Când pasiunea pentru radio cucerește munții
De fapt, ea… pasiunea, a fost cea care ne-a ghidat în toate acțiunile pe care le-am întreprins de-a lungul anilor, mai ales când a fost vorba de RoLink. Așa s-a întâmplat de mai multe ori și în cazul Masivului Cozia, un munte care ne atrage ca un magnet. De ce?
În primul rând, deoarece oportunitatea celor 1664 de metri altitudine, oferă o arie de acoperire impresionantă, depășind așteptările din simulările efectuate. Astfel că noi, prin rețeaua care ne unește, am găsit un amplasament minunat pentru desfășurarea optimă de QSO-uri interesante în RoLink.
De asemenea, tot pe Cozia, partea de comunicații digitale este asigurată în rețeaua BrandMeister prin deja existența de ceva timp acolo, a repetorului DMR instalat de Adrian – YO7HKR și administrat de către Denis – YO3DSG.
Al doilea motiv pentru care Masivul Cozia ne atrage, este acela al peisajului uimitor care bucură sufletul și relaxează mintea. În fapt, este o panoramă extraordinară în toate punctele cardinale.
Mai ales în zilele senine, de la crestele înzăpezite ale Făgărașilor și până la îndepărtatul Parâng, se poate vedea toată frumusețea orizontului, indiferent de anotimp.
Altfel, conform mărturiei depuse de ambele camere web, amplasate pe vârful Ciuha Mare, silueta ondulată a râului Olt, se vede șerpunid dinspre Sibiu, în avale spre Râmnicu Vâlcea.
Și atunci? Care dintre cele două motive ne-au convins că este cazul pentru o mică reuniune radioamatoricească, într-o oarecare zi de duminică? În principiu… ambele. Mai precis, aveam în plan montarea unui nod sub forma unui IGate – YO7JYL-10, care să preia traficul din zona surprinzător de mare de acoperire a repetorului. Acesta ar fi mult mai ușor de monitorizat pentru radioamatorii care traversează pitoreasca vale a Oltului.
De asemenea, deoarece ne pasă de modul cum funcționează rețeaua RoLink, am constatat că atunci când se emite pe frecvența repetorului de pe Cozia, se preia tonul CTCSS 103,5 Hz și se distribuie în radiofrecvență, deranjând cumva nodul de la Craiova. Astfel, ne-am gândit la activarea filtrării tonurilor CTCSS așa încât, în momentul când un radioamator vorbește prin Cozia, să nu deschidă nodul configurat pe frecvența de emisie a repetorului.
Având planurile puse la punct, din Pitești (YO7JYL – Cristina, YO7GQZ – Cătălin), Brașov (YO6NAM – Răzvan), București (YO3DEL – Dan, YO3DSG – Denis) și desigur, Râmnicu Vâlcea (YO7HKR – Adrian), câțiva radioamatori pasionați, oameni cu minte deschisă, fără stare și cu dorință de aventură, s-au mobilizat pentru urcarea în Masivul Cozia.
Chiar dacă vremea nu se anunța grozavă, prin prisma norilor denși care nu se lăsau împrăștiați de pe cerul lui februarie, ne-am bucurat că totuși, temperatura era pozitivă. Pentru mine, singurul impediment vinovat de înghețarea mâinilor, avea să fie vântul care sufla suficient de tare la altitudinea celor 1664 m.
Întâlnirea noastră a avut loc la baza muntelui, înainte de intrarea pe drumul forestier ce urcă spre cabană. Un fapt era clar: bucuria revederii se observa pe chipurile noastre, deci un motiv în plus să ne gândim că echipa astfel formată, avea să realizeze cu succes ceea ce și-a propus.
Companie pe calea undelor radio am avut în permanență, pentru că rețeaua veselă s-a animat. Noi ne-am simțit bine, deoarece vorbind la stație, drumul a fost și mai scurt.
Covorul alb și-a făcut apariția abia după ce, în urcarea pe drumul forestier, am trecut de 1000 m în altitudine. Apoi, pe ultimul kilometru în apropierea Cabanei Cozia, zăpada moale de pe drum avea un strat de vreo douăzeci de centimetri și era suficient de enervantă.
Ne-am echipat cu cele necesare pentru urcarea pe Vârful Ciuha Mare și am verificat dacă lipsește ceva. Nu de alta, dar n-ar fi fost plăcut să mai facem un drum înapoi la cabană, unde am parcat mașinile.
