp de restabilire (răcire , stabilizarea rețelei de tensiune…). La fiecare 24 de ore de funcționare corectă, dacă a fost incrementat counterul de erori, acesta este decrementat cu o unitate.
Pentru a menține legătura cu repetorul și a monitoriza performanța, sistemul de telemetrie și control de la distanță utilizează MQTT (Message Queuing Telemetry Transport), un protocol de mesagerie care se potrivește perfect situațiilor unde se necesită comunicarea între dispozitive în medii cu lățime de bandă redusă, latență mare sau rețele instabile.
Repetorul instalat pe Vf. Istrița
Erorile sitemului sunt scrise în EEprom pentru a fi persistente și în cazul deconectării de la tensiune. În cazul unei erori, sistemul face o “poză” a momentului declanșării acesteia, scriind în memoria nevolatilă, valoarea măsurată care a determinat eroare, tipul erorii, timpul la care s-a produs și numărul de reîncercări de restabilire, ceea ce facilitează diagnoza ulterioară și posibilitatea de a se trage concluzii despre ce nu funcționează corespunzător.
Pentru a folosi o cantitate minimă de date , parametrii măsurați sunt transmiși numai când aceștia suferă modificări și o dată la 15 secunde, pentru sincronizare sunt trimiși toți, în rafală.
Repetorul are și o serie de facilități de control de la distanță. Cu o simplă comandă, se poate porni sau opri repetorul, efectua un reset sau inhiba monitorizarea erorilor și altele. Acest lucru oferă un control total și flexibil asupra funcționării sistemului la distanță.
Pentru fixările mecanice s-au folosit elemente prelucrate din tabla de aluminiu de 2 mm. Carcasa repetorului are dimensiunile de 500x400x210 și include un contrapanou pe care sunt fixate elementele.
La partea de alimentare de 230v avem: siguranța bipolară , descărcator SPD, programator RTC, contor de energie, priză.
Sursa de alimentare a sistemului este de la DELTA Electronics- 12v/150W.“
Frecvența agreată la recepție a fost stabilită ca fiind 439.050 MHz cu tonul 103.5 Hz, iar pentru emisie 431.450 MHz. Toate au așteptat cuminți ca Răzvan și Cătălin să fixeze antena în suport și să verifice poziția ei, perfect dreaptă.
La acest repetor s-a optat pentru o antenă cu câştig (RAC R-4.05.004.01), dat fiind altitudinea “potrivită” pentru a concentra semnalul RF la un grad mic faţă de orizont şi pentru a ne asigura ca toate zonele pe care le putem deservi, vor lucra cu uşurinţă şi putere redusă.
Cablul folosit (Andrew FSJ-50B) ne-a permis ca, după o distanţă de aproape 24 de metri până la baza antenei, puterea se va păstra la un nivel decent. Pierderile introduse se situează în jurul valorii de -1.9dB.
Cum nu doar semnalul repetorului avea nevoie să fie intermediat de o antenă exterioară, la baza pilonului am instalat şi o antenă de tip MIMO, pentru a fi siguri că routerul MikroTik, care fusese prevăzut cu un modem LTE de la Quectel, va avea un semnal util pentru traficul necesar lucrului în RoLink.
YO6NAM, YO7GQZ
Apoi, în interiorul incintei, repetorul a fost alimentat cu energie electrică și legat la internet cu ajutorul unui router 4G care foloseşte antene exterioare, după care au început primele teste, ca repetor local, în legături radio confirmate de Marian – YO9JXC. Pentru testele din RoLink, ne-au fost de ajutor QSO-urile cu Romică – YO9FDX, Cornel – YO3IFO, Adi – YO4PEA/M, Bogdan – YO3BEE.
Eram atât de bucuroși și mai ales, nerăbdători să-l testăm din mobil/portabil și de la distanță. De fapt, legăturile radio ulterioare efectuate pe drumul către casă, aveau să ne confirme că alegerea Vf. Istrița a fost una extrem de favorabilă.
YO6NAM, YO3DEL şi YO9XC lângă piatra Vârfului Istrița
Însă, până atunci, de la Ovidiu – YO9XC, cel care ne-a oferit locația cu prietenie, am primit invitația de a rămâne la masă. Practic, peste zi nu ne-a fost foame, iar în perioada de aproximativ cinci ore petrecute sub soarele arzător, Ovidiu ne-a adus apă rece.
YO9GBA, YO7GQZ, YO7JYL, YO6NAM, YO9XC, YO3DEL
În jurul orelor 15.30, coboram spre comuna Pietroasele, ghidați de Ovidiu care ne-a dus la căsuța lui de vară din comuna Năieni, aflată la câțiva kilometri sub dealul Istriței. Ne-am amuzat pe drum, deoarece în coloana de cinci mașini ce ne îndreptam spre QTH-ul lui Ovidiu, noi testam repetorul recent instalat.
YO6NAM, YO7GQZ, YO7JYL, YO9XC, YO3DEL, YO9FGY… obosiți, dar foarte bucuroși
În grădina din curtea cochetă, am fost invitați la masă în foișor, printre pomi fructiferi și un nuc bătrân.
Când foamea este mare, mâncarea… pe măsură de bună, iar compania în care este servită… în rezonanță cu restul, bucuria momentelor petrecute împreună, evident… mai intensă, iar amintirile se vor sedimenta mai puternic. Doamna Nina – YO9DCM, cuscra lui Ovidiu, împreună cu doamna Nina – YO9-1055/BZ, ne-au servit cu papa bun.
Sigur că eram obosiți, însă plini de energia oferită de succes, dar și de cafeaua ce ne-a injectat un plus de „hai la drum!”. Trebuia să ne urnim spre casă, fiecare în direcții diferite: eu și Cătălin spre Pitești, Răzvan spre Brașov, dar cu un mic ocol la Buzău pentru a-l lăsa pe Andi. Dan pleca spre București, iar Bogdan a făcut front comun cu piteștenii, așa că am porneam împreună, doar până la Ploiești.
Simulare arie de acoperire repetor RoLink Vf. Istrița
Ultima poză înainte de a ne urca în mașini și promisiunea că vom reveni la toamnă pentru prima revizie inclusă în “garanție”, ne-au dat imboldul să pornim la drum. Știam că vom parcurge traseul spre casă în aproximativ trei ore, judecând după aglomerația unei seri de duminică. Dar nu conta, mai ales ca ne-am conversat prin repetorul de la Istrița până la ieșirea din Târgoviște spre Găești.
Mă uitam la apusul unei zile încununate de succes, timp în care, mă gândeam la bucuria gazdelor noastre din YO9 pentru repetorul care prinsese viață în locul unde istoria îngropase trecutul. Și… dintr-o dată, vârful Istriței a renăscut! În mintea radioamatorilor s-a întipărit vestea noului repetor. Spre încântarea noastră, mulți vor să-l testeze… să-l audă și mai ales, prin intermediul lui, să salute o comunitate întreagă. Astfel, cea mai frumoasă recompensă pentru noi, dar și cele mai sincere laude, ne sunt oferite prin feed-back-ul pe care îl primim de la oameni. Succesul despre care spuneam, este de fapt un cumul de factori cu rezultat fericit:
– amplasamentul turnului de supraveghere construit în mod inteligent de către strămoșii noștri, determină o arie de acoperire extinsă;
– echipamentele folosite şi construite cu multă pasiune, oferă raportul perfect calitate – performanță;
– oamenii care au instalat repetorul pe Vf. Istrița s-au dedicat întru totul acestui scop nobil, fără a face rabat de la nimic, îndiferent ce.
Totul este atât de simplu, iar istoria RoLink, se scrie încă…
Era o zi de sâmbătă dimineața, undeva la mijloc de toamnă. Printre gene adormite, am aruncat o privire peste camerele web de pe blog. În afară de cerul senin și ademenitor de la malul mării, restul imaginilor de pe munți, se sprinjineau de o ceață consistentă și apăsătoare. De fapt, în mod special, mă interesau două dintre ele, deoarece voiam să știu cum este vremea în Masivul Cozia. Condițiile meteo de acolo nu păreau atrăgătoare, dar gândul la scopul pentru care voiam să urcăm la altitudinea celor 1668 metri, m-a făcut să zâmbesc.
Cu energia debordantă care ne umple sufletul când este vorba de astfel de acțiuni, alături de Cătălin – YO7GQZ am pornit pe ruta spre Curtea de Argeș. Din mobil, am rememorat ideile de la care a pornit acest frumos și mai ales interesant proiect. Astfel, ne-am adus aminte că totul a pornit într-o seară, la început de august, după succesul pe care l-a avut instalarea repetorului de la Borsec. Atunci, l-am întrebat pe Cătălin, de ce nu montăm pe Cozia un nod RoLink? Așa cum se poate vedea și pe camerele web de pe blog, vârful are altitudine, iar deschiderea este bună mai ales către sud. “Da… punem un nod simplex, dar cu frecvență de repetor, 439.075 MHz”. Cu gândul încă proaspăt în minte, l-am întrebat și pe Răzvan – YO6NAM ce părere are despre asta, iar răspunsul lui a fost direct: “N-ar fi mai bine să montăm repetor, în locul unui nod simplex? Am stații, un duplexor mare, practic tot ce ne trebuie!” Evident urma să-i cerem acordul lui Denis – YO5DSG pentru folosirea internetului la RoLink (n.r. și camerele web au aceeași sursă). Însă cel mai important aspect era permisiunea din partea lui Adi – YO7HKR de a monta echipamentele radio în clădirea de pe vârf.
Adi – YO7HKR
Având răspuns pozitiv la toate, Răzvan s-a apucat de treabă, iar noul repetor s-a aflat în teste la el, până când aveam să-l urcăm pe munte.
Revenind… cam așa au trecut timpul și kilometrii, până când am ajuns în orașul Curtea de Argeș. Asta deoarece, acolo aveam să ne întâlnim cu Răzvan ce plecase de la Brașov la o oră destul de matinală. Totul mergea conform planului și, după bucuria revederii, am pornit împreună spre județul Vâlcea, la punctul de întâlnire cu Adi – YO7HKR. Practic, locul stabilit era la baza muntelui, în satul de unde pleacă cei 15 km ai drumului forestier. Am ajuns în același timp și, după mutarea bagajelor în mașina noastră, ne-am pus pe urcat serpentinele șoselei, având ca destinație cabana Cozia. Eram atentă la ce vorbeau colegii mei, dar cu ochii pe geam, căutând culorile toamnei dincolo de zidul alb al ceții. Drumul a fost refăcut în mare parte, iar gropile sau șleaurile produse de ploi, umplute cu pietriș.
