UHF – RoLink 439100

Aventură radio la Repetorul RoLink Păltiniș

02/06/202010/01/2022yo3ixwPaltinis, Repetoare, RoLink, UHF, YO6PVO, YO6ZO, YO7GQZ, YO7JYL

De fiecare dată când am pornit în drumeții al căror scop a fost acela de a duce la îndeplinire un proiect radioamatoricesc, excursia în sine a fost cu titlul de “plimbare” (așa cum o numește un coleg radioamator). Altfel spus, cam toate ideile pe care noi le-am avut în minte, s-au transformat în realitate la modul unor acțiuni întreprinse voluntar și transparent, cu avântul pe care bucuria, relaxarea, plăcerea și Ham Spirit le-au condus cu succes către punctul final.

Aventură radio la Repetorul RoLink Păltiniș

Cam așa, adică “plimbare”, dar cu scop radio, s-ar numi și deplasarea pe care am făcut-o la Sibiu alături de Cătălin și având ca destinație, locația Repetorului RoLink din Stațiunea Păltiniș.

Dincolo de bucuria pe care o avem la fiecare excursie în zonă și de această dată, s-a îmbinat de minune cu un motiv radioamatoricesc: repornirea repetorului după o perioadă de tăcere, datorată unei probleme tehnice la nivelul interfeței lui.

Legat de situația creată, noi am ținut legătura cu Radu – YO6PVO, colegul nostru din echipă. Simptomele defecțiunii erau oarecum stranii, observate și la ultima deplasare pe care am avut-o în Păltiniș, prin luna februarie. Printre ele se număra și absența modulației înspre Rețeaua RoLink. Cu alte cuvinte, repetorul funcționa, însă doar pe plan local. În tot acest timp, Radu a mai urcat la Păltiniș pentru a verifica dacă starea echipamentelor este în regulă. În afară de culcușul unui pârș care și-a stabilit domiciliul în sarcofagul de polistiren extrudat, în rest, nimic afectat la prima vedere.

Așa că la momentul respectiv, Radu a deconectat interfața repetorului, urmând a o trimite la Pitești pentru a verifica și Cătălin dacă se poate repara sau poate că era cazul să fie înlocuită. Se pare că a fost într-un ceas bun, deoarece el a refăcut-o, iar semnalele osciloscopului în urma reglajelor, au fost în regulă.

Alături de Cătălin, am stabilit cam din scurt ce-i drept, să pornim la drum spre Sibiu. Cu declarațiile pe proprie răspundere completate, pentru o activitate în aer liber sau drumeție montană și… conform cerințelor, în număr de maxim trei persoane, aveam în plan să oprim în Șelimbăr pentru a ne întâni cu Radu.

Am constatat că pe imaginile văzute pe camera web de la Păltiniș, norii își făceau de cap pe deasupra brazilor, sub amenințarea unor ploi care nu ne-au dat pace în ultima perioadă. Cu toate acestea, la o oră destul de matinală am plecat de la Pitești, însă pe un traseu mai pitoresc, așa cum ni se potrivește.

De la Curtea de Argeș, am cotit stânga spre Sălătrucu prin comune și sate, cu miros de verdeață, aflate încă sub mantia dimineții. Am luat în nas și crânguri pline cu măceș, flori de soc și salcâmi ce atrăgeau albinele spre ramurile încărcate de balsamul din polen.

De asemenea, m-a fascinat roșul atât de viu al macilor, aflați pe marginea drumului pur și simplu, în adierea vântului.

Și în zare se vedea… cum altfel, muntele Cozia care ne-a fost de mare ajutor, prin accesarea repetoarelor analogic și digital situate pe vârful lui.

Pe tărâmul iernii în Masivul Cozia — Echipamente de pe Cozia – Arhivă Februarie 2010

În mai multe rânduri am spus despre aria vastă de acoperire a lui, cuprinzând toată Valea Oltului de la Râmnicu Vâlcea până la Sibiu, dar și spre Oltenia, în apropiere de Craiova.

În dreptul localității Păușa – Călimănești, am trecut pe lângă Castrul Roman Arutela.

Relicvele cetății au fost descoperite întâmplător, cu aproximativ un secol în urmă, când s-au făcut săpături pentru izvoare minerale.

Apoi am intrat pe drumul european E80, ce șerpuiește de-a lungul Râului Olt. Ca și pasager, pentru mine a fost o adevărată relaxare să mă uit pe geam și nu mă săturam de atâta verde.

Ca de fiecare dată, compania colegilor radioamatori este nelipsită din deplasările noastre, așa că am tot povestit cu nea Bebe – YO7AMK, Luci – YO6ZO, până aproape de Șelimbăr, unde urma să ne întâlnim cu Radu și Adela. Ne-am revăzut cu ei după mai bine de un an și pentru moment am avut impresia că fusese doar de ieri. Nu vă mai povestesc despre căpșunile din pandișpanul pufos meșterit de mâinile Adelei și nici despre cafeaua care ne-a injectat doza optimă de adrenalină. Ea era necesară pentru a înfrunta norii care se vedeau spre munți și mai ales, cele 7 grade zgârcite care pluteau în aerul Păltinișului.

