De fapt, ea… pasiunea, a fost cea care ne-a ghidat în toate acțiunile pe care le-am întreprins de-a lungul anilor, mai ales când a fost vorba de RoLink. Așa s-a întâmplat de mai multe ori și în cazul Masivului Cozia, un munte care ne atrage ca un magnet. De ce?
În primul rând, deoarece oportunitatea celor 1664 de metri altitudine, oferă o arie de acoperire impresionantă, depășind așteptările din simulările efectuate. Astfel că noi, prin rețeaua care ne unește, am găsit un amplasament minunat pentru desfășurarea optimă de QSO-uri interesante în RoLink.
De asemenea, tot pe Cozia, partea de comunicații digitale este asigurată în rețeaua BrandMeister prin deja existența de ceva timp acolo, a repetorului DMR instalat de Adrian – YO7HKR și administrat de către Denis – YO3DSG.
Al doilea motiv pentru care Masivul Cozia ne atrage, este acela al peisajului uimitor care bucură sufletul și relaxează mintea. În fapt, este o panoramă extraordinară în toate punctele cardinale.
Mai ales în zilele senine, de la crestele înzăpezite ale Făgărașilor și până la îndepărtatul Parâng, se poate vedea toată frumusețea orizontului, indiferent de anotimp.
Altfel, conform mărturiei depuse de ambele camere web, amplasate pe vârful Ciuha Mare, silueta ondulată a râului Olt, se vede șerpunid dinspreSibiu, în avale spre Râmnicu Vâlcea.
Și atunci? Care dintre cele două motive ne-au convins că este cazul pentru o mică reuniune radioamatoricească, într-o oarecare zi de duminică? În principiu… ambele. Mai precis, aveam în plan montarea unui nod sub forma unui IGate – YO7JYL-10, care să preia traficul din zona surprinzător de mare de acoperire a repetorului. Acesta ar fi mult mai ușor de monitorizat pentru radioamatorii care traversează pitoreasca vale a Oltului.
De asemenea, deoarece ne pasă de modul cum funcționează rețeaua RoLink, am constatat că atunci când se emite pe frecvența repetorului de pe Cozia, se preia tonul CTCSS 103,5 Hz și se distribuie în radiofrecvență, deranjând cumva nodul de la Craiova. Astfel, ne-am gândit la activarea filtrării tonurilor CTCSS așa încât, în momentul când un radioamator vorbește prin Cozia, să nu deschidă nodul configurat pe frecvența de emisie a repetorului.
Având planurile puse la punct, din Pitești (YO7JYL – Cristina, YO7GQZ – Cătălin), Brașov (YO6NAM – Răzvan), București (YO3DEL – Dan, YO3DSG – Denis) și desigur, Râmnicu Vâlcea (YO7HKR – Adrian), câțiva radioamatori pasionați, oameni cu minte deschisă, fără stare și cu dorință de aventură, s-au mobilizat pentru urcarea în Masivul Cozia.
Chiar dacă vremea nu se anunța grozavă, prin prisma norilor denși care nu se lăsau împrăștiați de pe cerul lui februarie, ne-am bucurat că totuși, temperatura era pozitivă. Pentru mine, singurul impediment vinovat de înghețarea mâinilor, avea să fie vântul care sufla suficient de tare la altitudinea celor 1664 m.
Întâlnirea noastră a avut loc la baza muntelui, înainte de intrarea pe drumul forestier ce urcă spre cabană. Un fapt era clar: bucuria revederii se observa pe chipurile noastre, deci un motiv în plus să ne gândim că echipa astfel formată, avea să realizeze cu succes ceea ce și-a propus.
Companie pe calea undelor radio am avut în permanență, pentru că rețeaua veselă s-a animat. Noi ne-am simțit bine, deoarece vorbind la stație, drumul a fost și mai scurt.
Covorul alb și-a făcut apariția abia după ce, în urcarea pe drumul forestier, am trecut de 1000 m în altitudine. Apoi, pe ultimul kilometru în apropierea Cabanei Cozia, zăpada moale de pe drum avea un strat de vreo douăzeci de centimetri și era suficient de enervantă.
Ne-am echipat cu cele necesare pentru urcarea pe Vârful Ciuha Mare și am verificat dacă lipsește ceva. Nu de alta, dar n-ar fi fost plăcut să mai facem un drum înapoi la cabană, unde am parcat mașinile.
Denis împreună cu Adi au rămas acolo, în timp ce eu, Cătălin, Răzvan și Dan am pornit spre vârf prin zăpada moale, alunecoasă și viscolită pe alocuri.
La un moment dat, câteva picături de ploaie au încercat să ne intimideze, dar nu le-a reușit. În schimb, vântul și-a făcut treaba, schimbând forma norilor aruncați pe cer și mișcând ramurile brazilor în toate direcțiile.
Colegii mei s-au pus pe treabă, fiind și o ocazie bună pentru mentenanța repetoarelor (RoLink și DMR- prin rugămintea lui Denis). A fost montat și nodulețul pentru IGate, urmat de configurarea lui în sistem.
Apoi, era momentul pentru activarea filtrării tonurilor CTCSS. Foarte simplu pentru Răzvan de realizat asta, dacă ar fi vrut să funcționeze cablul de legătură dintre stația Motorola și laptop.
Pentru o clipă m-am amuzat în tăcere, deoarece mi-am adus aminte că, la fiecare urcare pe Cozia, mereu a fost ceva ce ne-a dat de furcă. De exemplu, la instalarea repetorului, un senzor încăpățânat ne-a dus pe culmile disperării. De data asta, era vorba de mufa rebelă de la cablul de programare.
Deși introdusă în stație, nu voia sub nici o formă să comunice cu laptopul, fapt ce ne-a pus pe gânduri, pentru găsirea unei soluții rapide.
Și de data asta am fost norocoși, în ideea în care a fost găsită o altă mufă, de la un alt cablu, tăiată și apoi lipite cu cositor toate firele din alcătuirea cablurilor. În lipsa unui clește de sertizare, au fost asociate culorile componente și, cu mare atenție, făcută echivalarea lor. Odată lipite cele două bucăți de cablu, a funcționat și conexiunea stației cu laptopul. Ce s-a vrut de fapt?
Cu alte cuvinte, semnalul ce trece prin repetor din stația de emisie (dinspre recepție spre emisie), să fie la același nivel cu cel care trece din stația de recepție în rețea. Au urmat câteva teste de volum pentru conformitate, după care, în principiu… n-ar mai fi fost nimic de făcut.
Apă am avut destul de puțină cu noi, știind că nu stăm mult pe vârf. Răzvan mi-a reproșat că, de data asta nu am mai luat tradiționalul termos cu ceai din fructe de pădure, așa că băieții s-au consolat cu niște suc. Oricum de foame uitaserăm, dar am avut noroc cu Adi, care cu grija unui părinte, înainte să pornim spre vârf, mi-a dat niște sendvișuri și câteva mere delicioase.