Ajunși la cabană, am descărcat echipamentele din mașina care se stropise cu noroi până aproape de nivelul geamurilor. Unele dintre bagaje erau grele, altele voluminoase: cutia repetorului, cea a duplexorului, cablurile lui, ambalajul care găzduia antena, cutia mare cu orice fel de chei, surubelnițe, aparate de măsură, rucsacul lui Adi cu diverse, cel al lui Răzvan cu mașina de găurit plus alte chestii și, neapărat termosul cu ceai cald de afine și merișoare.
Duplexor, repetor RoLink CoziaX
Ceai de afine cu merișoare
Ce pot să spun? Aveam voie bună în ciuda celor 5 grade, energie cât cuprinde… chiar dacă ceața se dovedea enervantă și mai ales, spor… cu toate că umezeala din aer făcea să fie și mai frig de atât. Dar, nu conta! Practic, eram de neoprit.
YO7GQZ, YO7HKR, YO6NAM
Cred că ne-am organizat eficient, pentru că voiam să ne mișcăm destul de repede. Colegii mei au stabilit unde vor sta echipamentele pentru RoLink, iar apoi a fost fixată pe suport cutia în care se afla repetorul.
Montare repetor CoziaX
A urmat montarea duplexorului, mare și destul de greu.
Fixare duplexor
Duplexor
Antena și-a așteptat cuminte rândul de a fi băgată în seamă, fiind urcată în vârful pilonului de deasupra incintei.
YO7GQZ- Montare antenă
Cablul este cel care a făcut legătura dintre exterior și interior, după care ledul verde al repetorului, a strălucit vesel.
Noul repetor emite pe frecvența 439.075 MHz, recepționează pe 431.475 MHz, cu ton de acces 103,5 Hz. CoziaX este primul care folosește un prototip de interfață, construită de echipa noastră – RoLink439100, în cadrul proiectelor care să ajute nu numai la extinderea rețelei, dar și la îmbunătățirea radiocomunicațiilor prin RoLink.
CoziaX
De fapt, radioamatorii care accesează și utilizează frecvențele reflectorului SVX.439100 sunt obisnuiți în ceea ce privește calitatea emisiei, dar și recepției nodurilor și repetoarelor rețelei.
CoziaX ON
De aceea, detaliile despre construcţia şi aspectele tehnice ale repetorului nu le voi acoperi aici. Aceste informaţii merită un articol separat, de care se vor ocupa cei care au facut posibilă realizarea unui nou produs destinat radioamatorilor constructori. Astfel, pasionaţii de tehnică vor putea citi, în curând, pe www.439100.ro despre noua interfaţă RoLink ce va deveni disponibilă pentru toţi radioamatorii din România.
La momentul când CoziaX a fost instalat, știam că amplasamentul este foarte bun, aria de acoperire (așa cum se vede și pe simulare) una vastă, iar echipamentele folosite sunt la nivelul unui standard ridicat. Calitatea lor este absolut ireproșabilă, menită să eficientizeze comunicarea prin RoLink.
Simulare arie de acoperire
De fapt, ca o mică paranteză, toate informațiile legate despre funcționarea acestui repetor, dar și a celorlalte noduri și repetoare din reflectorul SVX.439100 pot fi accesate în orice moment pe site-ul dedicat: SVX HamRadio Dashboard (439100.ro).
Revenind, colegii mei au fixat și un senzor de temperatură exterioară, care va afișa valorile pe imaginile de pe camerele web cu orientare sudică și nordică, pe blogul www.yo7jyl.ro.
Dincolo de bucuria că instalarea repetorului a decurs conform planurilor bine puse la punct încă de acasă, nu-mi păsa de ceața insistentă, care se încăpățâna să acopere frumusețea toamnei. În pauzele ocupației mele de “copil de mingi”, încercam să disting în zare, spre sud, releul de televiziune, iar spre nord, minunatul defileu creat de râul Olt. N-am reușit din cauza ceții, dar tot m-am delectat cu poze făcute la orice.
Altfel, răspundeam cu “imediat” la tot ceea ce imi cereau colegii să aduc, să urc sau să cobor în incinta clădirii.
Testele de emisie și recepție făcute cu radioamatorii din rețea, ne-au confirmat că echipamentele funcționau ca la carte, iar surpriza existenței unui nou repetor în RoLink a adus bucurie în rândul celor care au aflat. Am schimbat controale cu Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, Ovidiu – YO7MPI, Adrian – YO4PEA, Laurențiu – YO7EPY, George – YO7FSL. Sunt și alții, care ne-au auzit, dar n-am apucat să vorbim cu ei, ca de exemplu Mirel – YO7YYY care mi-a confirmat printr-un mesaj controlul Q5 și mulțumirile pentru efortul pe care noi l-am făcut.
Timpul a trecut extrem de repede, iar echipamentele și-au găsit locul în peisajul radioamatoricesc. Însă, noi trebuia să strângem tot ce am folosit și să coborâm la cabana Cozia unde ne aștepta mașina.
Prin ceață YO6NAM, YO7HKR
După un scurt inventar, am pornit pe potecuță la vale, iar după așezarea rucsacilor în portbagaj, ne-am gândit că după atâta timp de stat în frig, ar fi minunată o ciorbă la cabană. Era de fapt un bonus, pentru că sufletele noastre erau deja încălzite de bucuria succesului, produsă de montarea repetorului CoziaX. Am savurat cu multă plăcere ciorba fierbinte de pui, după care, a trebuit să pornim spre vale.
Cu cât coboram în altitudine, ceața dispărea, iar pastelul toamnei ne arăta ceea ce ochii nostri n-au putut vedea pe munte.
Soarele… ba apărea, ba se ascundea după copacii îmbrăcați în culori vesele.
O ultimă poză făcută împreună și o strângere prietenească de mână, au precedat un rămas bun sau … pe curând!
YO6NAM, YO7HKR, YO7GQZ, YO7JYL
Apoi, ne-am văzut în continuare de drumul nostru spre Curtea de Argeș, pe varianta mai scurtă, dar cu infrastructură ce lasă de dorit.
În schimb, mie îmi placea foarte mult, deoarece străbătea sate și comune, iar de pe fereastra mașinii admiram livezile colorate încărcate cu roadele toamnei.
Am ajuns în Curtea de Argeș, printre planuri de viitor și proiecte care se vor concretiza în curând. În tot acest timp, alături de noi în mașină era pornită stația radio, iar pe frecvența noului repetor CoziaX, auzeam vorbind radioamatorii.
Ne-am salutat cu Răzvan și i-am urat drum bun spre casă. De data asta, aveam în priviri un alt soi de bucurie… aceea că făcuserăm treabă bună și încă o parte de România va fi acoperită de RoLink. Nu în ultimul rând, palmaresul acestei rețele faine s-a îmbogățit cu încă un repetor important. Exact cum ne așteptam, am ascultat și vorbit prin repetorul CoziaX până seara când am ajuns acasă, un pic obosiți, dar atât de bucuroși.
Este un proiect pe care mi l-am dorit mult să-l văd realizat, într-o locație foarte dragă nouă, cu istoric în suflet. Practic, în tot ceea ce întreprindem, suntem niște oameni complet liberi și foarte entuziaști, ghidați de această pasiune specială. RoLink ne dă o energie fără limite și suntem de neoprit, atunci când avem de dus la îndeplinire idei născute din dorința de a face cât putem de mult pentru această comunitate.
UPDATE: Din cauze necunoscute, antena montată inițial, odată cu instalarea repetorului, a creat probleme staţiei de emisie, motiv pentru care finalul acesteia a cedat. Un indiciu bun a fost temperatura pe care noi o monitorizam direct pe radiatorul staţiei: aceasta crescuse inexplicabil. Astfel, a fost necesară deplasarea noastră pe Cozia, în aceeaşi componenţă. Am avut în bagaj înca trei antene cu specificaţii diferite de câştig, unghi de radiaţie și dimensiuni, care au fost testate la modul exigent împreună cu Dan – YO3DEL. El ne-a ajutat din Bucureşti la alegerea elementului radiant optim pentru repetorul RoLink. Antena câştigatoare a fost un Kathrein de 3.15dBi. Totodată, am înlocuit şi cablul de exterior cu unul de 1/2″, cu traseu mai scurt, reducând considerabil pierderile până la antenă. Toate operaţiunile ne-au demonstrat o îmbunătăţire a performanţei cu ~15dB.
Pe această cale, le mulţumim celor care ne-au asistat fie via RF, fie la telefon şi ne-au confirmat că intervenţia şi efortul nostru a dat roade, iar comunitatea se va putea bucura de un sistem “la înălţime”. Ne-au fost alături: Dan – YO3DEL, Paul – YO9JVS, Gigi – YO7FFU şi mulţi alţii cărora le multumim pentru amabilitate şi disponibilitate.
Este un proiect RoLink foarte interesant, dar care a avut puțintel de așteptat. Noi, cei implicați, îl voiam dus la îndeplinire încă de anul trecut însă, nu am reușit să ne adunăm. Din cauza pandemiei și poate… a vieții, n-a fost dat să urcăm împreună pe Vf. Teasc, de deasupra localității Borsec.
Așa cum am mai povestit aici pe blog, startul acestei aventuri a fost dat în urmă cu doi ani când, la o trecere pe lângă Borsec, am primit o invitație din partea lui Nelu – YO6FCD de a-l vizita, împreună cu Cătălin.
Nelu – YO6FCD
Dumnealui se afla la altitudinea de 1400 metri, nu în altă parte, decât la releul de televiziune din județul Harghita, mai exact pe Vf. Teasc.
La momentul respectiv, ne-am văzut, ne-am plăcut, iar viitorul suna bine. De ce? Pentru că alături de Nelu, puneam la cale instalarea unui nod fix RoLink, dar și a unei camere web cu vedere spre apus. Peste câteva luni se ducea la îndeplinire acest obiectiv, prin contribuția unor colegi radioamatori cu suflet mare. Singura problemă care a apărut a fost aceea că, nodul montat atunci era în banda de doi metri, pe 145.337,5 Mhz, iar radiofrecvența locală, generată de emițătoarele de radiodifuziune, pur și simplu îi îneca recepția.
Toate testele făcute au dus la același rezultat, anticipat de altfel, dar totuși a meritat efortul. Asta deoarece, ne-a ambiționat să continuăm eforturile de a avea RoLink pe înălțimi, simulând și aria sa mare de acoperire.
Simulare arie acoperire VHF
Practic, prin ideea lui Răzvan – YO6NAM, s-au pus bazele construcției unui repetor în banda de 70 centimetri, cu care să evităm problemele de recepție cauzate de câmpurile respective. Repetorul care a luat naștere, s-a comportat foarte bine și în alte locații, după care a așteptat cuminte data din calendar, când aveam să-l urcăm pe munte.