Denis împreună cu Adi au rămas acolo, în timp ce eu, Cătălin, Răzvan și Dan am pornit spre vârf prin zăpada moale, alunecoasă și viscolită pe alocuri.
La un moment dat, câteva picături de ploaie au încercat să ne intimideze, dar nu le-a reușit. În schimb, vântul și-a făcut treaba, schimbând forma norilor aruncați pe cer și mișcând ramurile brazilor în toate direcțiile.
Colegii mei s-au pus pe treabă, fiind și o ocazie bună pentru mentenanța repetoarelor (RoLink și DMR- prin rugămintea lui Denis). A fost montat și nodulețul pentru IGate, urmat de configurarea lui în sistem.
Apoi, era momentul pentru activarea filtrării tonurilor CTCSS. Foarte simplu pentru Răzvan de realizat asta, dacă ar fi vrut să funcționeze cablul de legătură dintre stația Motorola și laptop.
Pentru o clipă m-am amuzat în tăcere, deoarece mi-am adus aminte că, la fiecare urcare pe Cozia, mereu a fost ceva ce ne-a dat de furcă. De exemplu, la instalarea repetorului, un senzor încăpățânat ne-a dus pe culmile disperării. De data asta, era vorba de mufa rebelă de la cablul de programare.
Deși introdusă în stație, nu voia sub nici o formă să comunice cu laptopul, fapt ce ne-a pus pe gânduri, pentru găsirea unei soluții rapide.
Și de data asta am fost norocoși, în ideea în care a fost găsită o altă mufă, de la un alt cablu, tăiată și apoi lipite cu cositor toate firele din alcătuirea cablurilor. În lipsa unui clește de sertizare, au fost asociate culorile componente și, cu mare atenție, făcută echivalarea lor. Odată lipite cele două bucăți de cablu, a funcționat și conexiunea stației cu laptopul. Ce s-a vrut de fapt?
Cu alte cuvinte, semnalul ce trece prin repetor din stația de emisie (dinspre recepție spre emisie), să fie la același nivel cu cel care trece din stația de recepție în rețea. Au urmat câteva teste de volum pentru conformitate, după care, în principiu… n-ar mai fi fost nimic de făcut.
Apă am avut destul de puțină cu noi, știind că nu stăm mult pe vârf. Răzvan mi-a reproșat că, de data asta nu am mai luat tradiționalul termos cu ceai din fructe de pădure, așa că băieții s-au consolat cu niște suc. Oricum de foame uitaserăm, dar am avut noroc cu Adi, care cu grija unui părinte, înainte să pornim spre vârf, mi-a dat niște sendvișuri și câteva mere delicioase.
Abia pe la ora 16.30 am început să coborâm și în scurt timp am ajuns la cabană, unde ne așteptau Adi și Denis.
Ne cam grăbeam să pornim spre casă, mai ales Răzvan care avea de parcurs cel mai lung traseu până la Brașov. Totuși, la invitația lui Denis de a nu pleca la drum fără să mâncăm, am acceptat cu plăcere să pornim în coloană spre Râmnicu Vâlcea. La un local recunoscut pentru că „se mănancă bine”, ne aștepta Dana – YO7HKM. Ne-am bucurat din nou pentru revederea surpriză și împreună am povestit despre cum a fost pe Cozia, dar și peripețiile de care am avut parte.
Mai pot să spun că, de comun acord, a fost o zi la superlativ. Deși vremea s-a vrut morocănoasă, n-am avut timp să o băgăm în seamă. Toate momentele petrecute împreună s-au dovedit constructive și ne-am bucurat pentru că în final, rezultatele au ieșit așa cum ne-am propus. Voia bună ne-a animat fiecare minut, iar gândurile noastre au avut ca punct final Ham-spirit. El este cel care ne-a ghidat de fiecare dată proiectele finalizate cu succes.
Cu simplitatea care ne caracterizează încă de la originile rețelei RoLink, având mintea deschisă și sufletul liber, ne-am adunat o mână de oameni și încă o dată, am pus în slujba radioamatorilor, posibilitatea de a comunica cu echipamente profesionale, dar și de a monitoriza traficul cu ajutorul acestui IGate. Ceea ce vrem să punctăm este faptul că, pentru cei pasionați, este deschisă oferta noastră de a distribui noduri pentru sistemul A.P.R.S. în amplasamente situate la altitudinea de peste 1400 m.
Este foarte simplu! De aceea povestea noastră continuă să scrie istorie în pagina RoLink.
Cristina – YO7JYL