Am prins curaj pe serpentinele ce urcau spre locația repetorului și în plus, ne-am conversat prin radio pe local cu Luci – YO6ZO, Teo – YO6TEO, Andrei – YO6XK, Marin – YO6OAS. De altfel, comunitatea radioamatorilor din Sibiu ne urmărea pe Harta APRS în timp ce urcam. Pe anumite bucăți din drumul forestier, se anunțaseră porțiuni cu denivelări mai accentuate care au format șleauri odată cu topirea zăpezii.

Se pare că provocarea pentru Duster nu a fost suficient de interesantă, deoarece mașina s-a descurcat fără probleme, ba chiar a cunoscut drumuri forestiere mult mai rele. Și vremea a ținut cu noi, mai ales că ploaia n-a vrut să ne strice planurile pe care le aveam de finalizat.

Printre altele, în cazul în care ar fi plouat, oricum lucrarea pe care colegii mei o aveau de făcut era la cutia repetorului, în incinta cașcarabetei, deci adăpostul era foarte bun. Însă, Radu mai avea în gând să monteze pe pilon încă o cameră web, dar cu vedere spre locație.

În timp ce Cătălin monta interfața și verifica legăturile cablurilor, Radu a configurat camera web. De asemenea, repetorul digital care se află în aceeași incintă avea niște probleme, pe care Radu le-a rezolvat și apoi a facut teste împreună cu Luci – YO6ZO și Costel – YO6OSC.

Era normal să ne amuzăm, nu? Mai ales că ajuseserăm pe teritoriul pârșilor, iar culcușul bine căptușit cu muschi și licheni fusese deranjat de zgomot de stații, tot felul de sunete ciudate emise de sistemul APRS, plus piuituri și voci umane.

Liniștea ambientală a pădurii în care se auzea doar vântul printre brazi sau alergând norii destul de supărați, era acum întreruptă din firescul ei de intervenția noastră, fie ea și temporară.

Așa că cei doi mini-șoricei și-au făcut apariția printre picioarele lui Radu, încercând să ne intimideze cu niște mișcări extrem de iuți și chițăituri șoptite. Se pare că i-am deranjat, pentru că din câte am aflat, au o perioadă lungă de hibernare.

Revenind la partea radio a plimbării noastre, ca de obicei, pentru ceea ce acasă funcționează în parametri optimi, nu la fel se întâmplă în teren, la locul faptei. Altfel spus, testele efectuate au durat ceva timp, până când repetorul a început să emită și în rețea, dar la un nivel de modulație mai scăzut. Restul reglajelor urmau să se facă în regim de control la distanță, așa că a urmat etapa a doua a deplasării noastre în zonă, adică montarea camerei web.

Pentru asta, Cătălin s-a urcat prin interiorul pilonului și după ce a fixat-o, i-a scăpat din mână rola de bandă izolatoare. Trecând razant pe langă capul lui Radu, a căzut în iarbă.

Asta este… se întâmplă, dar totuși… avea nevoie de ea pentru a izola legăturile cablurilor. Așa că Radu, a luat alte două role de bandă (una de rezervă!) și a urcat pe pilon. În același timp, Cătălin cobora, până când s-au întâlnit la jumătate.

Ar fi fost și mai interesant să ridic drona pentru o filmare de ansamblu, dar la cele 7 grade, resimțite din plin de vântul care nu ne-a părăsit, îmi înghețaseră mâinile, pentru că mănușile i le dădusem lui Cătălin. Orele zilei înaintaseră până aproape de 5 PM, așa că oboseala a apărut și în plus, îmi dispăruse elanul.

Începuse QTC-ul de la Bistrița atunci când ne-am apucat de strâns, de la șurubelnițe și până la laptopuri. Convinși că nu am uitat nimic, ne-am pus în mișcare spre Sibiu, lăsând pârșii să revină la cuibul din sarcofag, construit cu grijă printre cablurile electrice conectate la priză.

Am ajuns la QTH-ul de bază al lui Radu, după care cu părere de rău, am pornit spre casă.

Se apropia și ora 8 PM, iar noi ne aflam tot pe drumuri șerpuite prin sate și pădure, vorbind prin intermediul RoLink cu George – YO7FSL. Practic, era momentul când în modul digital începea “Check-In-ul Național”, ce are ca scop testarea Rețelei BrandMeister DMR în România, echipamentele folosite de fiecare, dar și de a interacționa unii cu ceilalți, radioamatorii care utilizează acest mod de lucru.

Cu această ocazie, am avut posibilitatea de a comunica pe repetorul digital aflat pe Muntele Cozia, cu acoperire până la o distanță apreciabilă spre Pitești. Asta deoarece pe traseul spre casă, în locul drumului european E80 aglomerat de turisme și camioane, am ales varianta ocolitoare, ce traversează comune din județul Vâlcea și Argeș până în apropiere de Curtea de Argeș.

Altfel, cum aș fi putut vedea în mediul lor natural niște căprioare și un șacal?! Și chiar dacă eram obosiți, tot ne-am oprit într-o poiană care ne place, unde ajungem de obicei pe la mijlocul lunii august, așteptând răbdători perseidele.

De data asta, am ascultat greierii care chemau apusul, vântul ce legăna florile de salcâm și am privit în jur… la prea mult verde.

Și din nou, este foarte adevărat, ne întorceam de la “plimbare”… cum ar spune un coleg radioamator. Dar cum aș putea numi o excursie planificată din scurt, fără mari bătăi de cap, pentru a duce la îndeplinire în Ham Spirit un proiect util pentru comunitatea radioamatorilor, dar și dorit în același timp?! Da, este adevărat, această plimbare noi am repeta-o oricând, pentru că dincolo de hobby sau… haideți să-i spunem latura radioamatoricească a excursiei, de fapt în noi este bucuria de a ne întâlni cu oameni alături de care gândurile noastre sunt convergente.