Repetor RoLink
Echipa era alcătuită din mine… YO7JYL, Cătălin – YO7GQZ și Răzvan – YO6NAM cu care ne-am întâlnit la QTH-ul lui de lângă Brașov.
Organizare
De cu seară, am pus la punct toate cele necesare instalării și am încărcat în mașină repetoarele, antenele, truse de chei și suportul antenei cărat de la Pitești. Chiar dacă Nelu avea de toate din punct de vedere tehnic, am zis că este mai bine să le luăm cu noi.
De ce spun “repetoarele”? Pentru că, de fapt erau două: într-adevăr, unul destinat rețelei RoLink, iar celălalt, pentru modul digital, în rețeaua BrandMeister. Cel analogic era programat pentru frecvența originară, adică cea cu care a început și rețeaua RoLink… 439.100 MHz, CTCSS 103,5 Hz, shift -7,6. Cutiuța digitală era programată pentru frecvențele de emisie 439.875 MHz și recepție 431.875 MHz.
Repetoare în testare… la nivelul firului de iarbă
N-aș vrea să intru prea mult în detalii tehnice, deoarece toate informațiile se vor regăsi pe site-ul www.xpander.ro. Ceea ce pot să spun cu certitudine este faptul că echipamentele sunt construcție proprie, toate testele s-au efectuat cu o săptămână înainte de urcarea lor pe munte, iar în tot lanțul sistemului, s-au folosit cele mai bune componente.
Revenind… spre disperarea mea, noaptea se anunța una destul de scurtă, deoarece trebuia să ne trezim devreme. Aveam aproximativ 200 de kilometri până la Borsec, toată lucrarea trebuia făcută în totalitate în aceeași zi, plus drumul de întoarcere la Brașov. Desigur că Nelu ne rugase (ba chiar insistase) să stăm măcar două zile, nu puteam din motive obiective.
Deși nu se luminase de ziuă, la ora 5.30 AM, a trebuit să ne pregătim, deoarece la ora 7 AM, voiam să fim punctuali la reședința colegului de echipă. Somnoroasă și supărată pe viață, m-am instalat în dreapta lui Cătălin și ne-am pus în mișcare pe drumul spre Borsec. După aproximativ 20 minute eram în fața casei lui, împreună cu care am pornit spre releul de televiziune aflat pe Vf. Teasc.
I-am lăsat pe băieți în față, iar eu m-am mutat pe bancheta din spate, ca să privesc prin geamul mașinii. Soarele se ridica agale peste dealurile brașovene și tot somnoroasă, mă gândeam cât de norocoși suntem. De ce? Pentru că toată săptămâna urmăriserăm prognoza meteo, care pentru ziua de sâmbătă, varia de la descărcări electrice violente și până la ploaie torențială. Frumos! Și totuși, eram prea hotătâți ca să mai amânăm pentru cine știe când… și foarte pasionați să vedem finalizat proiectul Borsec. Altfel, desigur că aveam cu noi pelerine de ploaie și eram pregătiți pentru vreme urâtă pe munte. Simplu… în aparență.
Cum spuneam, norocul ne surâdea, ca și soarele de la mijlocul lui august. Contrar așteptărilor meteo, el anunța o vreme frumoasă peste zi. De fapt, pe parcursul dimineții, verificând din nou prognoza pentru Vf. Teasc, zarurile atmosferei aruncaseră către pământeni o probabilitate destul de mare de ploaie, dar după 18.00. În condițiile astea, totul era minunat, deoarce eram convinși că vom termina treaba până atunci.
La o oră atât de matinală, până și drumul era liber, iar punctul final ales pe navigație era Pasul Chiozrez, aflat în apropierea releului radio-tv. De la șosea, am cotit dreapta pe drumul forestier pentru aproximativ zece kilometri, iar după ieșirea la golul alpin, am ajuns în Pasul Chiozrez. De acolo, în linie dreaptă se vedea releul de televiziune, dar am mai parcurs câțiva kilometri până la clădirea lui.
Nelu a ieșit bucuros în întâmpinarea noastră, pentru a ne ajuta la descărcarea bagajelor din mașină. Pe Răzvan nu-l știa, deci a fost momentul potrivit pentru a-l cunoaște.
Ne-am strecurat printre mioarele care își fac veacul la stâna din apropiere, iar dulăii ciobănești s-au asigurat că suntem oameni buni, înainte de a deveni prietenoși.
Oamenii noștri erau puși pe treabă, așa că fără nici un moment de pauză, Cătălin a pregătit suportul de antenă pentru a fi urcat pe pilon, iar Răzvan asambla mufele pentru cabluri. Nelu era într-un permanent du-te… vino, ca să îi ajute pe colegii mei.
Cei trei mușchetari
Practic, până la o înălțime de 30 metri față de sol, Cătălin a urcat suportul pe pilonul care avea să găzduiască cele două antene ale repetoarelor.
Cătălin
Răzvan
A venit și rândul antenelor, amândoi făcând mai multe urcări pe pilon, împreună cu Nelu.
În tot acest timp, Răzvan a fixat mufele pentru cabluri, a măsurat, a făcut teste și s-a asigurat că totul este în regulă. Și apoi? El a pornit repetoarele, care se odihneau pe iarba de lângă pilon, pentru a le face ultimele teste chiar acolo, la fața locului. Despre asta le povesteam și radioamatorilor, nu de alta, dar aveam nevoie de controale riguroase pentru recepție. Era perfect… sau cel puțin așa ne-au spus Dan – YO3DEL, Laurențiu – YO7EPY, Ștefan – YO7LPT, Sergiu – YO6IOG (pe DMR, în modul digital), Adi – YO4PEA, Laur – YO4FZV, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Sergiu – YO8ESO, Ionuț – YO9LIG/P, Cătălin – YO3JBF/P.
Am avut parte de vreme minunată, cu soare arzător, care nu ținea cont de altitudine. Partea boemă din mine, se bucura tot de ființele mărunte apărute în peisaj.
Ne ținea companie și Mura, prietenul canin al lui Nelu.
Mura – Cane Corso
Am stat împreună pe iarbă, explicându-i ce fac baieții acolo sus și ajutându-i cum puteam pe prietenii noștri: ba un control pe radio, ba o vorbă bună, ba un zâmbet, ba un șurubel acolo unde trebuia sau “o cheie de 8”, solicitată la timp.
Sttt!!! Pantera neagră îmi păzea bocancii
Doar că în depărtare, în jurul orelor 17.00, norii începeau să se adune, iar din când în când, se auzeau tunete surde. La fel spunea și aparatul lui Răzvan, cel care detectează descărcările electrice.
Cam tot atunci a terminat și Cătălin treaba pe pilon, însă nu înainte de a urca și eu… îi trebuia recipientul de spray cu vopsea albastră pentru finisare și deci, “copilul de mingi” s-a mobilizat.
Salutări de la 30 m deasupra solului
A urmat montarea repetoarelor în incinta clădirii, printre alte echipamente, de care Nelu se ocupă cu mare grijă de vreo 33 de ani încoace. Ultimele QSO-uri cu radioamatorii, au demonstrat că treaba era făcută la modul profesionist, așa că gândul nostru se îndrepta firesc, spre momentul plecării.
Ploaia începuse binișor, iar Nelu nu ne-a lăsat să pornim la vale până când nu mâncăm. Evident că planurile sale mărețe în privința noastră, fuseseră spulberate de faptul că noi nu puteam rămâne acolo peste noapte. Totuși, i-am promis pentru o dată viitoare, recompesa grătărușului cu bunătăți. După o masă rapidă și bucuria că toate ne-au ieșit la fix, o ultimă poză marcată de zâmbete, a însemnat rămas bun.
YO7GQZ, YO6FCD, YO6NAM, YO7JYL
Ploaia și descărcările electrice s-au întețit pe tot parcursul drumului spre Brașov, de parcă ne urmăreau. Aflați în mobil, scopul nostru era unul precis și categoric… acela de a face legături radio. Cu cât ne îndepărtam, voiam să testăm aria de acoperire a noului repetor RoLink instalat la Borsec. Eram și foarte curioși… fie vorba între noi.
Arie acoperire repetor RoLink UHF
Astfel, ne-am putut auzi cu Nelu până dincolo de Miercurea Ciuc, așa că rezultatele depășesc așteptările pe care le aveam înainte de instalarea propriu-zisă.
Distanță Vf. Teasc – locația mobilă unde ne aflam în timpul QSO-ului cu YO4PEA
Tot ca o surpriză a ariei sale de acoperire, Bogdan – YO3IXW, aflat în portabil pe Vf. Penteleu, deci la aproximativ 159 km în linie dreaptă fată de Vf. Teasc, a putut accesa repetorul lui Nelu. Noi l-am auzit în rețea cu un control de Q3, Q4. Minunat, nu?
Eram foarte bucuroși, dar și obosiți… cu momente de exaltare, râs, până când seara și noaptea ne-au găsit tot pe drum. În apropiere de Brașov, ploaia s-a potolit, iar în jurul orelor 22.00, îl salutam pe Răzvan, cu bucurie în priviri… făcuserăm treabă bună.
Proiectele de acest gen vor continua, cu aceeași dorință de a contribui la extinderea rețelei RoLink. Ne caracterizează transparența cu care am pornit pe acest drum, dominați de ambiția că iată… se poate. Suntem mânați de simplitate și modestie, dorința de evoluție, dar mai ales de această pasiune pentru radio și, să nu uităm, ideile comune care ne-au adus împreună.
De fiecare dată când proiectele noastre despre RoLink implică deplasări pe munte, entuziasmul este foarte mare, iar dorința de a ajunge acolo și de a fi finalizate, îmi dă un avânt ieșit din comun. Nu are cum să fie altfel! O mare parte din energia noastră de week-end se duce cu plăcere în excursii care generează satisfacția realizării cu bine a acțiunilor legate de RoLink.
Cam așa se întâmplă de fiecare dată și, nu au făcut excepție de la regulă nici nodul situat în Masivul Postăvaru și repetorul aflat pe vârful Tâmpa. Oricum, zona Brașovului are un loc bine întipărit în sufletul meu încă din perioada copilăriei. Deci, orice reîntoarcere în orașul de la poalele Tâmpei îmi aduce un surplus de bucurie.
Știam că nodul RoLink de pe Postăvaru avusese câteva probleme la interfață din cauza unor piese, iar Răzvan – YO6NAM s-a deplasat la locația sa în urmă cu o săptămână.
A înlocuit piesele respective, iar înainte de a-l duce înapoi pe munte, a ținut nodul de putere în teste la QTH-ul său pentru câteva zile.
