Prima întâlnire RoLink – Pârâul Rece
A fost o întâlnire mult așteptată, era timpul pentru ea și ne-am gândit înainte unde ar fi locația potrivită pentru asta, fiecare venind practic din zone mai mult sau mai puțin îndepărtate ale țării. Decizia unanimă a fost bifată în calendar și pe hartă: să fie undeva în centrul țării, pe lângă Brașov sau Predeal… astfel s-a adjudecat la Pârâul Rece. Vremea se anunțase frumoasă, chiar caniculară, deci era perfectă pentru o excursie la munte, undeva departe de betoanele încinse de soare ale orașelor.
Încă de vineri dimineața, protejați de răcoare, cu mic sau mare, grupurile s-au format și mașinile au pornit către destinația unde eram așteptați. Adi – YO8RXT însoțit de Narcisa, a fost cel mai vitregit în privința distanței pe care o avea de parcurs, călătorind tocmai de la Iași. Chiar și așa, nu a vrut sub nici o formă să lipsească de la întâlnirea unde aveam să ne vedem pentru prima oară.
Nenea Paul de la Călărași -YO9CMF, veteranul adunării, a ajuns la destinație după ce a poposit o noapte la Câmpina. Cristian – YO3IAZ cu XYL-ul său au venit împreună cu Marius – YO3GEJ și Raluca, iar Cristel – YO4ISC a călătorit alături de familie: Simona si Mircea.
La destinație l-am găsit și pe Bogdan – YO3IXW sosit cu „bestia” motorizată pe două roți, iar către seară am ajuns și noi: Cristina – YO7JYL și Cătălin – YO7GQZ, după o lungă așteptare la șirul de semafoare pe drumul încă în reabilitare către Câmpulung și până aproape de Râșnov.
În aglomerația unei seri de început de week-end, am trecut pe lângă Castelul lui Dracula din Bran care își ridica zidurile cenușii printre copacii care păreau să-l ascundă și turnurile sale ce contrastau cu cerul azuriu.
La ieșirea din Bran s-a deschis relieful, lăsând în spate Munții Piatra Craiului și îndreptându-ne cu pași repezi spre Râșnov și apoi la dreapta către Pârâul Rece. După ce ne-am tot conversat pe drum, evident prin nodurile RoLink, cu prietenii deja ajunși la pensiune, am găsit acolo o atmosferă veselă și ne-am înconjurat de oameni calzi, deși pe unii nu îi mai văzusem niciodată.
După noi, au sosit întârziați din cauza traficului îngreunat: Cristi – YO3GWM cu Sidonia – YO3JWM, alături de Vlad – YO3IHG și prietena sa. Lista celor care au ajuns vineri seara a fost închisă de Lucian – YO6ZO de la Sibiu cu Dana. În schimb, ceilalți colegi din echipă, care nu au putut fi prezenți la Pârâul Rece, au fost alături de noi prin schimbul de impresii pe care l-am făcut prin stație pe parcursul acestor zile.
Din păcate, colegul nostru Radu – YO6PVO, cel care s-a implicat în găsirea locației de la Pârâul Rece, din motive bine întemeiate nu a putut să fie împreună cu noi.
Când toată lumea se aștepta mai puțin și orele înaintau în benza de nepătruns a nopții, printre brazii din vale s-a strecurat cu agilitate în curtea pensiunii un urs, ademenit de mirosul grătarului sau poate pasiunea pentru radioamatorism a fost mai puternică. Ne-am bucurat totuși că l-am văzut și am putut să-l fotografiem, deși prezența lui ne-a luat prin suprindere.
S-a lăsat cu greu alungat de cei doi câini jucăuși de la pensiune, în timp ce noi răsuflam ușurați că deși fusese la mai puțin de cinci metri de noi, s-a făcut nevăzut în pădure.
A doua zi, soarele care ardea încă din lumina dimineții ne promitea altă zi fierbinte. Aerul tare al începutului de zi, ne făcea să respirăm intens din verdele brazilor și al ierbii, dar și din albastrul clar al cerului.
Câțiva dintre noi știam însă că vom fi cumva salvați de arșiță, deoarece urma să urcăm la Charlie.
Eu nu îl mai văzesem de anul trecut și îmi era dor să pot saluta România de acolo. Am format două echipe și ne-am organizat în mașini: YO3GWM, YO3IXW, YO3JWM, YO4ISC cu Simona și Mircea, YO7GQZ, YO7JYL, YO8RXT.
Drumul spre Platoul Bucegilor s-a dovedit a fi aglomerat și în acest week-end. După șoseaua șerpuită care promitea un peisaj minunat, golul alpin ne-a arătat un orizont de 360 de grade care încânta privitorul.
Ne-am croit și noi drum printre zecile de mașini parcate lângă Cabana Piatra Arsă și mulțimea de oameni dornici să scape de caniculă. Am pornit pe drumul pietruit, bătut de atâția pași de-a lungul timpului, cu rucsacul în spate și o antenă de rezervă, că poate e nevoie.
La linia orizontului se vedea releul de televiziune de la Coștila care în zilele foarte senine de toamnă mai ales, poate fi văzut de pe dealul Mățău de la Câmpulung.