De asemenea, ne-a unit spiritul liber, avântul dat de dorința de a construi ceva împreună, absolut dezinteresat, de a oferi tuturor radioamatorilor posibilitatea a comunica pe calea undelor radio și de a le facilita accesul la Rețeaua RoLink.

’73

Cristina – YO7JYL

Reuniune RoLink – Păltiniș 2018

21/03/202027/11/2024yo3ixwAPRS, RoLink, UHF, YO3ITI, YO3IXW, YO6PVO, YO7GQZ, YO7JYL

Am plecat către ceva, despre care nu credeam că se va întâmpla prea curând. De ce spun asta? Pentru că totul s-a petrecut mult prea repede și nimeni nu se aștepta să se realizeze. Și pentru că toate lucrurile bune se petrec fără un scenariu pus la punct în prealabil, întâlnirea din această iarnă a echipei RoLink s-a făcut dintr-o plesneală, într-un moment prielnic poate sau cum ar zice unii, astrele au avut grijă să se întâmple. Ca orice coincidență a întrunirilor RoLink și de data asta, o simplă discuție între mine și Cătălin de genul “ Mergem la Sibiu să ducem repetorul pentru Păltiniș”, a luat amploare, așa încât nu ne așteptam ca într-o perioadă de timp atât de scurtă să ne putem vedea o bună parte din echipă, pentru a reașeza pe poziție repetorul de la Păltiniș.

Cam asta am gândit noi și de fapt s-a concretizat în urmă cu doar o săptămână, astfel că în decurs de câteva zile, practic de luni și până joi, totul era pus la punct.
De la drum, cazare, mâncare, tot soiul de cutii cu echipamente, compartimente cu piese, șurubelnițe, polidisc, fludor și pistol de lipit, apoi o grămadă de aparate: de măsură, analizor, osciloscop, câteva laptopuri… nu a fost nimic uitat. Dar am avut cu noi ceea ce era cel mai important… capitalul uman, adică în principiu, cei care puteam veni și participa la această întâlnire cu scop precis și cauză nobilă.
Orașele cheie din care s-a făcut plecarea au fost: București (Cristel – YO4ISC venit în prealabil de la Constanța, Bogdan – YO3IXW și Miron – YO3ITI cu Oana – XYL), Pitești (Cătălin – YO7GQZ alături de mine – YO7JYL), Sibiu (Radu – YO6PVO și soția sa, Adela), dar și Vatra Dornei de unde se întorcea în mobil din vacanță Cristi – YO3GWM împreună cu Sidonia – YO3JWM.

Echipa a pornit la drum în momente diferite de timp către aceeași destinație care urma să ne găzduiască pentru trei zile : Cisnădioara, la o aruncătură de undă față de stațiunea Păltiniș, aflată la altitudinea de 1700 metri și 37 kilometri distanță față de centrul Sibiului.
De pe geam în goana mașinii, peisajul hibernal se vedea ca o schiță în alb și negru făcută cu măiestrie de creionul naturii. Zona turistică a defileului Oltului ce se unduiește agale printre munți este pitorească și fascinantă în același timp, începând de la Cozia și până în apropiere de Sibiu.
Este aparte frumusețea munților despărțiți de râul care le oglindește piscurile golașe, dar din păcate, suprafața apei este “presărată” cu sticle din plastic sau diverse resturi de ambalaje, depozitate undeva pe margine de curentul hidrocentralei de lângă Castrul Roman Arutela.

Odată ajunși în “Orașul lui Hermann”, am poposit acasă la Radu preț de câteva minute pentru că îl întâlneam pentru prima dată și care fie vorba între noi, este un om plin de viață și o gazdă perfectă. Împreună ne-am asigurat că nu sunt scăpări în privința cumpărăturilor și a cutiilor cu echipamentele necesare urcării repetorului în locația de la Păltiniș. Nici nu aveam cum să uităm ceva, mai ales că mașinile erau atât de încărcate, încât stăteau “pe călcâie”, așa cum imi place mie să spun. După calcule amănunțite referitoare la bagaje, ne-am liniștit și am pornit spre Cisnădioara, la pensiunea aflată lângă dealul pe care stă așezată încă din anul 1200 una dintre cele mai vechi bazilici romanice din Transilvania-Biserica-Cetate Sfântul Mihail.
Am ajuns la destinație în compania unor fulgi pufoși de nea care se transformau la atingerea parbrizului în picături mari ca niște lacrimi de copil, după care o ceață deasă s-a așternut în tăcere peste munți.

Spre după-amiază a apărut și Miron împreună cu Oana, iar la ceas de seară, când atmosfera locului începea să capete conturul specific al unui film radioamatoricesc, a completat cadrul și Adela – soția lui Radu, dar și Lucian – YO6ZO alături de Dana. Ei au fost împreună cu noi și în urmă cu doi ani, atunci când repetorul din Păltiniș era un proiect mult dorit în zonă.

Urma să ne aranjăm “cartierul general” în încăperea căbănuței care se vroia de fapt o anexă a pensiunii amenajată într-un inspirat stil rustic, bogat în elemente tradiționale.