Gata de drum
Invitația lui Răzvan sunase cât se poate de simplu, în ideea de a ne întâlni și de a urca împreună la locația aflată la altitudinea de 1799 metri, cât măsoară Vf. Postăvaru.
Și ca să fie sigur că suntem destul de încântați, a plusat cu informația că o să ajungem și pe Vf. Tâmpa aflat deasupra orașului Brașov, la altitudinea de 950 metri. Noi am urcat de multe ori la locul de unde se vede panorama orașului, dar nu știam exact unde sunt amplasate stațiile.
Vedere Brașov de pe Vf. Tâmpa
Acolo este situat repetorul RoLink, împreună cu alte echipamente pentru rețeaua digitală DMR BrandMeister.
Revenind, părea week-end-ul potrivit pentru a face excursia la Brașov, deoarece prognoza meteo nu anunța condiții de ploaie. Altfel, nu aveam pretenții, având în vedere data calendaristică a primei săptămâni de noiembrie.
Alături de Cătălin, am pornit pe drumul spre Brașov încă de vineri seara, așa încât sâmbăta să fie dedicată în totalitate deplasărilor. Pe culoarul Rucăr – Bran, ne-au ținut companie Ovidiu – YO7MPI, Florentin – YO9BXC, Răzvan – YO6NAM și Laur – YO4FZV.
În dimineața zilei următoare, am pornit pe drumul spre Poiana Brașov, cu punctul final la baza telecabinei. Acolo ne-am întâlnit cu Răzvan și alături de el, am avut bucuria să-l cunoaștem și pe Viorel – YO6FLW. El este bun prieten cu Răzvan și s-a implicat în multe proiecte ce țin de rețeaua RoLink.
YO7GQZ, YO6FLW, YO6NAM
YO6FLW, YO7JYL, YO6NAM, YO7GQZ
Cerul încercase să ne intimideze cu un pic de burniță, dar apoi s-a liniștit, băgându-ne în ceață.
Nu ne-a deranjat situația pentru că nu era frig, în afară de vântul care muta norii dintr-o parte în alta a versanților.
Odată ajungi la destinație, Răzvan a scos cutia cu echipamentul pentru RoLink și în câteva minute, nodul rețelei era la locul lui. Aflat pe frecvența 145.300 MHz, are o extraordinară arie de acoperire, până în apropiere de București: “Am intrat cu un control de Q5 în el din KN34AO cu puterea de 3W dintr-o micuță stație Yaesu VX-3E și antenă externă”. Cum să nu ne bucure un asemenea feedback dat de Florin – YO3AGC?!
Nod RoLink PostăvaruRepetor digital DMRStația meteo
Deși foarte interesantă imaginea munților care ieșeau din ceață precum insulele din mare, mi-ar fi plăcut ca zările să fie senine.
Unul care doarme pe el
Am avut răgazul să fac și câteva poze cu ceea ce s-a putut vedea printre nori.
Am coborât înapoi în Poiana Brașov și, după ce ne-am luat rămas bun de la Viorel, eu și Cătălin împreună cu Răzvan ne-am întors în oraș, cu intenția de a urca pe Vf. Tâmpa. Spun “intenție” pentru că odată întrați în Brașov, a fost extrem de greu, ca să nu spun imposibil de a găsi un loc de parcare în toată zona centrului vechi. După mai multe încercări, timp în care ne-am învârtit în cerc, am mai dat un ocol și minunea s-a produs.
Nu știam unde este amplasat repetorul RoLink de pe Tâmpa, iar în scurt timp, curiozitatea mea și a lui Cătălin a fost satisfăcută.
Așa cum mă așteptam, spațiul în care se află echipamentele era foarte bine organizat, totul era la locul lui, iar cablurile deși într-un număr mare, erau frumos aranjate.
La fel, cu toate că amplasamentul este într-o zonă care ar acumula praf din cauza aerului circulant din ventilatoare, acesta era inexistent. Am rămas impresionantă de modul cum poate fi întreținută aparatura radio și nu numai.
Repetor RoLink Tâmpa – donație de la YO3IFO
Răzvan și Cătălin s-au lămurit că și în cazul repetorului de pe Tâmpa, defecțiunea era tot la interfața pentru RoLink. Au decuplat-o de la sistem, urmând a fi înlocuită și apoi va fi repornit repetorul.
YO6NAM, YO7GQZ
Timpul a trecut foarte repede, iar în jurul orelor 15, ne întorceam în Brașov, orașul turistic pentru toate anotimpurile. În ciuda pandemiei, aglomerația era prezentă, aceasta fiind una din cauzele pentru care am renunțat la plimbarea prin oraș sau zona verde adiacentă.
Și pentru că l-am condus acasă pe Răzvan, ne-a făcut o altă invitație: aceea de a servi masa împreună. Noi am acceptat-o cu mare plăcere, mai ales că niciodată nu-i timp suficient pentru a dezbate toate ideile de proiecte care ne trec prin minte.
Iar seara? Păi ne-a prins prin Brașov, pe drumul spre locuința sorei mele, care ne oferă găzduire indiferent de momentele trăznite din an când eu și Cătălin îi cădem pe cap. Pentru că se află în vecinătate, de fiecare dată ne face plăcere să ne plimbăm în zona pietonală a Cartierului Coresi. Dincolo de campusul de business, acest proiect vizionar și curajos, a valorificat istoria locului și patrimoniul cultural și industrial al fostei platforme Tractorul. Astfel, a avut loc renașterea vechilor clădiri industriale aflate în paragină, precum și crearea de noi repere urbane. Pe Aleea Aviatorilor am găsit într-o vitrină modelul KD-35, inspirat de la tractoarele americane și fabricat în România în anul 1951 și exportat cu succes cu doi ani mai târziu.
KD-35
Cu intenția de a conserva imaginea a ceea ce a fost cândva o uzină cât un oraș, Aleea Aviatorilor este un omagiu adus locului și oamenilor care au creat istoria platformei.
Ca un contrast între vechi și nou, istorie și evoluție, aici a fost păstrată o relicvă din fosta hală industrială.
De asemenea, în capătul aleii se află într-o permenentă decolare către libertatea cerului, aeronava IAR 824 al cărei prototip a fost construit în Brașov.
IAR 824
Construit integral din metal, cu tren de aterizare fix, avionul cu rol utilitar a efectuat primul zbor în anul 1971.
În campusul Coresi, de-a lungul aleilor ne-am amuzat privind într-o vitrină machete faine de utilitare auto.
În toată această perioadă de timp, prin nodul RoLink de pe Postăvaru, am povestit cu radioamatorii care au fost alături de noi pe frecvență. I-am reauzit pe nea Bebe – YO7AMK, Lumi – YO3ISM, Lari – YO9CSM, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Lucilius – LX6LS. Altfel, pe parcursul acestor zile de week-end petrecute în Brașov, am schimbat controale și impresii cu Dan – YO7ISE, Narcis – YO8RBY, Liviu – YO9NIC, Laurențiu – YO7EPY.
A doua zi, pe drumul spre casă, tot prin Moeciu – Bran – Rucăr – Cămpulung Muscel, ne-am delectat cu siluetele impresionante ale Munților Bucegi și Masivului Piatra Craiului.
Noiembrie îsi aruncase pastelurile preferate peste dealurile și pășunile de la poalele munților, iar norii se încăpățânau să păstreze fularul frigului peste crestele golașe ale Craiului.
Și ce dacă era toamnă? Ne-a plăcut mult dacă cerul a vrut să ne impresioneze cu picăturile pure ale ploii lui noiembrie. Norii plimbăreți de altitudine joasă ne-au arătat scenariul fascinant al unei mări imaginare din care răsar munții ca niște insule peste hotarele județelor. Iar culorile de pământ ale toamnei? Au pătruns prin ferestrele sufletului împreună cu entuziasmul că acolo… sus pe munte este ceva făcut de om care aduce bucurie, nouă cei din breasla radioamatorilor.
Povestea montării acestui nod RoLink este scrisă dintr-o perspectivă cumva… diferită. Asta deoarece, eu nu am participat efectiv și deci este văzută prin prisma a ceea ce mi-a relatat Cătălin – YO7GQZ.
Este de fapt îndeplinirea proiectului instalării unui nod RoLink pe vârful Teasc aflat desupra localității Borsec.
La altitudinea celor aproape 1400 m este Releul de Televiziune, vegheat de peste treizeci de ani de către Nelu – YO6FCD.
Istoria acestui nodRoLink s-a născut din excursia mea alături de Cătălin, hoinărind prin țară în vara acestui an. La invitația dumnealui de a-l vizita la înălțime, adică în locul atât de drag lui, ne-a împărtășit dorința de a instala un nod RoLink acolo.
În singurătatea muntelui, dar printre posturile de radio si televiziune pe care le monitorizează în permanență, cu siguranță ar fi fost altceva, dacă ar asculta și ar vorbi cu radioamatorii din rețea.
Bucuria a fost reciprocă deoarece ne făcea plăcere să îl putem ajuta în acest sens, iar eu i-am propus și montarea unei camere web cu vedere spre zări.
În răstimpul acesta, noi cei din echipa fanilor RoLink, ne-am mobilizat, așa încât până la venirea frigului și a unei eventuale zăpezi, nodul și camera să fie funcționale în locația de pe Vf. Teasc.
Conform zicalei „dar din dar se face Rai”, Răzvan – YO6NAM ne-a dat o stație ICOM IC-F110 programată pentru frecvența 145.3375 MHz, Bogdan – YO3IXW avea pregătit un Orange PI, iar Cătălin – YO7GQZ antena, cablul, sursa, cutia pentru ele și desigur… camera web.
Nod RoLink Vf. Teasc – Borsec
După ce toate au fost pregătite, Cătălin a stabilit un sfârșit de săptămână în care eu eram ocupată cu serviciul și alături de Bogdan și Mirel – YO4OMG s-au găsit într-un trio ce vroia să mute munții.
La ora 7.30 AM, Cătălin a pornit din Pitești pe drumul spre Brașov, iar Bogdan și cu Mirel au plecat din București, cu punct intermediar de întâlnire la Dâmbul Morii. Echipa odată întrunită a făcut un popas la QTH-ul lui Răzvan, după care s-au pus în mișcare pentru că, nu-i așa? Aveau în față un traseu destul de lung, spre Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Ghiorghieni, Toplița, Borsec și în final cei zece kilometri de drum forestier ce urcă prin pădure și gol alpin, până la poarta Releului de TV de pe Vf. Teasc.
În jurul orelor 18, Nelu – YO6FCD i-a așteptat cu inima deschisă, dornic de a se afla în compania unor oameni buni, cu gânduri mari și plan de acțiune bine pus la punct.