Tabloul fascinant al naturii ne-a făcut să uităm de cei patru kilometri parcurși cu soarele-n cap, care ne despărțeau de bătrânul de fier, iar măreața Cruce a Eroilor Neamului de pe Caraiman se afla în permanență în câmpul nostru vizual.
Ajunși la structura de la baza Eulienei 3 de refugiu am constatat și eu dezastrul pe care incendiul l-a făcut aici: scrum și cenușă peste tot.
Pereții purtau încă urmele degetelor uriașe ale flăcărilor care au distrus încăperea unde se află și tabloul electric.
Deși era foarte cald, vântul care a suflat în permanență prin toate cotloanele încăperii răscolea mirosul de ars, împrăștia în aer cenușa și desprindea resturile de pe zidurile înnegrite.
Cătălin a schimbat tipul siguranțelor de la panoul electric unde a ramas și Adi pentru a reporni alimentarea, după care Cristi, Bogdan și Mircea au urcat, urmați apoi de Cătălin și de mine pe platforma unde se află repetoarele, încastrate într-un frigider Fram dezafectat.
Vântul sufla atat de puternic acolo sus, încât trebuia să ne prindem bine cu mâinile de bările de fier ale platformei. Am urcat pe scara ruginită a Eulienei printr-un horn. Vântul pătrundea prin bucățile lipsă ale structurii, dar acolo sus la 2210 de metri nu a mai contat oricum.
În toate cele patru puncte cardinale, peisajul m-a lăsat fără cuvinte, înțelegând că proiectul naturii a fost foarte bine pus în aplicare și că totul este și va rămane aici o veșnicie poate…cine știe.
În depărtare se vedeau pietrele Babelor și Sfinxul neclintit, în timp ce turiștii mici ca niște fire efemere de nisip într-o clepsidră, urcau către el ca spre un templu. Într-adevar, acolo timpul s-a oprit în loc și nici nu ar avea de ce să fie altfel.
Între timp, băieții au înlocuit sursele stațiilor și au repornit alimentarea celor două repetoare, însă a fost nevoie totuși să îl dea jos pe cel în VHF pentru a-i schimba tonul în 173,8 Hz. De acum, acesta este tonul de acces (CTCSS) al repetorului YO9C – Babele (rx 145600).
După toate acestea și câteva poze de neuitat alături de el, l-am lăsat în urmă pe Charlie, cu vântul suflând printre fiarele-i obosite. Ne-am reîntors la Piatra Arsă unde erau mașinile și ne astepta Cristel. El nu a putut urca împreună cu noi din cauza unei dureri cumplite de genuchi.
Acolo ni s-a alăturat și Ionuț – YO3HCJ fratele lui Cristi împreună cu Ana, după care am pornit înapoi în coloană către Pârâul Rece.
La pensiune l-am găsit și pe colegul nostru Cezar – YO3FHM cu familia: Mădălina și Roxana. În timp ce grătarele fumegânde se pregăteau a ridica ofrande în eter, a sosit și Irinel – YO9IRB împreună cu cei doi puști ai săi, veseli și curiosi. De asemenea, am avut plăcerea de a cunoaște trei radioamatori din Brasov implicați în proiectele locale RoLink și bucuroși să ne strângem mâna: Sergiu – YO6IOG, Răzvan – YO6NAM, Raul – YO6IXB. Prietenii din districtul 6 ne-au povestit despre repetorul de la Lăcăuți, dar și alte planuri pe care vor să le pună în aplicare în zona Brașov.
Seara s-a lăsat din nou peste munți, voind să încheie o altă zi minunată petrecută în tabloul perfect al naturii. Nu a fost să fie așa, deoarece personajul pitoresc al întâlnirii încă nu își încheiase socotelile cu noi. Ursul, căci despre el este vorba aici, a bănuit ca nu-i timp de pierdut și a doua zi nu va mai gasi nimic prin tomberoane. Ne-a vizitat din nou, însă de data asta mult mai îndrăzneț și fără grabă a petrecut tacticos mult timp pe lângă pubele.
Oricum ploaia torențială și grindina de peste noapte au spălat orice urmă lăsată de el acolo, iar ziua ce a venit cu soarele luminând printre brazi, ne-a readus în minte faptul că a venit vremea să o luăm din loc. Știam cu toții că drumul de întoarcere va fi unul lung, aglomerat, dar ceva ne oprea totuși aici, cu puterea unui magnet. Din acel magnet s-a desprins energia pozitivă emanată de această primă întîlnire RoLink în mijlocul naturii și a prietenilor ei, energie pe care am împărțit-o cu toții, luând fiecare acasă câte o bucățică.
Am plecat de pe acele plaiuri frumoase cu multe planuri, care sperăm sa se realizeze, dar ceea ce a stat la baza întâlnirii a fost faptul că ne-am simțit minunat alături, ne-am bucurat împreună unii de ceilalți, gândurile noastre au fost aceleași, poveștile spuse ne-au amuzat, iar ideile pe care le-am împărtășit au fost convergente: pasiunea pentru radioamatorism în general și cea pentru RoLink în mod special.
’73
Cristina – YO7JYL