Astfel că pe o masă imensă din lemn, au fost așezate ca pentru expoziție toate aparatele care urmau să-și dovedească din plin utilitatea în orele următoare.
Componentele repetorului au fost așezate și fixate pe placă, după care a urmat partea cea mai delicată: reglajele fine și probele audio.
Stațiile sunt de fapt trei Motorola : cele două pentru repetor de tip GM950, iar pentru I-Gate APRS un model GM350 și un micro-calculator OrangePi, care are rolul de a ține atât clientul pentru RoLink cât și I-Gate APRS. Pe placă au mai fost puse filtrul duplexor, un ventilator și sursa de alimentare, iar cutia metalică în care urma să fie depozitat tot ansamblul, aștepta cuminte într-un colț al încăperii să primească binecuvântarea muntelui, odată ce repetorul va “glasui” din ea.
Târziu în întuneric, atunci când se spune despre noapte că este un sfetnic bun și mintea se limpezește sau inspirația capătă alte dimensiuni și referințe, Radu ne-a cântat la chitară într-un mod care a cerut bis-uri. Sau poate cântările lui au reușit să îmbuneze repetorul, astfel încât funcționarea lui să îi mulțumească pe colegii mei.

Lumina se îngâna cu întunericul, iar clopotele vechii bazilici aflată la câteva sute de metri în vale începuseră să anunțe din spatele zidurilor groase venirea unei alte zile. O geană de soare care încerca să se strecoare printre copaci, promitea noi provocări atât pentru colegi, cât și pentru repetor.
Speram să fie gata până în jurul prânzului, așa încât să îl putem urca la locația sa definitivă.
Mă bucuram pentru albastrul curat al cerului, proaspăt spălat de neaua căzută de curând, pentru soarele care strălucea neîmpiedicat de gerul dimineții si am aruncat o privire înspre crestele înzăpezite.
Părea ziua perfectă, deși nu a fost în totalitate așa, deoarece o problemă legată de nivelele audio i-a făcut pe Cristel și Cătălin să își cam piardă răbdarea și să amânăm amplasarea pe munte a repetorului pentru duminică.

Spre după-amiază au sosit Cristi și Sidonia după un drum lung, urmăriți îndeaproape de noi pe harta APRS. Cei trei “C” au reluat ceea ce se făcuse până atunci la repetor, iar între timp soarele s-a tot dus… la fel și ziua.

Atunci când te afli în compania unor oameni alături de care chiar iți faceplăcere să stai, timpul trece mult prea repede. Seara se lăsa încet peste noi și colegii mei au remediat problema tehnică finalizând reglajele pentru repetor.

Între timp a sosit și Bogdan care făcuse o excursie în Munții Cindrel, iar înacea seară petrecută împreună am povestit, am avut idei de împărtășit și am făcut planuri care sperăm să se concretizeze în viitor.

Noaptea a încununat cu succes toată munca și, de dimineață cu ochii încercănați urma să ducem repetorul pe munte, după care plecam pe lungul drum spre casă.

Am pornit spre Păltiniș pe o șosea aglomerată cu ceață densă, iar la baza pârtiei de schi am parcat mașinile, hotărâți să urcăm echipamentele cu telescaunul.

Ne-am continuat apoi drumul câteva sute de metri prin padurea de brazi, ale căror ramuri încărcate de nea se scuturau la fiecare adiere de vânt.

Acolo sus a fost și soarele cu noi, în timp ce înaintam prin zăpadă în șir indian, pe potecuța care știa singură drumul: Cătălin, urmat de mine, Bogdan (ce căra o cutie grea cu diverse pentru repetor), Cristel, Sidonia, Radu (care ținea în spate un “rucsac” improvizat din cutia repetorului și sfoara pentru susținere), iar Cristi încheia grupul.

Așa cum am mai povestit și în urmă cu aproape doi ani când am instalat inițial repetorul, locația antenei este pe un pilon ce aparține Radioclubului Municipal Alba – YO5KDV, situat pe vârful din spatele punctului de plecare a pârtiei de schi de la telescaun, iar repetorul stă într-un sarcofag aflat în construcția improvizată oarecum de la baza lui.

Tot acolo mai este un pilon de vreo câteva zeci de metri, usor de accesat, prevăzut cu alte antene, în vârful căruia am îndrăznit să mă cațăr după ce am văzut că Bogdan l-a urcat fără problemă, ca pe o nimica toată.
De sus, panorama era încântătoare dincolo de brazii înalți care ascund locația: piscuri scăldate în soare, multă zăpadă spre orizontul îndepărtat și… trebuie să recunosc… mâini înghețate.

Între timp, la baza pilonului colegii mei s-au apucat de treabă ca într-o cursă contra timp: Cristel, Cătălin și Radu au urcat în incinta construcției pentru a lega cutia repetorului la cablul de alimentare.

Cristi s-a ocupat în special de partea de APRS, iar Bogdan susținut de Cristi s-a cățărat pe peretele construcției pentru a trage în afară senzorul care va măsura temperatura exterioară.
De data asta totul a mers strună, scenariul s-a potrivit și completat de minune, iar testele pe care le-am făcut cu Marius de la Timisoara – YO2LOJ și Nelu din Bistrița – YO5ZC, l-au ajutat pe Cristi la partea de ajustare a nivelului modulației. Odată terminată treaba, începuse și ceața a urca spre munte, acoperise cerul ca o răsuflare înghețată, soarele plecase spre alte zări și parcă se întețise frigul.