YO6FCD, YO4OMG, YO7GQZ, YO3IXW
În timp ce Nelu făcea cunoștință cu Bogdan și Mirel, deoarece se vedeau pentru prima dată, portbagajul de la Duster se golea încet – încet. Cutiile cu diverse unelte, aparate și cabluri, inclusiv suport pentru antenă de care, până la urmă nu a fost nevoie, se mutau în clădirea releului.
YO3IXW, YO6FCD, YO4OMG
Mirel deja s-a apucat de treabă și a pus mufa la cablul de antenă, iar după ce au stabilit planul de bătaie pentru a doua zi, Nelu le-a pregătit cina celor osteniți după atâtea ore de drum.
Dimineața zilei de sâmbătă promitea să țină cu RoLink, așa că soarele a urcat binișor temperatura din aer, în timp ce în vale ceața lăsa o atmosferă tristă și rece.
Mirel n-a mai avut răbdare, dornic să vadă antena și camera web montate pe pilonul de lângă clădirea releului.
YO4OMG
Cu alte cuvinte s-a urcat pe scara din interiorul pilonului până la înălțimea de douăzeci de metri, după care, printre celelalte antene de radio și televiziune, a făcut loc și pentru antena nodului RoLink. Și camera web a fost prinsă de pilon și orientată spre Toplița.
YO6FCD, YO4OMG
După orele prânzului au început primele teste radio și… primele imagini cu zările. Era oarecum de așteptat ca semnalul să fie înecat de radiofrecvența celorlalte antene ale releului, iar colegii mei s-au gândit la soluții pentru remedierea acestei probleme.
Partea cea mai grea, aceea de testare a nodului, a fost destul de neplăcută, deoarece de la Pitești, îi dădeam lui Cătălin controale zgomotoase de Q3 datorită radiofrecvenței. Testele efectuate în banda VHF nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, așa că într-un final, a rămas ca Nelu să schimbe poziția antenei pe pilon.
Instalarea nodului RoLink și a camerei web se voiau încununate cu un grătar delicios ca și importanța proiectului, în mirosul de brad accentuat de altitudinea la care ei se aflau.
Cele două patrupede ale lui Nelu, Mura și Lola au stat în permanență cu oaspeții, iar joaca de care aveau chef mai tot timpul, a asigurat atmosfera de bună dispoziție.
Mura, Lola
Altfel, după oboseala zilei de sâmbătă, cu stat afară, urcat de nenumărate ori pe pilon, întins cablurile și toate testele radio făcute până după apus, liniștea nopții s-a lăsat peste toate.
Deși pentru duminică, drumul destul de lung spre casă, anunța plecarea devreme, nu a fost așa, deoarece bagajele erau destule și … de îndesat în mașină.
Gata de drum
În plus, le mai veniseră câteva idei de încercat pentru partea de radio a nodului RoLink. De fapt, nici vremea faină nu-i lăsa să plece. Nelu s-a bucurat enorm pentru tot ceea ce s-a realizat în acest timp relativ scurt și a rămas să încerce diverse metode de a îmbunătăți recepția nodului.
Evident că oaspeții nu puteau pleca așa… cu burta goală, încât Nelu le-a pregătit, urmând o rețetă originală, o delicioasă mâncare de fasole, pe care eu am savurat-o doar cu ochii.
Mmmm
În jurul orei 12 PM, în compania aceluiași soare blând de noiembrie, Cătălin, Bogdan și Mirel au stat frumos la o poză cu Nelu, le-au mângâiat pe Mura și Lola, după care l-au salutat și… au pornit la vale.
YO6FCD, YO4OMG, YO7GQZ, YO3IXW
Au urmat același traseu de întoarcere și din nou, au oprit la Dâmbul Morii pentru ca fiecare să pornească pe drumul lui spre casă.
Pe lângă imaginile frumoase pe care camera web le oferă pe blogul meu, a rămas acolo amintirea celor trei zile pline petrecute de patru oameni sufletiști, radioamatori, foarte pasionați și cu mult avânt.
YO6FCD, YO4OMG
Și nu este prima dată când mă întreb: Ce anume i-a adunat pe acești oameni acolo? Nelu îi vedea efectiv pentru prima dată pe Bogdan și Mirel, chiar dacă se mai auzise cu Bogdan în legături radio, când el se afla prin munții din zonă.
Nelu – YO6FCD
Și totuși, așa cum am mai spus și altă dată, dorința de a realiza acest proiect interesant, de a ajuta comunitatea de radioamatori, a făcut ca acești oameni să se întâlnească, de parcă se știau de o grămadă de ani.
Să fie pasiunea pentru radio mai presus de orice efort fizic sau financiar? Să fie altruismul o parte importantă din acest hobby de lângă care nu putem sta departe? Să fie bucuria de a cunoaște oameni cu atâtea puncte comune pe lista de pasiuni?
Eu, nelipsită din toate aventurile care țin de RoLink, mi-a părut foarte rău pentru că de data asta nu am putut să fiu acolo, lângă acei oameni.
Până când vom reveni…
Dar invitația lui Nelu pentru a reveni în zona pitorească a Borsecului, a rămas deschisă și de bifat pentru vara anului viitor, deși cu o nostalgie amuzantă, a afirmat că: “Până la anul, mai sunt trei ani!”.
De fiecare dată când am pornit în drumeții al căror scop a fost acela de a duce la îndeplinire un proiect radioamatoricesc, excursia în sine a fost cu titlul de “plimbare” (așa cum o numește un coleg radioamator). Altfel spus, cam toate ideile pe care noi le-am avut în minte, s-au transformat în realitate la modul unor acțiuni întreprinse voluntar și transparent, cu avântul pe care bucuria, relaxarea, plăcerea și Ham Spirit le-au condus cu succes către punctul final.
Cam așa, adică “plimbare”, dar cu scop radio, s-ar numi și deplasarea pe care am făcut-o la Sibiu alături de Cătălin și având ca destinație, locația Repetorului RoLink din Stațiunea Păltiniș.
Dincolo de bucuria pe care o avem la fiecare excursie în zonă și de această dată, s-a îmbinat de minune cu un motiv radioamatoricesc: repornirea repetorului după o perioadă de tăcere, datorată unei probleme tehnice la nivelul interfeței lui.
Concentrare maximă
Legat de situația creată, noi am ținut legătura cu Radu – YO6PVO, colegul nostru din echipă. Simptomele defecțiunii erau oarecum stranii, observate și la ultima deplasare pe care am avut-o în Păltiniș, prin luna februarie. Printre ele se număra și absența modulației înspre Rețeaua RoLink. Cu alte cuvinte, repetorul funcționa, însă doar pe plan local. În tot acest timp, Radu a mai urcat la Păltiniș pentru a verifica dacă starea echipamentelor este în regulă. În afară de culcușul unui pârș care și-a stabilit domiciliul în sarcofagul de polistiren extrudat, în rest, nimic afectat la prima vedere.
Cuib de pârș
Așa că la momentul respectiv, Radu a deconectat interfața repetorului, urmând a o trimite la Pitești pentru a verifica și Cătălin dacă se poate repara sau poate că era cazul să fie înlocuită. Se pare că a fost într-un ceas bun, deoarece el a refăcut-o, iar semnalele osciloscopului în urma reglajelor, au fost în regulă.
Alături de Cătălin, am stabilit cam din scurt ce-i drept, să pornim la drum spre Sibiu. Cu declarațiile pe proprie răspundere completate, pentru o activitate în aer liber sau drumeție montană și… conform cerințelor, în număr de maxim trei persoane, aveam în plan să oprim în Șelimbăr pentru a ne întâni cu Radu.
YO7JYL, YO7GQZ, YO6PVO
Am constatat că pe imaginile văzute pe camera web de la Păltiniș, norii își făceau de cap pe deasupra brazilor, sub amenințarea unor ploi care nu ne-au dat pace în ultima perioadă. Cu toate acestea, la o oră destul de matinală am plecat de la Pitești, însă pe un traseu mai pitoresc, așa cum ni se potrivește.
De la Curtea de Argeș, am cotit stânga spre Sălătrucu prin comune și sate, cu miros de verdeață, aflate încă sub mantia dimineții. Am luat în nas și crânguri pline cu măceș, flori de soc și salcâmi ce atrăgeau albinele spre ramurile încărcate de balsamul din polen.
De asemenea, m-a fascinat roșul atât de viu al macilor, aflați pe marginea drumului pur și simplu, în adierea vântului.
Și în zare se vedea… cum altfel, muntele Cozia care ne-a fost de mare ajutor, prin accesarea repetoarelor analogic și digital situate pe vârful lui.
Echipamente de pe Cozia – Arhivă Februarie 2010
În mai multe rânduri am spus despre aria vastă de acoperire a lui, cuprinzând toată Valea Oltului de la Râmnicu Vâlcea până la Sibiu, dar și spre Oltenia, în apropiere de Craiova.
Orizont cu Masivul Cozia
În dreptul localității Păușa – Călimănești, am trecut pe lângă Castrul Roman Arutela.
Castrul Roman Arutela
Relicvele cetății au fost descoperite întâmplător, cu aproximativ un secol în urmă, când s-au făcut săpături pentru izvoare minerale.
Apoi am intrat pe drumul european E80, ce șerpuiește de-a lungul Râului Olt. Ca și pasager, pentru mine a fost o adevărată relaxare să mă uit pe geam și nu mă săturam de atâta verde.
Valea Oltului
Ca de fiecare dată, compania colegilor radioamatori este nelipsită din deplasările noastre, așa că am tot povestit cu nea Bebe – YO7AMK, Luci – YO6ZO, până aproape de Șelimbăr, unde urma să ne întâlnim cu Radu și Adela. Ne-am revăzut cu ei după mai bine de un an și pentru moment am avut impresia că fusese doar de ieri. Nu vă mai povestesc despre căpșunile din pandișpanul pufos meșterit de mâinile Adelei și nici despre cafeaua care ne-a injectat doza optimă de adrenalină. Ea era necesară pentru a înfrunta norii care se vedeau spre munți și mai ales, cele 7 grade zgârcite care pluteau în aerul Păltinișului.
Am prins curaj pe serpentinele ce urcau spre locația repetorului și în plus, ne-am conversat prin radio pe local cu Luci – YO6ZO, Teo – YO6TEO, Andrei – YO6XK, Marin – YO6OAS. De altfel, comunitatea radioamatorilor din Sibiu ne urmărea pe Harta APRS în timp ce urcam. Pe anumite bucăți din drumul forestier, se anunțaseră porțiuni cu denivelări mai accentuate care au format șleauri odată cu topirea zăpezii.