Abia pe la ora 16.30 am început să coborâm și în scurt timp am ajuns la cabană, unde ne așteptau Adi și Denis.
Ne cam grăbeam să pornim spre casă, mai ales Răzvan care avea de parcurs cel mai lung traseu până la Brașov. Totuși, la invitația lui Denis de a nu pleca la drum fără să mâncăm, am acceptat cu plăcere să pornim în coloană spre Râmnicu Vâlcea. La un local recunoscut pentru că „se mănancă bine”, ne aștepta Dana – YO7HKM. Ne-am bucurat din nou pentru revederea surpriză și împreună am povestit despre cum a fost pe Cozia, dar și peripețiile de care am avut parte.
Mai pot să spun că, de comun acord, a fost o zi la superlativ. Deși vremea s-a vrut morocănoasă, n-am avut timp să o băgăm în seamă. Toate momentele petrecute împreună s-au dovedit constructive și ne-am bucurat pentru că în final, rezultatele au ieșit așa cum ne-am propus. Voia bună ne-a animat fiecare minut, iar gândurile noastre au avut ca punct final Ham-spirit. El este cel care ne-a ghidat de fiecare dată proiectele finalizate cu succes.
Cu simplitatea care ne caracterizează încă de la originile rețelei RoLink, având mintea deschisă și sufletul liber, ne-am adunat o mână de oameni și încă o dată, am pus în slujba radioamatorilor, posibilitatea de a comunica cu echipamente profesionale, dar și de a monitoriza traficul cu ajutorul acestui IGate. Ceea ce vrem să punctăm este faptul că, pentru cei pasionați, este deschisă oferta noastră de a distribui noduri pentru sistemul A.P.R.S. în amplasamente situate la altitudinea de peste 1400 m.
Este foarte simplu! De aceea povestea noastră continuă să scrie istorie în pagina RoLink.
Ora 5.30 AM… mult prea devreme pentru o dimineață de duminică, când răcoarea nopții de iulie, încet… se lasă dusă. Încă puțin de leneveală, chiar dacă drumul la care trebuia să pornim, ne spunea să ne grăbim. Voiam să fim deja în mașină pe la ora 6.30, dar nu ne-a ieșit. După ce ne-am asigurat că avem cu noi tot ce trebuie, cu o mică întârziere, cea a sfertului academic, aproape de ora 7 AM intram pe autostrada A1 spre București. Navigația fusese sinceră cu noi, încă de când am calculat traseul, așa că tot ne încadram în timp: 2 ore și 30 minute până la destinație – Primăria Comunei Pietroasele din județul Buzău. Evident că instituția statului nu este deschisă duminica, însă era doar un loc mai popular de întâlnire cu alți radioamatori. Ei se vedeau chiar pentru prima dată, cu un scop nobil: instalarea unui nou repetor în rețeaua care ne unește.
La fel de matinal se activase și rețeaua după ce, în același timp cu noi (eu și Cătălin), de lângă Brașov pornea și Răzvan – YO6NAM. Prietenii din RoLink ne-au ținut companie pe parcursul drumului, iar kilometrii șoselei se scurgeau prin Găești, Târgoviște, Ploiești și apoi, locul de întâlnire. Ne-am auzit cu YO6OEK – Coloman, Ovidiu – YOMPI, Gigi – YO7FFU, Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, iar după un timp a apărut, tot din mobil, Dan – YO3DEL.
Practic, începea să se contureze echipa ce avea să urce pe Vârful Istrița, aflat în apropiere de Buzău și vizibil de pe drumul dinspre Ploiești. În fața primăriei, deja ne așteptau Ovidiu – YO9XC și Răzvan, ce ajunsese cu câteva minute înaintea noastră. Bogdan – YO9GBA a sosit de la Năvodari, imediat după noi. Însă, până sosește toată lumea, cu ajutorul lui Bogdan, haideți să ne întoarcem puțin în toamna anului trecut:
“În luna septembrie 2022, în timp ce mă întorceam de la o lucrare, pe drumul dinspre Buzău către Ploiești, m-am gândit cum ar fi dacă pe dealul de lângă DN 1B ar fi instalat un repetor. Am făcut o pauză si m-am uitat pe GPS cum as putea ajunge. M-am abătut de la traseu și am ajuns la “Biserica dintr-o Piatră”, aflată în vârful dealului din localitatea Vârf. Am scos portabila Yaesu VX6 și am făcut apel pe repetoarele din zonă. Bucuros că am deschis repetorul din București – YO3A, am făcut câteva legături radio. Vedeam în partea stângă un alt vârf, mai înalt, unde se găsea un site de telecomunicații la care tânjeam. Am ajuns acasă și am vb cu Mihai – YO9GIZ care m-a sfătuit sa iau legătura cu Ovidiu YO9XC.
Peste câteva zile l-am sunat pe Ovidiu și a fost foarte încântat de vestea de a instala un repetor pe Vf .Istrița. Am vorbit cu Răzvan – YO6NAM și mi-a spus ca are nevoie de câteva informații ptr a putea face o simulare și a decide ce sistem este pretabil pentru acea zonă. Vorbisem cu Ovidiu să facem o vizită până la locație în luna octombie 2022. Pentru că vremea sa înrăutățise, iar eu nu am mai avut timp disponibil în program, vizita s-a anulat pentru primăvară.
În data de 18.03.2023, am făcut o vizită până la Năieni, unde este casa lui Ovidiu și împreună am urcat să vedem locul unde va fi amplasat noul repetor. Era o zi plăcută de primăvară, drumul ales către locatie este asfaltat până la Pietroasa Mică, după care urmează o porțiune de 4 km de drum neamenajat până la Releul de Telecomunicații Istrița. Ajunși la destinație parcă pe un alt tărâm, de sus se vede extraordinar toată partea de sud – est a României, cu terenuri cultivate și localitățile învecinate. Am văzut unde este amplasat stâlpul de comunicații și lângă el, o cladire micuță construită din pereți tip sandwich. Am intrat în interior unde am găsit vechiul repetor care functionase în acea locație, dar si alte echipamente de telecomunicații ce deserveau un post de radio local. Am făcut câteva poze transmise lui Razvan – YO6NAM și lui Dan – YO3DEL. Am plecat din locație cu gândul la ziua în care voi ajunge să particip la instalarea lui.