Am revenit destul de obosiți la stația de la telescaun și apoi pe cablu spre baza pârtiei în parcarea unde lăsasem mașinile.
Drumul către casă a fost foarte aglomerat, specific unei după-amieze de duminică, iar Valea Oltului s-a dovedit neîncăpătoare pentru șirul de turisme și camioane înghesuite în timp și spațiu în așteptarea utopică a unei autostrăzi Sibiu – Pitești.Nu știu ce mai pot să vă spun acum… au fost trei zile minunate, în care ideile s-au legat, spiritul de echipă a funcționat, ne-am organizat perfect, ne-am înțeles chiar și fără să rostim cuvinte, fiecare a contribuit la un tot unitar, iar munca depusă practic în această perioadă de timp a fost împletită cu multă bună dispozitie și… în primul rând prietenie.

Iată mai jos și filmulețul aventurii noastre, realizat de colegul Luci – YO9INA

’73

Cristina – YO7JYL

Repetor RoLink în Munții Făgăraș

18/03/202022/03/2020yo3ixw2 CommentsAPRS, Fagaras, Florea, Repetoare, RoLink, UHF, YO7GQZ, YO7IST, YO7JYL

Am auzit în urmă cu doar câteva zile ideea că, „putem să facem oricâte repetoare, păcat că se vorbește din ce în ce mai puțin prin intermediul lor”. Optimiști din fire, noi am pornit la drum cu dezvoltarea rețelei RoLink gândindu-ne totuși că trebuie să facem asta, indiferent de numărul radioamatorilor care le vor accesa ori nu. Nu contează până la urmă, cine și câți colegi de-ai nostri radioamatori le vor utiliza, noi așa am considerat că este firesc să facem.

Repetorul „înălțimilor”, căci despre el este vorba aici, și-a găsit locul acum, după o vară fierbinte în care trebuia testat în condiții „extreme” de temperatură. Din graficul înregistrat încă de la sfârșitul lunii iunie, se vede clar cât de mult a stat în bătaia razelor soarelui, fără să îi pese cumva.

Grafic temperatură interioară, tensiune și temperatură exterioară

Tot la capitolul „teste”, am luat în calcul și timpul îndelungat petrecut în emisie, iar de asta s-au ocupat toate emisiunile QTC de la Bistrița de peste vară. În urma tuturor acestor experimente, rezultatul a fost unul mai mult decât favorabil, așa că am prins curaj si ne-am spus că merită încercată și instalarea lui pe munte.

Din păcate, în QTH-ul nostru de bază nu am apucat până acum să vedem cum se comportă în condiții de temperatură scazută, urcându-l pe data de 23 octombrie în locația sa definitivă, asigurată prin amabilitatea colegului nostru Andrei Stana. Vremea de pe Vârful Florea din Munții Făgăraș își va pune cu siguranță pe el amprenta gradelor celor 1981 de metri, acolo unde se află site-ul.

Gândul de a instala un nou repetor RoLink le-a trecut prin cap încă de anul trecut: Cătălin – YO7GQZ și Dan -YO7IST căutau ceva… o locație care să aibă cumva o vastă acoperire în zona Transfăgărășanului, evident cu posibilitate radio și de internet.

Ideal era să cuprindă cu semnal tot drumul, cu serpentinele sale pitorești atât de bine cunoscute, având în vedere că de la Barajul Vidraru și până aproape de intrarea în tunel la cota 2000 Salvamont sunt multe porțiuni văduvite de orice mijloc de comunicație mobilă.

Posibilitatea instalării unui site de telefonie mobilă în zonă (vezi pe harta APRS YO7GQZ-3) ne-a ajutat enorm, iar gândul că vom putea ridica un nou repetor RoLink pe înălțimi, ne-a dat aripi pur și simplu. Aria de acoperire stabilită în urma simulărilor ne-a dovedit că merită efortul, frecvența sa de 439.050 MHz și ton de emisie 103,5 Hz, putând fi accesată chiar în apropiere de București.

Proiectul măreț începea să prindă chip și apoi culoare în primavara acestui an, atunci când Dan ne-a adus o cutie perfectă pentru echipamentele radio, iar restul „ingredientelor”, și-au făcut loc în ea într-un mare fel.

Repetorul este alcătuit din cele două stații Motorola GM 950, donate de colegul nostru de echipă, Cristi – YO3GWM, iar filtrul duplexor este prevăzut cu o rezistență – film de încălzire. În cutie mai este un sistem de back-up pe baterii care alimentează doar sistemul de APRS și am păstrat un loc liber pentru o viitoare baliză în VHF, care va fi montată anul viitor, însă condiția prioritară este aceea că sistemul trebuie să treacă cu bine peste iarna grea din Munții Făgăraș.

De asemenea, aici se mai află și digipeaterul pentru APRS, care ne va da informații importante despre tensiunea de alimentare a echipamentelor, temperatura din interiorul cutiei, dar și cea exterioară, a mediului ambiant. Cu multă muncă și mai ales răbdare, la începutul verii repetorul a intrat în perioada de testare, având legată o sarcină artificială cu rol de antenă. Se punea însă problema găsirii unei locații pentru antena directivă și stația de link.