Se pare că provocarea pentru Duster nu a fost suficient de interesantă, deoarece mașina s-a descurcat fără probleme, ba chiar a cunoscut drumuri forestiere mult mai rele. Și vremea a ținut cu noi, mai ales că ploaia n-a vrut să ne strice planurile pe care le aveam de finalizat.
Printre altele, în cazul în care ar fi plouat, oricum lucrarea pe care colegii mei o aveau de făcut era la cutia repetorului, în incinta cașcarabetei, deci adăpostul era foarte bun. Însă, Radu mai avea în gând să monteze pe pilon încă o cameră web, dar cu vedere spre locație.
YO7GQZ
În timp ce Cătălin monta interfața și verifica legăturile cablurilor, Radu a configurat camera web. De asemenea, repetorul digital care se află în aceeași incintă avea niște probleme, pe care Radu le-a rezolvat și apoi a facut teste împreună cu Luci – YO6ZO și Costel – YO6OSC.
YO6PVO
Era normal să ne amuzăm, nu? Mai ales că ajuseserăm pe teritoriul pârșilor, iar culcușul bine căptușit cu muschi și licheni fusese deranjat de zgomot de stații, tot felul de sunete ciudate emise de sistemul APRS, plus piuituri și voci umane.
Liniștea ambientală a pădurii în care se auzea doar vântul printre brazi sau alergând norii destul de supărați, era acum întreruptă din firescul ei de intervenția noastră, fie ea și temporară.
Afine roze… pentru că sunt verzi
Așa că cei doi mini-șoricei și-au făcut apariția printre picioarele lui Radu, încercând să ne intimideze cu niște mișcări extrem de iuți și chițăituri șoptite. Se pare că i-am deranjat, pentru că din câte am aflat, au o perioadă lungă de hibernare.
Revenind la partea radio a plimbării noastre, ca de obicei, pentru ceea ce acasă funcționează în parametri optimi, nu la fel se întâmplă în teren, la locul faptei. Altfel spus, testele efectuate au durat ceva timp, până când repetorul a început să emită și în rețea, dar la un nivel de modulație mai scăzut. Restul reglajelor urmau să se facă în regim de control la distanță, așa că a urmat etapa a doua a deplasării noastre în zonă, adică montarea camerei web.
Pentru asta, Cătălin s-a urcat prin interiorul pilonului și după ce a fixat-o, i-a scăpat din mână rola de bandă izolatoare. Trecând razant pe langă capul lui Radu, a căzut în iarbă.
YO7GQZ
Asta este… se întâmplă, dar totuși… avea nevoie de ea pentru a izola legăturile cablurilor. Așa că Radu, a luat alte două role de bandă (una de rezervă!) și a urcat pe pilon. În același timp, Cătălin cobora, până când s-au întâlnit la jumătate.
YO7GQZ, YO6PVO
Ar fi fost și mai interesant să ridic drona pentru o filmare de ansamblu, dar la cele 7 grade, resimțite din plin de vântul care nu ne-a părăsit, îmi înghețaseră mâinile, pentru că mănușile i le dădusem lui Cătălin. Orele zilei înaintaseră până aproape de 5 PM, așa că oboseala a apărut și în plus, îmi dispăruse elanul.
Începuse QTC-ul de la Bistrița atunci când ne-am apucat de strâns, de la șurubelnițe și până la laptopuri. Convinși că nu am uitat nimic, ne-am pus în mișcare spre Sibiu, lăsând pârșii să revină la cuibul din sarcofag, construit cu grijă printre cablurile electrice conectate la priză.
Am ajuns la QTH-ul de bază al lui Radu, după care cu părere de rău, am pornit spre casă.
Se apropia și ora 8 PM, iar noi ne aflam tot pe drumuri șerpuite prin sate și pădure, vorbind prin intermediul RoLink cu George – YO7FSL. Practic, era momentul când în modul digital începea “Check-In-ul Național”, ce are ca scop testarea Rețelei BrandMeister DMR în România, echipamentele folosite de fiecare, dar și de a interacționa unii cu ceilalți, radioamatorii care utilizează acest mod de lucru.
Cu această ocazie, am avut posibilitatea de a comunica pe repetorul digital aflat pe Muntele Cozia, cu acoperire până la o distanță apreciabilă spre Pitești. Asta deoarece pe traseul spre casă, în locul drumului european E80 aglomerat de turisme și camioane, am ales varianta ocolitoare, ce traversează comune din județul Vâlcea și Argeș până în apropiere de Curtea de Argeș.
Altfel, cum aș fi putut vedea în mediul lor natural niște căprioare și un șacal?! Și chiar dacă eram obosiți, tot ne-am oprit într-o poiană care ne place, unde ajungem de obicei pe la mijlocul lunii august, așteptând răbdători perseidele.
De data asta, am ascultat greierii care chemau apusul, vântul ce legăna florile de salcâm și am privit în jur… la prea mult verde.
Și din nou, este foarte adevărat, ne întorceam de la “plimbare”… cum ar spune un coleg radioamator. Dar cum aș putea numi o excursie planificată din scurt, fără mari bătăi de cap, pentru a duce la îndeplinire în Ham Spirit un proiect util pentru comunitatea radioamatorilor, dar și dorit în același timp?! Da, este adevărat, această plimbare noi am repeta-o oricând, pentru că dincolo de hobby sau… haideți să-i spunem latura radioamatoricească a excursiei, de fapt în noi este bucuria de a ne întâlni cu oameni alături de care gândurile noastre sunt convergente.
YO6PVO, YO7GQZ
De asemenea, ne-a unit spiritul liber, avântul dat de dorința de a construi ceva împreună, absolut dezinteresat, de a oferi tuturor radioamatorilor posibilitatea a comunica pe calea undelor radio și de a le facilita accesul la Rețeaua RoLink.
Aici o să scriu pașii necesari pentru o instalare de svxlink pe Orange PI Zero denumit în continuare „opi”.
Pentru ca articolul este destul de stufos, pun aici un fel de cuprins prin care sa accesati rapid sectiunile.
Configurarea modulului SA818/DRA818.
Calibrarea receptorului
Configurare network pentru autoconectare la ethernet/wifi/usb/modem
Administrare online
Reflectorul și un exemplu de configurare
Ca și echipament hardware este necesar un micro-computer OrangePi Zero
Pe partea hardware, poate fi la latitudinea fiecăruia ce alege pentru inter-gate-area cu radioul, însă două proiecte interesante ni le prezintă colegul nostru, Miron – YO3ITI:
Detaliile constructive și nu numai, multe alte lucruri interesante, veti gasi urmărind link-urile de mai sus.
Pentru cei ce nu se pot descurca cu ce se prezinta mai jos, am pregatit o imagine gata configurata cu sistemul instalat si care se conecteaza la un reflector de test, pe care se pot face reglajele de modulatie.
Se acceseaza prin ssh pe portul 22, cu userul root si parola: qweasd..!
Se recomanda schimbarea parolei. Sistemul este configurat pentru conectare la retea prin cablu ethernet si prin wifi la o retea folosita de obicei de catre hotspoturile facute prin telefoanele mobile Android. Reteaua este cea cu ssid=”AndroidAP” prezenta in exemplul de mai jos. O alta retea se poate adauga urmarind exemplul. ATENTIE! Imaginea este default Read-Only, pentru a fi protejat sd-cardul. Inainte de a se face orice modificare, se va da comanda “rw” (fara ghilimele) . Totodata, imaginea fiind comprimata, se va da apoi comanda:
/usr/lib/armbian/armbian-resize-filesystem start
Se asteapta aprox un minut dupa care se da reboot. Pentru conectarea la retea, se va completa ce este necesar in fisierul /opt/rolink/conf/svxlink.conf, adica credentialele primite la inregistrarea nodului.
Cei ce vor sa puna mana sa isi construiasca sistemul singuri, pot citi in continuare.
Imaginea se dezarhivează, rezultă un fișier cu extensia „img”.
Se download-ează de aici Balena Etcher, cu care se scrie fișierul img pe sd-card.
Recomand sd-card minim 4G, maxim 8G. Nu știu dacă se mai gaseste de 4G, dar de 8G este destul de răspandit și ieftin. De asemenea, să luați clasa „10”, deoarece au accesul mai rapid. Scrie pe card „Class 10”. Și să fie produs de o firmă cunoscută. Nu vă zgârciți.
După ce se scrie imaginea, se bagă în opi, se alimentează, se conectează la internet/rețeaua locală prin placa de rețea integrată și în câteva momente ar trebui să vă conectați prin ssh la sistem, pe adresa locală. Adresa o aflați din router, sistemul e configurat să își ia adresa prin dhcp.
Inițial vă conectați ca root, cu parola 1234; sistemul vă va cere să schimbați parola inițială într-una mai complexă și de asemenea, să creați un user cu care vă veți conecta de acum înainte.
Pentru următoarea conectare și rularea comenzilor uzuale, monitorizare etc, veți folosi user-ul respectiv, iar comenzile care necesită drepturi de root vor fi precedate de comanda sudo. Comanda sudo (substitute user do) permite rularea unor comenzi cu privilegiile de acces ale unui alt utilizator, de obicei root.
În materialul de față, pentru simplitatea editării, eu voi rula comenzile direct ca și root. Acest lucru se face prin comanda sudo su – după introducerea parolei, user-ul se va transforma în root, acest lucru se vede și în caracterul din stânga prompterului, care s-a transformat din $ în #. În continuare să dau următoarele comenzi:
Instalarea de față, după o idee a lui Adrian – YO8RXT, nu va fi una standard, ci se va face în directorul rolink din /opt; aceasta va simplifica configurarea și monitorizarea programului svxlink.
groupadd svxlink
useradd -r -g daemon svxlink
make; make install
Diferind de instalarea standard, librăriile necesare rulării programului nu se mai găsesc unde trebuie așa că va trebui să îi spunem sistemului unde se află acestea:
Svxlink trebuie pornit automat la pornirea sistemului, așa ca în directorul rolink creăm următorul fișier, numit rolink-cron.d, în care vom pune comenzile de mai jos:
#!/bin/bash
# RoLink
PAT='-p 526F4C696E6B'
echo 0 > /sys/class/leds/orangepi:red:status/brightness
ping reflector/vpn
ping -q -A -c 3 -W 10 $PAT reflector.rolink-net.ro > /dev/null 2>&1
if [ $? -ne "0" ]; then
echo heartbeat > /sys/class/leds/orangepi:red:status/trigger
# ping internet - google-public-dns-b.google.com [8.8.4.4]
ping -q -A -c 3 -W 10 $PAT google-public-dns-b.google.com > /dev/null 2>&1
if [ $? -ne "0" ]; then
systemctl daemon-reload
sleep 3
systemctl restart networking
fi
fi
echo 255 > /sys/class/leds/orangepi:red:status/brightness
exit 0
#
Orangepi zero are două led-uri, pe cel verde îl lăsăm în pace, când este aprins ne indică faptul că hardware sistemul este ok, cel roșu e folosit pentru statusul sistemului svxlink. Astfel, când programul este funcțional, led-ul va lumina intermitent, iar când este conectat în Rețeaua RoLink led-ul va fi aprins permanent.