În ziua cea mare a instălarii eram în concediu, dar am plecat cu o zi mai devreme de la mare din Năvodari, la ora 6:15. Am ajuns în Pietroasele la 9:45 AM, unde m-am întâlnit cu parte din echipa ce face ca lucrurile să se unească.“
Revenind… pe rând, au apărut Dan – YO3DEL, care transporta cutia în care se afla repetorul și Mihai – YO9RAO, alături de Andi – YO9FGY. Echipa formată din opt oameni, s-a îmbarcat în trei mașini de teren, știindu-se că drumul forestier ce urcă la releul de telecomunicații de pe Vf. Istrița este mai dificil pe alocuri. Chiar și la altitudinea celor 750 metri, cât măsoară dealul Istrița, arșița zilei se anunța nemiloasă. Am parcurs o mică porțiune de pădure și apoi pajiște întinsă cât vedeai cu ochii, motiv pentru care, Cătălin a montat pe mașină o cameră cu scopul de a filma traseul.
Cu un puternic impact istoric asupra zonei, pilonul pe care aveam să urcăm antena repetorului, poartă amprenta unui turn de pază, situat în punctul cel mai înalt punct al Dealului Istrița (749 m).
Întorcându-ne puțin în trecut, în anul 1856 austriecii au montat aici o turlă de lemn – punct trigonometric – numit Surla Nemților, loc ce a fost inclus și pe harta întocmită în anul 1886. Numele turleia fost dat de localnici, deoarece, în timpul războiului, dată fiind poziția turnului, putea fi folosit pentru supraveghere.
Cerul senin și lipsa umbrei aferentă zonei noastre de interes din preajma incintei, aveau să-si pună amprenta radiațiilor UV peste noi. Altfel, nacela din vârful pilonului oferă o panoramă uimitoare.
De aici se poate vedea Bărăganul, iar în zilele cu atmosferă limpede se pot observa zările spre Ploiești, orașul Urziceni sau chiar turnurile și construcțiile înalte din București. Spre nord, se pot admira munții Bucegi, Ciucașul, munții Buzăului și ai Vrancei.
De fapt, singurul loc unde se simțea cu adevărat o adiere mai răcoroasă de vânt, era pe platforma pilonului aflată la 20 și un pic de metri de la nivelul solului. În rest? Pajiște cu vegetație și flori de câmp, încinse de soarele lunii lui Cuptor.
Tocmai de aceea, pregătirile pentru montarea echipamentelor au fost făcute pe cât posibil de acasă, de către fiecare din noi, așa încât efortul depus asamblării lor să fie minim, în condiții uneori improprii sau imposibil de realizat.
Nu știam că va fi atât de cald, dar am preferat varianta asta, în defavoarea ploilor anunțate și care ne-au evitat. Ele s-au mutat cu o zi mai devreme, după spusele lui Ovidiu – YO9XC. Practic, în locația oferită de către dumnealui, aveam să punem amprenta RoLink pe încă un punct important al hărții YO cu acoperire radio.
O parte din noi am urcat pe pilon, iar Cătălin și cu Răzvan s-au orientat asupra locului unde vor fi amplasate suportul și antena, fapt confirmat și de Ovidiu, care ne urmărea de la baza incintei.
Au măsurat lungimea cablului, după care, l-au coborât de-a lungul pilonului și introdus în interior până la baza cutiei repetorului.
Între timp, Dan – YO3DEL a pregătit montarea lui în incintă și ne-a explicat cum a fost construit. Cu emoție în glas, ne-a spus în cât timp a proiectat modulele electronice, dar și programarea părții de soft. A scris nu mai puțin de 1700 linii de cod, pentru dashboardul cu care îl controlează şi monitorizează.
În cele de mai jos Dan – YO3DEL, ne prezintă repetorul pe care l-a proiectat cu pasiune și construit cu multă răbdare:
“Repetorul în partea de gestionare RF beneficiază de calitatea și fiabilitatea oferită de cele două stații Motorola GM340. A fost aleasă cu atenție stația de recepție dintr-un lot de 10 unități pentru a asigura o recepție liniștită și stabilă la semnale reduse.
Controlul stațiilor și gestionarea semnalelor audio sunt asigurate de OPI cu SVXlink și interfața de control, care a fost proiectată la finalul anului trecut și este deja implementată cu succes pe repetoarele Cozia și Pitești. În cazul prezentului repetor, am optat pentru ultima revizie a interfeței, care aduce îmbunătățiri la rejectia zgomotului extern și stabilitatea amplificatoarelor operaționale. De asemenea, comanda ventilatorului este realizată acum de un MOSFET, oferind un control mai precis și fiabil.
La nivel intern, toată conectica este sertizată și se bazează pe produsele AMPHENOL, recunoscute pentru calitatea lor. De asemenea, cablul coaxial folosit este modelul H155, care asigură o transmisie eficientă a semnalului și o manevrabilitate bună.
Pentru a ne asigura că repetorul poate funcționa și în absența semnalului de internet, a fost implementată posibilitatea de a funcționa local, în regim convențional. Este o caracteristică de reziliență care poate fi foarte utilă în anumite situatii.
Sistemul de răcire s-a dovedit performant, bazându-se pe un ventilator de 120×120 mm care ajunge până la 2600 rot/min. Acesta direcționează aerul printr-un tunel de răcire creat prin îmbinarea celor două stații (sus/jos) și pereții laterali verticali de fixare a acestora. Astfel, sistemul nu a depășit niciodată 39 de grade în teste.
Monitorizarea temperaturii este efectuată cu un senzor fixat prin frezarea canalului de sub tranzistorul final al stației de emisie.
Sunt monitorizate în permanență temperatura stației de emisie și temperatura aerului de răcire, puterea directă și reflectată în antena din care extragem SWR-ul, nivelul RSSI la recepție, tensiunile pe OPI și pe stații, curentul în IDLE și în sarcină, parametrii ventilatorului, starea intrării de PTT și iesire SQL din statii și alti parametri logici și de timpi interni.
Pentru măsurarea puterii directe și reflectate din antenă, precum și pentru a avea o atenuare minimă a semnalului util la recepție, unitatea SWR Bridge se bazează pe un cupler direcțional realizat cu un tronson de cablu coaxial H155 și atenuarea obținută este neglijabilă, numai 0.03dB. Totul este închis într-o cutie turnată din Al, oferind sistemului stabilitate.
Duplexorul este un model cu 3 celule pe RX și 3 pe TX care asigură o atenuare a frecvenței imagine de -98dB și o atenuare de inserție excelentă de numai 0.88 db la RX.
Parametrii de funcționare sunt afișati în permanență pe un afisaj LCD (20×4) conectat prin I2C la AVR, poziționat pe carcasa repetorului și trimiși la distanță prin telemetrie.
Sistemul de protecție, de control și transmiterea datelor de telemetrie, este realizat cu un microcontroller ATMEGA 2560 , o interfață pentru adaptarea și filtrarea semnalelor care sunt trimise către microcontroller spre analiză și un shield de Ethernet conectat prin SPI la AVR , care a fost ales ca variantă de lucru pentru semnal de internet cablat, evitându-se folosirea conexiunii Wi-fi care putea genera instabilitate în condiții de câmp RF ridicat.