Statia de link

În QTH-ul nostru de bază nu era posibil, datorită interferenței care s-ar fi creat cu link-ul pentru YO7F – repetorul RoLink din Pitești, asa că am ales, cel putin provizoriu, balconul de la etajul 9 al blocului unde locuiește mama mea. În principiu, toate au mers strună, testele au decurs bine, așa că rămânea amplasarea la altitudinea de 1981 metri a cutiei cu repetorul și a antenei, un Diamond VX-30.

Cât timp a fost vreme bună, în plin mijloc de toamnă cu trena sa colorată , nu s-a putut urca la pilonul de pe munte din lipsă de mijloc de transport. Când în sfârșit s-a rezolvat problema din urmă, evident că WX-ul s-a schimbat la 180 de grade, ca și toanele unui cod portocaliu de vânt și ploaie abundentă.

Astfel, într-o zi de octombrie cu ploaie ca de sfârșit de toamnă târzie, perfectă practic din punct de vedere meteo, ca orice instalare de repetor din rețeaua RoLink, Cătălin și Dan au pornit spre Curtea de Argeș. Au cotit apoi stânga, lăsând în urmă comunele și satele îmbrăcate în straie ruginii și sângerii pe alocuri, prin covoare dese de frunze. Cătălin a transportat și tracker-ul de APRS și am putut urmări traseul lor, până la destinație.

Cu cât urcau în altitudine, ploaia și vântul se întețeau și nici măcar ceața densă nu a lăsat a se vedea ceva dincolo de ea. Doar siluetele stranii ale brazilor verzi, se vedeau ca niste umbre ciudate pe fundal, de parcă din spatele lor te așteptai să apară cineva.

În zilele senine, orizontul deschis al înălțimilor dezvăluie crestele Făgărașilor, iar în vale se află oglinda Lacului Vidraru.

De data asta însă, acțiunea s-a desfășurat într-o atmosferă bacoviană, ceea ce i-a și grăbit în a duce la bun sfârșit montarea repetorului.

Drumul către vârf este unul forestier, oarecum greu de urcat, cu pietre și bolovani, are multe curbe cu diferență de nivel, nepracticabil cu un turism, dar remarcabil din punctul de vedere al peisajului.

Cu o săptămână înainte de a urca repetorul, văzuserăm câteva poze de pe vârf, așa că ne-am facut idee despre cum va fi acolo, odată ce se va așterne iarna nemiloasă din zona golului alpin.

Cătălin s-a gândit că ar fi bine ca antena să fie protejată, astfel că ea a trecut și pe la Cristel – YO4ISC în urmă cu ceva timp, cu scopul de a fi „îmbrăcată” într-o cămașă suplimentară din fibră de sticlă pentru a evita ruperea. După toate acestea, repetorul a fost urcat și fixat de pilonul pe care se află și alte echipamente, apoi s-a procedat la fel și cu antena.

Testele de modulație au fost oarecum scurte din cauza vremii, după care au strâns în mare grabă totul.

Ploaia se întețise deja, iar vântul sufla din răsputeri printre fiarele pilonului, în semn de avertizare că timpul lor acolo pe munte se apropia de sfârșit, ca într-o numărătoare inversă. În jurul orei 4 PM a început și coborârea, mai ales că începuse a se însera.

Lui Cătălin i s-a descărcat între timp telefonul mobil, așa încât o perioadă bună din drum nu am avut posibilitatea de a-l regăsi pe harta APRS. Încă de la primele curbe spre vale, repetorul a început să își facă treaba, iar digipeaterul a aruncat în eter primele trame. Au urmat schimburi de controale pe parcursul drumului către casă, prin ploaie și noapte rece.

Sperăm ca munca depusă acolo să nu fi fost în zadar, iar echipamentele să reziste cu bine la condițiile meteo vitrege de pe munte. Până atunci, vom monitoriza telemetria de pe harta APRS, prin cei trei parametri pe care îi transmite digipeaterul în mod constant.

Interesant este faptul că la ora la care scriu acest articol, în cutia repetorului sunt 3 grade C, iar temperatura exterioara este de -14 grade C. Timpul care se va scurge până la primăvară ne va demonstra dacă locația aleasă a fost un succes. Tot ceea ce trebuie să facem noi, radioamatorii, este să ne bucurăm nu numai de apariția unui alt nod RoLink în rețea, dar mai ales, să le folosim pe cele existente cu înțelepciune, să împărtășim cu totii idei constructive, impresii, gânduri, în spiritul Ham-radio, să putem comunica liber unii cu ceilalți oricând.

Acesta este și spiritul RoLink. ’73 Cristina – YO7JYL

Instalare Repetor RoLink Păltiniș

14/03/202028/03/2023yo3ixwLeave a CommentPaltinis, RoLink, UHF, YO3GEJ, YO7GQJ, YO7JYL, YO9INA

Luna Mai 2016. O zi obişnuită din viața RoLink-ului. Dimineața devreme. Foarte devreme pentru mulți dintre noi:

– Alo apeel, apel general, apel general via RoLink de la YO9 ciarli mike foxtrot.

Aproape imediat:

– Bună dimineața domnu’ Paul, răspunde YO6 zulu oscar via RoLink, operator Lucian la qth-ul de bază cu portabila Baofeng. La Sibiu soarele a răsărit, temperatura plus 20 grade…, bla, bla, bla, – discuții normale d’ale noastre.

A doua zi. Dimineața devreme. La fel de foarte devreme pentru mulți dintre noi:

– Alo apeel, apel general, apel general via RoLink de la YO9 ciarli mike foxtrot.