Va trebui să dăm drept de execuție pe fișierele create:
chmod 755 *.sh
și să facem un simlink către rolink-restart.sh
ln -s rolink-start.sh rolink-re-start.sh
În momentul de față sistemul este pregătit de conectare. Cu configurația actuală, se va conecta la un reflector de test configurat în mod papagal, care vă va ajuta la testele de modulație. Pentru conectarea la rețea, în svxlink.conf vor trebui modificate aceste linii (trebuie să arate ca mai jos):
#HOST=bastus.go.ro
HOST=svx.439100.ro
iar aici:
CALLSIGN="nod_nou"
AUTH_KEY="qawsed"
va trebui introdus user-ul și parola pe care ar trebui sa le primiți în prealabil de la administratorii Retelei RoLink.
Mai jos urmează configurarea modulului SA818/DRA818.
Modulul comunică pe interfața serială cu sistemul. Interfața este folosită doar pentru programarea acestuia, nu are alt rol în comunicație. De obicei armbian vine cu interfețele de comunicație serială neconfigurate, așa că va trebui să verificăm în /boot/armbianEnv.txt existența următoarei linii, care va trebui să arate ca mai jos (dacă nu, se editează):
Va trebui să adaugăm un script care ne va ajuta în programarea modulului. Deci:
nano /opt/rolink/scripts/orangeserial.py
import time
import serial
ser = serial.Serial(
port='/dev/ttyS1',
baudrate=9600
)
ser.isOpen()
print 'Enter your commands below.\r\nInsert "exit" to leave the application.'
input=1
while 1 :
# get keyboard input
input = raw_input(">> ")
# Python 3 users
# input = input(">> ")
if input == 'exit':
ser.close()
exit()
else:
# send the character to the device
# (note that I happend a \r\n carriage return and line feed to the characters - this is requested by my device)
ser.write(input + '\r\n')
out = ''
# let's wait one second before reading output (let's give device time to answer)
time.sleep(1)
while ser.inWaiting() > 0:
out += ser.read(1)
if out != '': print ">>" + out
Scriptul de programare este făcut în Python. Vor trebui date urmatoarele comenzi, că sa meargă:
apt install python-pip
pip install pyserial
Pornim scriptul cu:
python orangeserial.py
după care dăm următoarele comenzi:
AT+DMOCONNECT
Dacă totul este în regulă, modulul va raspunde cu:
+DMOCONNECT:0
Deci, programăm frecvența:
AT+DMOSETGROUP=1,432.5500,432.5500,0013,4,0013
Ultimele 3 grupe reprezintă tonul ctcss la emisie și recepție (13->103.5) și nivelul de squelch (4).
și nivelul audio la ieșire din modul:
AT+DMOSETVOLUME=2
Ieșim scriind: exit
Configurare network pentru autoconectare la ethernet/wifi/usb/modem
By default armbian vine cu network-manager instalat. Îl dezinstalăm:
apt remove --purge network-manager
Mergem în /etc/network/interfaces și punem aceasta:
auto lo
iface lo inet loopback
auto eth0
iface eth0 inet dhcp
allow-hotplug wlan0
iface wlan0 inet dhcp
wpa-conf /etc/wpa_supplicant/wpa_supplicant.conf
wireless-mode Managed
wireless-power off
Aici avem configurate două rețele, prima e un hotspot din telefon și a doua este rețeaua de acasă, de exemplu.
Administrare online
Daca ați observat în svxlink.conf o chestie numită “[LocalVoter]” , aici este cazul să explicăm la ce se folosește. Din documentație, aflăm că svxlink știe să lucreze cu receptoare multiple, nu este cazul aici, însă pentru gestionarea acestora, s-au introdus niște comenzi: Rx(x)Enable/Disable. În configurația cu un singur receptor, acestea nu funcționează, de aceea am recurs la acest artificiu, și anume receptorul introdus prin voter. Asta face ca într-o situație reală și anume paraziși pe recepție, cu o comandă, să putem opri recepția nodului fără a interveni fizic asupra acestuia sau a streamului din rețea, și să-l repornim când este cazul sau după un anumit interval de timp.
#!/bin/bash
exec=$(</opt/rolink/scripts/t_rx)
if [ "$exec" == "1" ]; then
echo "ENABLE Rx1" > /dev/shm/voter_ctrl
else
echo "DISABLE Rx1" > /dev/shm/voter_ctrl
fi
exit 0
Acesta din urmă se ocupă de verificarea ultimei stări a receptorului, în caz de restart de exemplu. Pentru asta va trebui să-l adaugăm în fișierul rolink-cron.d din directorul rolink.
* * * * * root /opt/rolink/scripts/rx.sh
Atenție să fie executabile scripturile, deci:
chmod 755 rx*.sh
Următorul lucru este să instalăm soluția client/server oferită de Răzvan – YO6NAM de aici:
https://github.com/yo6nam/phpKontrol
Dacă nu suntem dispuși să instalăm server, instalăm doar clientul și apelăm la bunăvoința lui Răzvan pentru o pagină de administrare de pe binecunoscutul server XPANDER
Configul ‘launcher.conf’ pentru scripturile de mai sus arată asa:
Parametrii mqtt îi completăm cu ce primim de la Răzvan.
Interfața de administrare de pe mobil arată asa:
Ce este reflectorul și un exemplu de configurare
Reflectorul, parte a pachetului svxlink de ceva vreme, este un mic program care asigură interconectarea nodurilor. Configurarea sa este simplă și intuitivă și nu are nevoie de multe resurse; poate rula pe același sistem ca și clientul svxlink.
În drumețiile noastre prin țară, de multe ori am considerat că este necesar pentru a marca pe Harta APRS existența și traseul pe care l-am urmat. Fie pentru că eram în drum spre un obiectiv S.O.T.A și vroiam să știm unde ne aflăm ori eram pe cale să ne rătăcim, ne-a fost de un real ajutor apariția indicativului pe hartă, ghidat de coordonate GPS.
Cum uneori pachetele de date plimbate pe calea internetului se pierdeau în eter sau stația transmitea coordonatele, dar nu gasea un I-GATE care să le recepționeze, dar și pentru a păstra caracterul radio al hobby-ului radioamatorismului, am folosit un surogat de I-GATE “portabil”, denumit YO7JYL-10.
Am mai tot povestit despre utilizarea acestui sistem de comunicație digitală în timp real, care nouă ni se pare interesant. Și… ceva un pic amuzant, mama mea, o pensionară cu acte în regulă, în loc să croșeteze, este de-a dreptul fascinată de Harta APRS, urmărindu-ne de fiecare dată în deplasările noastre prin țară și nu numai.
Mini Nod portabil
Pentru că am primit întrebări de la radioamatori despre construcția acestui surogat care este de fapt un nod portabil, l-am rugat pe Cătălin – YO7GQZ, să mă ajute cu publicarea unui articol mai tehnic, față de ceea ce povestesc de obicei pe blog. Până la urmă, Mini Nodul portabil face parte din drumețiile noastre radioamatoricești, este în permanență cu noi și ne-a fost de multe ori de ajutor deoarece include coordonate GPS, date telemetrice, meteorologice, mesaje text sau de altă natură.
I-GATE YO7JYL-10
Astfel, o să detaliez aici componentele folosite la asamblarea lui.
Mini Nod portabil amplasat pe motocicletă
Iată mai jos schema lui:
Schema la rezolutie mai mare se poate descarca de aici.
Construcția propriu-zisă a apărut după o idee a lui YO4ESB – Nicu de la Constanța, care i-a prezentat lui Cătălin, în urmă cu ceva timp un proiect asemănător, dar cu funcționalitatea unui Nod RoLink.
Nod Portabil YO4ESB
Componentele folosite sunt următoarele:
1. Orange pi Zero
Se poate achiziționa din țară de aici sau dacă nu este pe stoc, atunci se poate comanda de la “mama” lor… din China. De asemenea, se poate experimenta și varianta mai nouă, cu procesor pe 64 biți. Dar, în ambele cazuri, este nevoie de un radiator pentru procesor. Acesta se poate găsi, de exemplu aici.
2. Placa pentru modulul radio
Se comandă de aici, iar în prețul respectiv sunt incluse 3 bucăti.
3. Modulul radio este de la DORJI și la fel ca și SA818, aceeași problemă o are cu squelch-ul. Este irelevant pentru APRS, deoarece acolo oricum stă cu el deschis.
4. Antena, valabilă în cazul în care se foloseste modulul UHF pentru nod. Pentru VHF, noi am folosit o simplă antenă de la o stație portabilă. Se poate achiziționa de aici.
5. Conectori pentru placa radio, pe care i-am găsit la TME aici.
Cătălin a folosit BCR108 care au deja rezistentele de polarizare incluse.
Așa arată placa, având componentele plantate:
Cătălin a mai pus o rezistență de 1k pe plus și un condensator de 100 nF la masă pentru pinul de squelch din Orange pi, ca să fie sigur că nu flapează din varii motive.
Și cam aceasta ar fi toată “filozofia” nodului, iar ca și softuri, el a folosit Direwolf pentru I-GATE și SvxLink compilat local din surse pentru RoLink.
Carcasa din plastic (pentru nodurile noastre, una albă și cealaltă galbenă) i-a printat-o un coleg de serviciu al lui Cătălin la o imprimantă 3D, după scheme găsite pe internet.
Documentația despre instalarea nodului este disponibilă folosind motorul de căutare GOOGLE.
…pe bancheta din spate a mașinii
Una peste alta, de dimensiunile a două cutii de chibrituri suprapuse, construcția magică în care se ventilează nodulețul relaxat, poate fi purtată oriunde, în buzunar, ascunsă într-un compartiment de rucsac într-o drumeție pe munte, chiar și pe bicicletă, motocicletă sau… pur și simplu.
Am plecat către ceva, despre care nu credeam că se va întâmpla prea curând. De ce spun asta? Pentru că totul s-a petrecut mult prea repede și nimeni nu se aștepta să se realizeze. Și pentru că toate lucrurile bune se petrec fără un scenariu pus la punct în prealabil, întâlnirea din această iarnă a echipei RoLink s-a făcut dintr-o plesneală, într-un moment prielnic poate sau cum ar zice unii, astrele au avut grijă să se întâmple. Ca orice coincidență a întrunirilor RoLinkși de data asta, o simplă discuție între mine și Cătălin de genul “ Mergem la Sibiu să ducem repetorul pentru Păltiniș”, a luat amploare, așa încât nu ne așteptam ca într-o perioadă de timp atât de scurtă să ne putem vedea o bună parte din echipă, pentru a reașeza pe poziție repetorul de la Păltiniș.