Software-ul de management a fost testat intens timp de 45 de zile pentru a detecta și remedia eventualele erori. De-a lungul acestei perioade, au fost dezvoltate peste 1700 de linii de cod.
Sistemul de protecție analizează în permanență parametrii repetorului. Acesta intervine automat în cazul unei defecțiuni pentru a proteja echipamentul. Existența a 14 tipuri de erori care pot fi generate, ajută la diagnosticarea rapidă a problemelor.
Sistemul reactionează diferit în funcție de natura erorilor, astfel pentru erori critice (curenți și tensiuni mari, sistem de răcire defectuos…) sistemul este dezactivat și se încearcă repornirea lui o singură dată la un interval de timp. În caz de nereușită, se blochează orice activare automată a lui, rămânând posibilă numai activarea de către operator, de la distanță sau local.
În cazul erorilor mai simple, sistemul încearcă repornirea de 3 ori la intervale de timp de 5/15/45 minute (“Exponential Backoff”). Această abordare ajută la evitarea suprasolicitării sistemului și permite acestuia un timp de restabilire (răcire , stabilizarea rețelei de tensiune…). La fiecare 24 de ore de funcționare corectă, dacă a fost incrementat counterul de erori, acesta este decrementat cu o unitate.
Pentru a menține legătura cu repetorul și a monitoriza performanța, sistemul de telemetrie și control de la distanță utilizează MQTT (Message Queuing Telemetry Transport), un protocol de mesagerie care se potrivește perfect situațiilor unde se necesită comunicarea între dispozitive în medii cu lățime de bandă redusă, latență mare sau rețele instabile.
Repetorul instalat pe Vf. Istrița
Erorile sitemului sunt scrise în EEprom pentru a fi persistente și în cazul deconectării de la tensiune. În cazul unei erori, sistemul face o “poză” a momentului declanșării acesteia, scriind în memoria nevolatilă, valoarea măsurată care a determinat eroare, tipul erorii, timpul la care s-a produs și numărul de reîncercări de restabilire, ceea ce facilitează diagnoza ulterioară și posibilitatea de a se trage concluzii despre ce nu funcționează corespunzător.
Pentru a folosi o cantitate minimă de date , parametrii măsurați sunt transmiși numai când aceștia suferă modificări și o dată la 15 secunde, pentru sincronizare sunt trimiși toți, în rafală.
Repetorul are și o serie de facilități de control de la distanță. Cu o simplă comandă, se poate porni sau opri repetorul, efectua un reset sau inhiba monitorizarea erorilor și altele. Acest lucru oferă un control total și flexibil asupra funcționării sistemului la distanță.
Pentru fixările mecanice s-au folosit elemente prelucrate din tabla de aluminiu de 2 mm. Carcasa repetorului are dimensiunile de 500x400x210 și include un contrapanou pe care sunt fixate elementele.
La partea de alimentare de 230v avem: siguranța bipolară , descărcator SPD, programator RTC, contor de energie, priză.
Sursa de alimentare a sistemului este de la DELTA Electronics- 12v/150W.“
Frecvența agreată la recepție a fost stabilită ca fiind 439.050 MHz cu tonul 103.5 Hz, iar pentru emisie 431.450 MHz. Toate au așteptat cuminți ca Răzvan și Cătălin să fixeze antena în suport și să verifice poziția ei, perfect dreaptă.
La acest repetor s-a optat pentru o antenă cu câştig (RAC R-4.05.004.01), dat fiind altitudinea “potrivită” pentru a concentra semnalul RF la un grad mic faţă de orizont şi pentru a ne asigura ca toate zonele pe care le putem deservi, vor lucra cu uşurinţă şi putere redusă.
Cablul folosit (Andrew FSJ-50B) ne-a permis ca, după o distanţă de aproape 24 de metri până la baza antenei, puterea se va păstra la un nivel decent. Pierderile introduse se situează în jurul valorii de -1.9dB.
Cum nu doar semnalul repetorului avea nevoie să fie intermediat de o antenă exterioară, la baza pilonului am instalat şi o antenă de tip MIMO, pentru a fi siguri că routerul MikroTik, care fusese prevăzut cu un modem LTE de la Quectel, va avea un semnal util pentru traficul necesar lucrului în RoLink.
YO6NAM, YO7GQZ
Apoi, în interiorul incintei, repetorul a fost alimentat cu energie electrică și legat la internet cu ajutorul unui router 4G care foloseşte antene exterioare, după care au început primele teste, ca repetor local, în legături radio confirmate de Marian – YO9JXC. Pentru testele din RoLink, ne-au fost de ajutor QSO-urile cu Romică – YO9FDX, Cornel – YO3IFO, Adi – YO4PEA/M, Bogdan – YO3BEE.
Eram atât de bucuroși și mai ales, nerăbdători să-l testăm din mobil/portabil și de la distanță. De fapt, legăturile radio ulterioare efectuate pe drumul către casă, aveau să ne confirme că alegerea Vf. Istrița a fost una extrem de favorabilă.
YO6NAM, YO3DEL şi YO9XC lângă piatra Vârfului Istrița
Însă, până atunci, de la Ovidiu – YO9XC, cel care ne-a oferit locația cu prietenie, am primit invitația de a rămâne la masă. Practic, peste zi nu ne-a fost foame, iar în perioada de aproximativ cinci ore petrecute sub soarele arzător, Ovidiu ne-a adus apă rece.
YO9GBA, YO7GQZ, YO7JYL, YO6NAM, YO9XC, YO3DEL
În jurul orelor 15.30, coboram spre comuna Pietroasele, ghidați de Ovidiu care ne-a dus la căsuța lui de vară din comuna Năieni, aflată la câțiva kilometri sub dealul Istriței. Ne-am amuzat pe drum, deoarece în coloana de cinci mașini ce ne îndreptam spre QTH-ul lui Ovidiu, noi testam repetorul recent instalat.
YO6NAM, YO7GQZ, YO7JYL, YO9XC, YO3DEL, YO9FGY… obosiți, dar foarte bucuroși
În grădina din curtea cochetă, am fost invitați la masă în foișor, printre pomi fructiferi și un nuc bătrân.
Când foamea este mare, mâncarea… pe măsură de bună, iar compania în care este servită… în rezonanță cu restul, bucuria momentelor petrecute împreună, evident… mai intensă, iar amintirile se vor sedimenta mai puternic. Doamna Nina – YO9DCM, cuscra lui Ovidiu, împreună cu doamna Nina – YO9-1055/BZ, ne-au servit cu papa bun.
Sigur că eram obosiți, însă plini de energia oferită de succes, dar și de cafeaua ce ne-a injectat un plus de „hai la drum!”. Trebuia să ne urnim spre casă, fiecare în direcții diferite: eu și Cătălin spre Pitești, Răzvan spre Brașov, dar cu un mic ocol la Buzău pentru a-l lăsa pe Andi. Dan pleca spre București, iar Bogdan a făcut front comun cu piteștenii, așa că am porneam împreună, doar până la Ploiești.