… Liniște … Ziua următoare…Dimineața devreme. La fel de foarte devreme pentru mulți dintre noi:

– Alo apeel, apel general, apel general via RoLink de la YO9 ciarli mike foxtrot.

… Liniște …După câteva zile…Dimineața devreme. La fel de foarte devreme pentru mulți dintre noi:

– Alo apeel, apel general, apel general via RoLink de la YO9 ciarli mike foxtrot.

Aproape imediat:

– Bună dimineața domnu’ Paul, răspunde YO6 zulu oscar via Echolink, operator Lucian la qth-ul de bază cu portabila Baofeng. La Sibiu soarele a răsărit, temperatura plus 20 grade…, bla, bla, bla, – discuții normale d’ale noastre.

– Bună dimineța, Luciane. Ce s-a întamplat, domnule, că nu te-am mai auzit de câteva zile?!

– Domnu’ Paul, așa cum am vorbit cu băieţii de la RoLink, a trecut Cristel YO4ISC pe la mine, i-am dat stația de la RoLink și ce mai aveam pe aici pentru ca să facem un repetor, să îl montăm la Păltiniș, în locația unde acum este digipeaterul YO6ZO-3.

Locația are o acoperire foarte bună pe ambele părți ale muntelui… – discuția a continuat, dar cu teme obișnuite.

Așa a început “epopeea” repetorului de la Păltiniș… de fapt a nodului repetor din rețeaua RoLink. Și așa cum bine spunea Lucian, băieții s-au apucat de treabă.

În câteva zile, cutia în care puteam monta cele două stații, sursa și filtrul duplexor a fost gata, Cristi YO3GWM s-a apucat de setat stațiile și făcut probe de funcționare, Cătălin YO7GQZ a pregătit sacoșa cu cele trebuincioase (cască, centură de siguranță, cordelină și multe altele) pentru că cineva trebuia să facă și partea de alpinism din frumoasa noastră pasiune, numai că – deja’vu – a apărut o foarte mare problemă.

Cineva nu vroia să țină cu noi ca să putem merge să instalam toate „jucariile” acolo sus, la 1700 de metri.

Vă întrebaţi probabil cine… VREMEA. Meteorologii anunțau în ajunul week-endului următor soare și cald. Spuneți și voi, puteam noi să mergem să montam repetorul? Evident că nu. Doamne ferește… cum puteam să încălcăm regula de bază. Și a venit până la urmă week-endul mult așteptat.

La Meteo se anunța pentru week-endul următor cod galben de furtună cu ploi și descărcări electrice în vreo 6 județe printre care și Sibiu. SUPER.

Acum e momentul. Este vremea ideală să ne apucăm de treabă.

Formăm echipa: YO3GEJ, YO3IHG, YO4ISC, YO6ZO, YO7GQZ, YO7JYL, YO9INA.

Eu-YO7JYL alături de Cătălin YO7GQZ, am plecat sâmbătă spre destinația turistică situată deasupra Sibiului la altitudinea de 1700 de metri, despre care auzisem deja la meteo că ar fi învăluită în ploaie și ceață.

Am pornit cu „roua’n picioare” către ceea ce știam încă de la început că avea să fie o aventură de neuitat plecată de la dorința de a lega Transilvania de restul nodurilor RoLink.

Canicula de la QTH-ul de bază din Piteşti ne-a gonit pe ruta Transfăgărăşanului, într-o traversare a munților via Bâlea Lac.

În plus, de acolo trebuia să luăm o antenă instalată anul trecut pe acoperișul Cabanei de la Salvamont Argeș – Cota 2000, chiar înainte de intrarea în tunel.

Din păcate, antena nu s-a putut demonta în timp util din cauza condițiilor meteo nefavorabile din urmă cu câteva zile, așa că a rămas varianta unui X50 pe care îl aveam ca rezervă în portbagaj, achiziționat împreună cu YO3GWM -Cristi ce avusese ca destinație alt proiect.

Nodul portabil al lui Cătălin a fost cu noi și de mare ajutor pentru a ține legătura cu ceilalți, după care am comunicat prin nodul portabil al lui YO9INA. Vacanță ori concediu… nu știu, dar cineva zicea că în asemenea zile caniculare toată România se mută la mare. Nu nu… toți se duc la munte, altfel nu îmi explic de ce era coadă la intrarea și ieșirea din tunelul de la Bâlea de pe Transfăgărăşan. Noi ne și grăbeam un pic deoarece aglomerația de pe drum ne-a cam dat de furcă și în plus la Păltiniș deja știam că vremea urmează să joace feste.

Cu restul echipei urma să ne întâlnim acolo: Lucian YO9INA de la Ploiești ajunsese la Sibiu cu o zi înainte și împreună cu Lucian YO6ZO în regim de gazdă, s-au deplasat la amplasamentul repetorului pentru a pune la punct detaliile a ceea ce mai trebuia de cumpărat.

Locația antenei este pe un pilon ce aparține Radioclubului Municipal Alba – YO5KDV, aflat pe vârful din spatele punctului de plecare a pârtiei de schi de la telescaun, iar repetorul va sta în construcția improvizată oarecum de la baza lui.