Podul minciunilor
YO7GQZ
Cam asta am gândit noi și de fapt s-a concretizat în urmă cu doar o săptămână, astfel că în decurs de câteva zile, practic de luni și până joi, totul era pus la punct. De la drum, cazare, mâncare, tot soiul de cutii cu echipamente, compartimente cu piese, șurubelnițe, polidisc, fludor și pistol de lipit, apoi o grămadă de aparate: de măsură, analizor, osciloscop, câteva laptopuri… nu a fost nimic uitat. Dar am avut cu noi ceea ce era cel mai important… capitalul uman, adică în principiu, cei care puteam veni și participa la această întâlnire cu scop precis și cauză nobilă. Orașele cheie din care s-a făcut plecarea au fost: București (Cristel – YO4ISC venit în prealabil de la Constanța, Bogdan – YO3IXW și Miron – YO3ITI cu Oana – XYL), Pitești (Cătălin – YO7GQZ alături de mine – YO7JYL), Sibiu (Radu – YO6PVO și soția sa, Adela), dar și Vatra Dornei de unde se întorcea în mobil din vacanță Cristi – YO3GWM împreună cu Sidonia – YO3JWM.
YO6PVO
YO7GQZ
Echipa a pornit la drum în momente diferite de timp către aceeași destinație care urma să ne găzduiască pentru trei zile : Cisnădioara, la o aruncătură de undă față de stațiunea Păltiniș, aflată la altitudinea de 1700 metri și 37 kilometri distanță față de centrul Sibiului. De pe geam în goana mașinii, peisajul hibernal se vedea ca o schiță în alb și negru făcută cu măiestrie de creionul naturii. Zona turistică a defileului Oltului ce se unduiește agale printre munți este pitorească și fascinantă în același timp, începând de la Cozia și până în apropiere de Sibiu. Este aparte frumusețea munților despărțiți de râul care le oglindește piscurile golașe, dar din păcate, suprafața apei este “presărată” cu sticle din plastic sau diverse resturi de ambalaje, depozitate undeva pe margine de curentul hidrocentralei de lângă Castrul Roman Arutela.
Odată ajunși în “Orașul lui Hermann”, am poposit acasă la Radu preț de câteva minute pentru că îl întâlneam pentru prima dată și care fie vorba între noi, este un om plin de viață și o gazdă perfectă. Împreună ne-am asigurat că nu sunt scăpări în privința cumpărăturilor și a cutiilor cu echipamentele necesare urcării repetorului în locația de la Păltiniș. Nici nu aveam cum să uităm ceva, mai ales că mașinile erau atât de încărcate, încât stăteau “pe călcâie”, așa cum imi place mie să spun. După calcule amănunțite referitoare la bagaje, ne-am liniștit și am pornit spre Cisnădioara, la pensiunea aflată lângă dealul pe care stă așezată încă din anul 1200 una dintre cele mai vechi bazilici romanice din Transilvania-Biserica-Cetate Sfântul Mihail. Am ajuns la destinație în compania unor fulgi pufoși de nea care se transformau la atingerea parbrizului în picături mari ca niște lacrimi de copil, după care o ceață deasă s-a așternut în tăcere peste munți.
YO7JYL
Spre după-amiază a apărut și Miron împreună cu Oana, iar la ceas de seară, când atmosfera locului începea să capete conturul specific al unui film radioamatoricesc, a completat cadrul și Adela – soția lui Radu, dar și Lucian – YO6ZO alături de Dana. Ei au fost împreună cu noi și în urmă cu doi ani, atunci când repetorul din Păltiniș era un proiect mult dorit în zonă.
Urma să ne aranjăm “cartierul general” în încăperea căbănuței care se vroia de fapt o anexă a pensiunii amenajată într-un inspirat stil rustic, bogat în elemente tradiționale.
YO4ISC, YO7GQZ
Astfel că pe o masă imensă din lemn, au fost așezate ca pentru expoziție toate aparatele care urmau să-și dovedească din plin utilitatea în orele următoare. Componentele repetorului au fost așezate și fixate pe placă, după care a urmat partea cea mai delicată: reglajele fine și probele audio. Stațiile sunt de fapt trei Motorola : cele două pentru repetor de tip GM950, iar pentru I-Gate APRS un model GM350 și un micro-calculator OrangePi, care are rolul de a ține atât clientul pentru RoLink cât și I-Gate APRS. Pe placă au mai fost puse filtrul duplexor, un ventilator și sursa de alimentare, iar cutia metalică în care urma să fie depozitat tot ansamblul, aștepta cuminte într-un colț al încăperii să primească binecuvântarea muntelui, odată ce repetorul va “glasui” din ea. Târziu în întuneric, atunci când se spune despre noapte că este un sfetnic bun și mintea se limpezește sau inspirația capătă alte dimensiuni și referințe, Radu ne-a cântat la chitară într-un mod care a cerut bis-uri. Sau poate cântările lui au reușit să îmbuneze repetorul, astfel încât funcționarea lui să îi mulțumească pe colegii mei.
Lumina se îngâna cu întunericul, iar clopotele vechii bazilici aflată la câteva sute de metri în vale începuseră să anunțe din spatele zidurilor groase venirea unei alte zile. O geană de soare care încerca să se strecoare printre copaci, promitea noi provocări atât pentru colegi, cât și pentru repetor. Speram să fie gata până în jurul prânzului, așa încât să îl putem urca la locația sa definitivă. Mă bucuram pentru albastrul curat al cerului, proaspăt spălat de neaua căzută de curând, pentru soarele care strălucea neîmpiedicat de gerul dimineții si am aruncat o privire înspre crestele înzăpezite. Părea ziua perfectă, deși nu a fost în totalitate așa, deoarece o problemă legată de nivelele audio i-a făcut pe Cristel și Cătălin să își cam piardă răbdarea și să amânăm amplasarea pe munte a repetorului pentru duminică.
YO4ISC, YO7GQZ
Spre după-amiază au sosit Cristi și Sidonia după un drum lung, urmăriți îndeaproape de noi pe harta APRS. Cei trei “C” au reluat ceea ce se făcuse până atunci la repetor, iar între timp soarele s-a tot dus… la fel și ziua.
Atunci când te afli în compania unor oameni alături de care chiar iți faceplăcere să stai, timpul trece mult prea repede. Seara se lăsa încet peste noi și colegii mei au remediat problema tehnică finalizând reglajele pentru repetor.
Între timp a sosit și Bogdan care făcuse o excursie în Munții Cindrel, iar înacea seară petrecută împreună am povestit, am avut idei de împărtășit și am făcut planuri care sperăm să se concretizeze în viitor.
YO7GQZ, YO7JYL, YO3GWM
Noaptea a încununat cu succes toată munca și, de dimineață cu ochii încercănați urma să ducem repetorul pe munte, după care plecam pe lungul drum spre casă.
YO3IXW, YO7GQZ, YO3GWM
Am pornit spre Păltiniș pe o șosea aglomerată cu ceață densă, iar la baza pârtiei de schi am parcat mașinile, hotărâți să urcăm echipamentele cu telescaunul.
YO3IXW, YO6PVO
Ne-am continuat apoi drumul câteva sute de metri prin padurea de brazi, ale căror ramuri încărcate de nea se scuturau la fiecare adiere de vânt.
Sirul indian… pana la capat
Acolo sus a fost și soarele cu noi, în timp ce înaintam prin zăpadă în șir indian, pe potecuța care știa singură drumul: Cătălin, urmat de mine, Bogdan (ce căra o cutie grea cu diverse pentru repetor), Cristel, Sidonia, Radu (care ținea în spate un “rucsac” improvizat din cutia repetorului și sfoara pentru susținere), iar Cristi încheia grupul.
Așa cum am mai povestit și în urmă cu aproape doi ani când am instalat inițial repetorul, locația antenei este pe un pilon ce aparține Radioclubului Municipal Alba – YO5KDV, situat pe vârful din spatele punctului de plecare a pârtiei de schi de la telescaun, iar repetorul stă într-un sarcofag aflat în construcția improvizată oarecum de la baza lui.
Tot acolo mai este un pilon de vreo câteva zeci de metri, usor de accesat, prevăzut cu alte antene, în vârful căruia am îndrăznit să mă cațăr după ce am văzut că Bogdan l-a urcat fără problemă, ca pe o nimica toată. De sus, panorama era încântătoare dincolo de brazii înalți care ascund locația: piscuri scăldate în soare, multă zăpadă spre orizontul îndepărtat și… trebuie să recunosc… mâini înghețate.
Între timp, la baza pilonului colegii mei s-au apucat de treabă ca într-o cursă contra timp: Cristel, Cătălin și Radu au urcat în incinta construcției pentru a lega cutia repetorului la cablul de alimentare.
Cristi s-a ocupat în special de partea de APRS, iar Bogdan susținut de Cristi s-a cățărat pe peretele construcției pentru a trage în afară senzorul care va măsura temperatura exterioară. De data asta totul a mers strună, scenariul s-a potrivit și completat de minune, iar testele pe care le-am făcut cu Marius de la Timisoara – YO2LOJ și Nelu din Bistrița – YO5ZC, l-au ajutat pe Cristi la partea de ajustare a nivelului modulației. Odată terminată treaba, începuse și ceața a urca spre munte, acoperise cerul ca o răsuflare înghețată, soarele plecase spre alte zări și parcă se întețise frigul.
Am revenit destul de obosiți la stația de la telescaun și apoi pe cablu spre baza pârtiei în parcarea unde lăsasem mașinile. Drumul către casă a fost foarte aglomerat, specific unei după-amieze de duminică, iar Valea Oltului s-a dovedit neîncăpătoare pentru șirul de turisme și camioane înghesuite în timp și spațiu în așteptarea utopică a unei autostrăzi Sibiu – Pitești.Nu știu ce mai pot să vă spun acum… au fost trei zile minunate, în care ideile s-au legat, spiritul de echipă a funcționat, ne-am organizat perfect, ne-am înțeles chiar și fără să rostim cuvinte, fiecare a contribuit la un tot unitar, iar munca depusă practic în această perioadă de timp a fost împletită cu multă bună dispozitie și… în primul rând prietenie.
Iată mai jos și filmulețul aventurii noastre, realizat de colegul Luci – YO9INA