Simulare arie de acoperire repetor RoLink Vf. Istrița
Ultima poză înainte de a ne urca în mașini și promisiunea că vom reveni la toamnă pentru prima revizie inclusă în “garanție”, ne-au dat imboldul să pornim la drum. Știam că vom parcurge traseul spre casă în aproximativ trei ore, judecând după aglomerația unei seri de duminică. Dar nu conta, mai ales ca ne-am conversat prin repetorul de la Istrița până la ieșirea din Târgoviște spre Găești.
Mă uitam la apusul unei zile încununate de succes, timp în care, mă gândeam la bucuria gazdelor noastre din YO9 pentru repetorul care prinsese viață în locul unde istoria îngropase trecutul. Și… dintr-o dată, vârful Istriței a renăscut! În mintea radioamatorilor s-a întipărit vestea noului repetor. Spre încântarea noastră, mulți vor să-l testeze… să-l audă și mai ales, prin intermediul lui, să salute o comunitate întreagă. Astfel, cea mai frumoasă recompensă pentru noi, dar și cele mai sincere laude, ne sunt oferite prin feed-back-ul pe care îl primim de la oameni. Succesul despre care spuneam, este de fapt un cumul de factori cu rezultat fericit:
– amplasamentul turnului de supraveghere construit în mod inteligent de către strămoșii noștri, determină o arie de acoperire extinsă;
– echipamentele folosite şi construite cu multă pasiune, oferă raportul perfect calitate – performanță;
– oamenii care au instalat repetorul pe Vf. Istrița s-au dedicat întru totul acestui scop nobil, fără a face rabat de la nimic, îndiferent ce.
Totul este atât de simplu, iar istoria RoLink, se scrie încă…
Era o zi de sâmbătă dimineața, undeva la mijloc de toamnă. Printre gene adormite, am aruncat o privire peste camerele web de pe blog. În afară de cerul senin și ademenitor de la malul mării, restul imaginilor de pe munți, se sprinjineau de o ceață consistentă și apăsătoare. De fapt, în mod special, mă interesau două dintre ele, deoarece voiam să știu cum este vremea în Masivul Cozia. Condițiile meteo de acolo nu păreau atrăgătoare, dar gândul la scopul pentru care voiam să urcăm la altitudinea celor 1668 metri, m-a făcut să zâmbesc.
Cu energia debordantă care ne umple sufletul când este vorba de astfel de acțiuni, alături de Cătălin – YO7GQZ am pornit pe ruta spre Curtea de Argeș. Din mobil, am rememorat ideile de la care a pornit acest frumos și mai ales interesant proiect. Astfel, ne-am adus aminte că totul a pornit într-o seară, la început de august, după succesul pe care l-a avut instalarea repetorului de la Borsec. Atunci, l-am întrebat pe Cătălin, de ce nu montăm pe Cozia un nod RoLink? Așa cum se poate vedea și pe camerele web de pe blog, vârful are altitudine, iar deschiderea este bună mai ales către sud. “Da… punem un nod simplex, dar cu frecvență de repetor, 439.075 MHz”. Cu gândul încă proaspăt în minte, l-am întrebat și pe Răzvan – YO6NAM ce părere are despre asta, iar răspunsul lui a fost direct: “N-ar fi mai bine să montăm repetor, în locul unui nod simplex? Am stații, un duplexor mare, practic tot ce ne trebuie!” Evident urma să-i cerem acordul lui Denis – YO5DSG pentru folosirea internetului la RoLink (n.r. și camerele web au aceeași sursă). Însă cel mai important aspect era permisiunea din partea lui Adi – YO7HKR de a monta echipamentele radio în clădirea de pe vârf.
Adi – YO7HKR
Având răspuns pozitiv la toate, Răzvan s-a apucat de treabă, iar noul repetor s-a aflat în teste la el, până când aveam să-l urcăm pe munte.
Revenind… cam așa au trecut timpul și kilometrii, până când am ajuns în orașul Curtea de Argeș. Asta deoarece, acolo aveam să ne întâlnim cu Răzvan ce plecase de la Brașov la o oră destul de matinală. Totul mergea conform planului și, după bucuria revederii, am pornit împreună spre județul Vâlcea, la punctul de întâlnire cu Adi – YO7HKR. Practic, locul stabilit era la baza muntelui, în satul de unde pleacă cei 15 km ai drumului forestier. Am ajuns în același timp și, după mutarea bagajelor în mașina noastră, ne-am pus pe urcat serpentinele șoselei, având ca destinație cabana Cozia. Eram atentă la ce vorbeau colegii mei, dar cu ochii pe geam, căutând culorile toamnei dincolo de zidul alb al ceții. Drumul a fost refăcut în mare parte, iar gropile sau șleaurile produse de ploi, umplute cu pietriș.
Ajunși la cabană, am descărcat echipamentele din mașina care se stropise cu noroi până aproape de nivelul geamurilor. Unele dintre bagaje erau grele, altele voluminoase: cutia repetorului, cea a duplexorului, cablurile lui, ambalajul care găzduia antena, cutia mare cu orice fel de chei, surubelnițe, aparate de măsură, rucsacul lui Adi cu diverse, cel al lui Răzvan cu mașina de găurit plus alte chestii și, neapărat termosul cu ceai cald de afine și merișoare.
Duplexor, repetor RoLink CoziaX
Ceai de afine cu merișoare
Ce pot să spun? Aveam voie bună în ciuda celor 5 grade, energie cât cuprinde… chiar dacă ceața se dovedea enervantă și mai ales, spor… cu toate că umezeala din aer făcea să fie și mai frig de atât. Dar, nu conta! Practic, eram de neoprit.
YO7GQZ, YO7HKR, YO6NAM
Cred că ne-am organizat eficient, pentru că voiam să ne mișcăm destul de repede. Colegii mei au stabilit unde vor sta echipamentele pentru RoLink, iar apoi a fost fixată pe suport cutia în care se afla repetorul.
Montare repetor CoziaX
A urmat montarea duplexorului, mare și destul de greu.
Fixare duplexor
Duplexor
Antena și-a așteptat cuminte rândul de a fi băgată în seamă, fiind urcată în vârful pilonului de deasupra incintei.
YO7GQZ- Montare antenă
Cablul este cel care a făcut legătura dintre exterior și interior, după care ledul verde al repetorului, a strălucit vesel.
Noul repetor emite pe frecvența 439.075 MHz, recepționează pe 431.475 MHz, cu ton de acces 103,5 Hz. CoziaX este primul care folosește un prototip de interfață, construită de echipa noastră – RoLink439100, în cadrul proiectelor care să ajute nu numai la extinderea rețelei, dar și la îmbunătățirea radiocomunicațiilor prin RoLink.