Aceasta avea nevoie de o reabilitare, fiind destul de ruginită și afectată de vreme. Astfel, odată ajunşi ceilalţi colegi din București: Cristel YO4ISC împreună cu Mircea (fiul lui care îl însoţeşte și îi este de un real ajutor pretutindeni), Marius YO3GEJ și Vlad YO3IHG (căruia îi mulţumesc pentru multe dintre poze si cadre inaccesibile mie), au achiziționat restul de materiale pentru refacerea construcției cu OSB și izolarea cutiei în care se „odihnesc” stațiile cu polistiren extrudat, plus restul celor necesare pentru finalizarea proiectului.

După câteva reprize scurte de ploaie pe urcușul către Păltiniș, dar și scăderea temperaturii ca un cronometru grăbit pe numărătoare inversă ce s-a oprit la 11 grade, am ajuns la destinație unde Cristel deja terminase de refăcut podeaua „caşcarabetei”, așa cum ne-a plăcut nouă să-i spunem și lucra la asamblarea repetorului în cutie.

Cătălin urma să urce antena în vârful pilonului înalt de două zeci de metri, așa că nu a mai pierdut timpul, profitând de o fereastră de lumină fără ploaie, deschisă parcă pentru noi pe cerul plumburiu ca o poartă printre nori.

S-a creat astfel momentul perfect pentru întâlnirea cu infinitul albastru. Tot pe pilon, undeva în lateral, era o antenă ground-plane părăsită, căreia Cătălin i-a atașat cablu și mufă pentru APRS, dar constatând că are reflectată mare şi pentru că nu a putut ajunge la ea în condiţii de siguranţă a renunțat, lăsând-o pe cea veche.

Într-o atmosferă destinsă, în timp ce legătura cer-pământ era asigurată prin intermediul unei frânghii de care noi, „muritorii” legam diverse chei, șurubelnițe, patent și alte obiecte care ne erau cerute de „cel de sus”, iar Cristel cu două mâini, dar parcă avea încă pe atâtea, termina de montat stațiile în cutie, au început testele.

Ceva părea să nu meargă cum trebuie, începuse ploaia și ora era destul de târzie, așa că s-a decis reluarea testelor pentru ziua următoare.

Orele care au urmat au fost de grea încercare pentru toata munca depusă peste zi, deoarece în teatrul de luptă al norilor dezlănțuți în smoala nopții, trăznetele din apropiere au făcut ca sursa ce alimentează aprs-ul să se ardă într-un mod straniu.

La gândul, „bine că a fost doar atât”, baieții și-au continuat treaba, cerând controale de la stații cât mai îndepărtate, modificând modulația slabă și metalică inițial, până la cea de acum.

This image has an empty alt attribute; its file name is Picture-065-1024x768.jpg — YO4ISC, YO7GQZ

Oricum prima lui zi de existență acolo s-a petrecut… cum altfel… cu ceață densă și burniță de toamnă, astfel că „fereastra”… din tavanul cașcarabetei a fost izolată cu o bucată dintr-o placă de policarbonat pentru că apa se prelingea în interior.

Cu mult ajutor din partea radioamatorilor din Sibiu, Târgu Mureș, Alba, București, Timișoara, Călărași… colegii mei au stabilit forma finală a repetorului, iar timpul și folosirea lui în cele mai diverse condiții ne va spune ce mai este de făcut.

După amiază, obosiți dar bucuroși că proiectul „Păltiniș” a decurs asa cum ne-am propus și că harta Romaniei s-a colorat cu încă un repetor RoLink, a urmat lungul drum spre casă pentru colegii din București și Ploiești, iar Cătălin și cu mine am rămas în Sibiu.

Echipa fantastica
YO3IHG, YO9INA, YO7GQZ, YO7JYL, YO4ISC, Mircea, YO3GEJ

Temerea noastră cea mai mare încă de la început a fost evident legată de vreme, pentru că se anunțaseră în mai multe rânduri furtuni cu ploi torențiale tot week-endul. Însă, am profitat de câteva ore în care și vremea parcă a luat o pauză și s-a îndurat de noi, pentru a vedea în final antena sus, cu vârful către toate cele patru zări.

Ne-am bucurat enorm că am fost acolo, în mod voluntar, că spiritul de echipă și dorința de a face un lucru bun, din suflet, au fost mai presus de orice, fără nici o pretenție sau obligație, fără a aștepta un „mulțumesc” din partea nimănui, indiferent de ceea ce va fi mâine…

YO3GEJ, YO3IHG, YO4ISC, YO6ZO, YO7GQZ, YO9INA

Cu această idee am plecat fiecare dintre noi la drum, amplificată în orice moment de gândul că trebuie să facem asta orice ar fi, mai ales ca doi dintre noi își serbau ziua nașterii, odată cu nașterea în condiții grele a repetorului: Cătălin YO7GQZ a ales ca de ziua sa, în locul cupei cu șampanie de la o masă tradițională, să se mulțumească doar cu o bere 0% alcool, cocoțat în vârful pilonului pe o platformă prinsă cu doar patru șuruburi ruginite, iar Lucian YO6ZO (împreună cu XYL-ul lui) deși cu probleme de sănătate, a vrut să împlinească încă un an din viață lângă repetorul pe care și-l dorea acolo de mult timp.

Odată făcută promisiunea cu tot ceea ce puteam face din punct de vedere uman: răbdare, înțelegere și dorința de a ajuta în acest proiect extrem de important pentru radioamatorism, nu a mai contat nimic altceva, nici măcar vremea, pentru că „HAM-Spirit” există și trebuie să ramană în continuare liber ca și nevoia de comunicare.

Cristina – YO7JYL