CoziaX
De fapt, radioamatorii care accesează și utilizează frecvențele reflectorului SVX.439100 sunt obisnuiți în ceea ce privește calitatea emisiei, dar și recepției nodurilor și repetoarelor rețelei.
CoziaX ON
De aceea, detaliile despre construcţia şi aspectele tehnice ale repetorului nu le voi acoperi aici. Aceste informaţii merită un articol separat, de care se vor ocupa cei care au facut posibilă realizarea unui nou produs destinat radioamatorilor constructori. Astfel, pasionaţii de tehnică vor putea citi, în curând, pe www.439100.ro despre noua interfaţă RoLink ce va deveni disponibilă pentru toţi radioamatorii din România.
La momentul când CoziaX a fost instalat, știam că amplasamentul este foarte bun, aria de acoperire (așa cum se vede și pe simulare) una vastă, iar echipamentele folosite sunt la nivelul unui standard ridicat. Calitatea lor este absolut ireproșabilă, menită să eficientizeze comunicarea prin RoLink.
Simulare arie de acoperire
De fapt, ca o mică paranteză, toate informațiile legate despre funcționarea acestui repetor, dar și a celorlalte noduri și repetoare din reflectorul SVX.439100 pot fi accesate în orice moment pe site-ul dedicat: SVX HamRadio Dashboard (439100.ro).
Revenind, colegii mei au fixat și un senzor de temperatură exterioară, care va afișa valorile pe imaginile de pe camerele web cu orientare sudică și nordică, pe blogul www.yo7jyl.ro.
Dincolo de bucuria că instalarea repetorului a decurs conform planurilor bine puse la punct încă de acasă, nu-mi păsa de ceața insistentă, care se încăpățâna să acopere frumusețea toamnei. În pauzele ocupației mele de “copil de mingi”, încercam să disting în zare, spre sud, releul de televiziune, iar spre nord, minunatul defileu creat de râul Olt. N-am reușit din cauza ceții, dar tot m-am delectat cu poze făcute la orice.
Altfel, răspundeam cu “imediat” la tot ceea ce imi cereau colegii să aduc, să urc sau să cobor în incinta clădirii.
Testele de emisie și recepție făcute cu radioamatorii din rețea, ne-au confirmat că echipamentele funcționau ca la carte, iar surpriza existenței unui nou repetor în RoLink a adus bucurie în rândul celor care au aflat. Am schimbat controale cu Laur – YO4FZV, nea Bebe – YO7AMK, Ovidiu – YO7MPI, Adrian – YO4PEA, Laurențiu – YO7EPY, George – YO7FSL. Sunt și alții, care ne-au auzit, dar n-am apucat să vorbim cu ei, ca de exemplu Mirel – YO7YYY care mi-a confirmat printr-un mesaj controlul Q5 și mulțumirile pentru efortul pe care noi l-am făcut.
Timpul a trecut extrem de repede, iar echipamentele și-au găsit locul în peisajul radioamatoricesc. Însă, noi trebuia să strângem tot ce am folosit și să coborâm la cabana Cozia unde ne aștepta mașina.
Prin ceață YO6NAM, YO7HKR
După un scurt inventar, am pornit pe potecuță la vale, iar după așezarea rucsacilor în portbagaj, ne-am gândit că după atâta timp de stat în frig, ar fi minunată o ciorbă la cabană. Era de fapt un bonus, pentru că sufletele noastre erau deja încălzite de bucuria succesului, produsă de montarea repetorului CoziaX. Am savurat cu multă plăcere ciorba fierbinte de pui, după care, a trebuit să pornim spre vale.
Cu cât coboram în altitudine, ceața dispărea, iar pastelul toamnei ne arăta ceea ce ochii nostri n-au putut vedea pe munte.
Soarele… ba apărea, ba se ascundea după copacii îmbrăcați în culori vesele.
O ultimă poză făcută împreună și o strângere prietenească de mână, au precedat un rămas bun sau … pe curând!
YO6NAM, YO7HKR, YO7GQZ, YO7JYL
Apoi, ne-am văzut în continuare de drumul nostru spre Curtea de Argeș, pe varianta mai scurtă, dar cu infrastructură ce lasă de dorit.
În schimb, mie îmi placea foarte mult, deoarece străbătea sate și comune, iar de pe fereastra mașinii admiram livezile colorate încărcate cu roadele toamnei.
Am ajuns în Curtea de Argeș, printre planuri de viitor și proiecte care se vor concretiza în curând. În tot acest timp, alături de noi în mașină era pornită stația radio, iar pe frecvența noului repetor CoziaX, auzeam vorbind radioamatorii.
Ne-am salutat cu Răzvan și i-am urat drum bun spre casă. De data asta, aveam în priviri un alt soi de bucurie… aceea că făcuserăm treabă bună și încă o parte de România va fi acoperită de RoLink. Nu în ultimul rând, palmaresul acestei rețele faine s-a îmbogățit cu încă un repetor important. Exact cum ne așteptam, am ascultat și vorbit prin repetorul CoziaX până seara când am ajuns acasă, un pic obosiți, dar atât de bucuroși.
Este un proiect pe care mi l-am dorit mult să-l văd realizat, într-o locație foarte dragă nouă, cu istoric în suflet. Practic, în tot ceea ce întreprindem, suntem niște oameni complet liberi și foarte entuziaști, ghidați de această pasiune specială. RoLink ne dă o energie fără limite și suntem de neoprit, atunci când avem de dus la îndeplinire idei născute din dorința de a face cât putem de mult pentru această comunitate.
UPDATE: Din cauze necunoscute, antena montată inițial, odată cu instalarea repetorului, a creat probleme staţiei de emisie, motiv pentru care finalul acesteia a cedat. Un indiciu bun a fost temperatura pe care noi o monitorizam direct pe radiatorul staţiei: aceasta crescuse inexplicabil. Astfel, a fost necesară deplasarea noastră pe Cozia, în aceeaşi componenţă. Am avut în bagaj înca trei antene cu specificaţii diferite de câştig, unghi de radiaţie și dimensiuni, care au fost testate la modul exigent împreună cu Dan – YO3DEL. El ne-a ajutat din Bucureşti la alegerea elementului radiant optim pentru repetorul RoLink. Antena câştigatoare a fost un Kathrein de 3.15dBi. Totodată, am înlocuit şi cablul de exterior cu unul de 1/2″, cu traseu mai scurt, reducând considerabil pierderile până la antenă. Toate operaţiunile ne-au demonstrat o îmbunătăţire a performanţei cu ~15dB.
Pe această cale, le mulţumim celor care ne-au asistat fie via RF, fie la telefon şi ne-au confirmat că intervenţia şi efortul nostru a dat roade, iar comunitatea se va putea bucura de un sistem “la înălţime”. Ne-au fost alături: Dan – YO3DEL, Paul – YO9JVS, Gigi – YO7FFU şi mulţi alţii cărora le multumim pentru amabilitate şi disponibilitate.
Este un proiect RoLink foarte interesant, dar care a avut puțintel de așteptat. Noi, cei implicați, îl voiam dus la îndeplinire încă de anul trecut însă, nu am reușit să ne adunăm. Din cauza pandemiei și poate… a vieții, n-a fost dat să urcăm împreună pe Vf. Teasc, de deasupra localității Borsec.
Așa cum am mai povestit aici pe blog, startul acestei aventuri a fost dat în urmă cu doi ani când, la o trecere pe lângă Borsec, am primit o invitație din partea lui Nelu – YO6FCD de a-l vizita, împreună cu Cătălin.
Nelu – YO6FCD
Dumnealui se afla la altitudinea de 1400 metri, nu în altă parte, decât la releul de televiziune din județul Harghita, mai exact pe Vf. Teasc.
La momentul respectiv, ne-am văzut, ne-am plăcut, iar viitorul suna bine. De ce? Pentru că alături de Nelu, puneam la cale instalarea unui nod fix RoLink, dar și a unei camere web cu vedere spre apus. Peste câteva luni se ducea la îndeplinire acest obiectiv, prin contribuția unor colegi radioamatori cu suflet mare. Singura problemă care a apărut a fost aceea că, nodul montat atunci era în banda de doi metri, pe 145.337,5 Mhz, iar radiofrecvența locală, generată de emițătoarele de radiodifuziune, pur și simplu îi îneca recepția.
Toate testele făcute au dus la același rezultat, anticipat de altfel, dar totuși a meritat efortul. Asta deoarece, ne-a ambiționat să continuăm eforturile de a avea RoLink pe înălțimi, simulând și aria sa mare de acoperire.
Simulare arie acoperire VHF
Practic, prin ideea lui Răzvan – YO6NAM, s-au pus bazele construcției unui repetor în banda de 70 centimetri, cu care să evităm problemele de recepție cauzate de câmpurile respective. Repetorul care a luat naștere, s-a comportat foarte bine și în alte locații, după care a așteptat cuminte data din calendar, când aveam să-l urcăm pe munte.
Repetor RoLink
Echipa era alcătuită din mine… YO7JYL, Cătălin – YO7GQZ și Răzvan – YO6NAM cu care ne-am întâlnit la QTH-ul lui de lângă Brașov.
Organizare
De cu seară, am pus la punct toate cele necesare instalării și am încărcat în mașină repetoarele, antenele, truse de chei și suportul antenei cărat de la Pitești. Chiar dacă Nelu avea de toate din punct de vedere tehnic, am zis că este mai bine să le luăm cu noi.
De ce spun “repetoarele”? Pentru că, de fapt erau două: într-adevăr, unul destinat rețelei RoLink, iar celălalt, pentru modul digital, în rețeaua BrandMeister. Cel analogic era programat pentru frecvența originară, adică cea cu care a început și rețeaua RoLink… 439.100 MHz, CTCSS 103,5 Hz, shift -7,6. Cutiuța digitală era programată pentru frecvențele de emisie 439.875 MHz și recepție 431.875 MHz.
Repetoare în testare… la nivelul firului de iarbă
N-aș vrea să intru prea mult în detalii tehnice, deoarece toate informațiile se vor regăsi pe site-ul www.xpander.ro. Ceea ce pot să spun cu certitudine este faptul că echipamentele sunt construcție proprie, toate testele s-au efectuat cu o săptămână înainte de urcarea lor pe munte, iar în tot lanțul sistemului, s-au folosit cele mai bune componente.
Revenind… spre disperarea mea, noaptea se anunța una destul de scurtă, deoarece trebuia să ne trezim devreme. Aveam aproximativ 200 de kilometri până la Borsec, toată lucrarea trebuia făcută în totalitate în aceeași zi, plus drumul de întoarcere la Brașov. Desigur că Nelu ne rugase (ba chiar insistase) să stăm măcar două zile, nu puteam din motive obiective.
Deși nu se luminase de ziuă, la ora 5.30 AM, a trebuit să ne pregătim, deoarece la ora 7 AM, voiam să fim punctuali la reședința colegului de echipă. Somnoroasă și supărată pe viață, m-am instalat în dreapta lui Cătălin și ne-am pus în mișcare pe drumul spre Borsec. După aproximativ 20 minute eram în fața casei lui, împreună cu care am pornit spre releul de televiziune aflat pe Vf. Teasc.
I-am lăsat pe băieți în față, iar eu m-am mutat pe bancheta din spate, ca să privesc prin geamul mașinii. Soarele se ridica agale peste dealurile brașovene și tot somnoroasă, mă gândeam cât de norocoși suntem. De ce? Pentru că toată săptămâna urmăriserăm prognoza meteo, care pentru ziua de sâmbătă, varia de la descărcări electrice violente și până la ploaie torențială. Frumos! Și totuși, eram prea hotătâți ca să mai amânăm pentru cine știe când… și foarte pasionați să vedem finalizat proiectul Borsec. Altfel, desigur că aveam cu noi pelerine de ploaie și eram pregătiți pentru vreme urâtă pe munte. Simplu… în aparență.
Cum spuneam, norocul ne surâdea, ca și soarele de la mijlocul lui august. Contrar așteptărilor meteo, el anunța o vreme frumoasă peste zi. De fapt, pe parcursul dimineții, verificând din nou prognoza pentru Vf. Teasc, zarurile atmosferei aruncaseră către pământeni o probabilitate destul de mare de ploaie, dar după 18.00. În condițiile astea, totul era minunat, deoarce eram convinși că vom termina treaba până atunci.
La o oră atât de matinală, până și drumul era liber, iar punctul final ales pe navigație era Pasul Chiozrez, aflat în apropierea releului radio-tv. De la șosea, am cotit dreapta pe drumul forestier pentru aproximativ zece kilometri, iar după ieșirea la golul alpin, am ajuns în Pasul Chiozrez. De acolo, în linie dreaptă se vedea releul de televiziune, dar am mai parcurs câțiva kilometri până la clădirea lui.
Nelu a ieșit bucuros în întâmpinarea noastră, pentru a ne ajuta la descărcarea bagajelor din mașină. Pe Răzvan nu-l știa, deci a fost momentul potrivit pentru a-l cunoaște.
Ne-am strecurat printre mioarele care își fac veacul la stâna din apropiere, iar dulăii ciobănești s-au asigurat că suntem oameni buni, înainte de a deveni prietenoși.
Oamenii noștri erau puși pe treabă, așa că fără nici un moment de pauză, Cătălin a pregătit suportul de antenă pentru a fi urcat pe pilon, iar Răzvan asambla mufele pentru cabluri. Nelu era într-un permanent du-te… vino, ca să îi ajute pe colegii mei.
Cei trei mușchetari
Practic, până la o înălțime de 30 metri față de sol, Cătălin a urcat suportul pe pilonul care avea să găzduiască cele două antene ale repetoarelor.
Cătălin
Răzvan
A venit și rândul antenelor, amândoi făcând mai multe urcări pe pilon, împreună cu Nelu.
În tot acest timp, Răzvan a fixat mufele pentru cabluri, a măsurat, a făcut teste și s-a asigurat că totul este în regulă. Și apoi? El a pornit repetoarele, care se odihneau pe iarba de lângă pilon, pentru a le face ultimele teste chiar acolo, la fața locului. Despre asta le povesteam și radioamatorilor, nu de alta, dar aveam nevoie de controale riguroase pentru recepție. Era perfect… sau cel puțin așa ne-au spus Dan – YO3DEL, Laurențiu – YO7EPY, Ștefan – YO7LPT, Sergiu – YO6IOG (pe DMR, în modul digital), Adi – YO4PEA, Laur – YO4FZV, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Sergiu – YO8ESO, Ionuț – YO9LIG/P, Cătălin – YO3JBF/P.
Am avut parte de vreme minunată, cu soare arzător, care nu ținea cont de altitudine. Partea boemă din mine, se bucura tot de ființele mărunte apărute în peisaj.
Ne ținea companie și Mura, prietenul canin al lui Nelu.
Mura – Cane Corso
Am stat împreună pe iarbă, explicându-i ce fac baieții acolo sus și ajutându-i cum puteam pe prietenii noștri: ba un control pe radio, ba o vorbă bună, ba un zâmbet, ba un șurubel acolo unde trebuia sau “o cheie de 8”, solicitată la timp.
Sttt!!! Pantera neagră îmi păzea bocancii
Doar că în depărtare, în jurul orelor 17.00, norii începeau să se adune, iar din când în când, se auzeau tunete surde. La fel spunea și aparatul lui Răzvan, cel care detectează descărcările electrice.
Cam tot atunci a terminat și Cătălin treaba pe pilon, însă nu înainte de a urca și eu… îi trebuia recipientul de spray cu vopsea albastră pentru finisare și deci, “copilul de mingi” s-a mobilizat.
Salutări de la 30 m deasupra solului
A urmat montarea repetoarelor în incinta clădirii, printre alte echipamente, de care Nelu se ocupă cu mare grijă de vreo 33 de ani încoace. Ultimele QSO-uri cu radioamatorii, au demonstrat că treaba era făcută la modul profesionist, așa că gândul nostru se îndrepta firesc, spre momentul plecării.
Ploaia începuse binișor, iar Nelu nu ne-a lăsat să pornim la vale până când nu mâncăm. Evident că planurile sale mărețe în privința noastră, fuseseră spulberate de faptul că noi nu puteam rămâne acolo peste noapte. Totuși, i-am promis pentru o dată viitoare, recompesa grătărușului cu bunătăți. După o masă rapidă și bucuria că toate ne-au ieșit la fix, o ultimă poză marcată de zâmbete, a însemnat rămas bun.
YO7GQZ, YO6FCD, YO6NAM, YO7JYL
Ploaia și descărcările electrice s-au întețit pe tot parcursul drumului spre Brașov, de parcă ne urmăreau. Aflați în mobil, scopul nostru era unul precis și categoric… acela de a face legături radio. Cu cât ne îndepărtam, voiam să testăm aria de acoperire a noului repetor RoLink instalat la Borsec. Eram și foarte curioși… fie vorba între noi.
Arie acoperire repetor RoLink UHF
Astfel, ne-am putut auzi cu Nelu până dincolo de Miercurea Ciuc, așa că rezultatele depășesc așteptările pe care le aveam înainte de instalarea propriu-zisă.
Distanță Vf. Teasc – locația mobilă unde ne aflam în timpul QSO-ului cu YO4PEA
Tot ca o surpriză a ariei sale de acoperire, Bogdan – YO3IXW, aflat în portabil pe Vf. Penteleu, deci la aproximativ 159 km în linie dreaptă fată de Vf. Teasc, a putut accesa repetorul lui Nelu. Noi l-am auzit în rețea cu un control de Q3, Q4. Minunat, nu?
Eram foarte bucuroși, dar și obosiți… cu momente de exaltare, râs, până când seara și noaptea ne-au găsit tot pe drum. În apropiere de Brașov, ploaia s-a potolit, iar în jurul orelor 22.00, îl salutam pe Răzvan, cu bucurie în priviri… făcuserăm treabă bună.
Proiectele de acest gen vor continua, cu aceeași dorință de a contribui la extinderea rețelei RoLink. Ne caracterizează transparența cu care am pornit pe acest drum, dominați de ambiția că iată… se poate. Suntem mânați de simplitate și modestie, dorința de evoluție, dar mai ales de această pasiune pentru radio și, să nu uităm, ideile comune care ne-au adus împreună.
Anul 2021 a fost unul plin pentru reţeaua RoLink şi evoluţia acesteia, evoluţie la care am participat cu toţii, se observă şi continuă să ne bucure. S-a demonstrat ca accesul la reţea se poate face şi uşor, dar în acelaşi timp şi ieftin. Ne-a confirmat exerciţiul care s-a dovedit a fi unul practic, eficient şi popular, acela de a achiziţiona, în grup, mare parte din necesarul pentru un nod portabil/mobil bazat pe Orange Pi Zero şi modulul rf SA818. Pentru o recapitulare, vă recomand să (re)citiţi articolul “RoLink gratis“
În urma afluxului de noduri conectate la RoLink, construite conform schemei din articolul la care am făcut referire mai sus, s-au constatat şi remediat o parte din problemele ce au fost uşor de identificat.
Versiunea 1 (pcb verde), având la bază schema concepută de Evgeniy (UR5TLZ) a suferit o modificare pe care o consider critică, aceea de introducere a filtrului ceramic în lanţul de radio frecvenţă. Mai târziu, s-a descoperit lipsa decuplării pe pinul MIC_IN-N de pe Orange Pi Zero însă din păcate, versiunea 2 (pcb roşu) fusese deja comandată şi distribuită celor care au solicitat un PCB (populat sau nu).
Pentru următoarea revizie a cablajului imprimat, îmi propusesem să-l modific şi să fac loc componentei lipsă, dar din experienţa anterioară (dezamăgitoare) cu nodurile fixe, de putere, care utilizează Orange Pi PC şi un alt model de interfaţă, am hotarât să transform ce aveam deja şi mergea bine, într-o placă eficientă, flexibilă şi potrivită nu doar pentru modul portabil/mobil. Aşa s-a născut versiunea 3 (hibrid).
Schema electronică a fost modificată prin adăugarea lui C2 (560nF) care, aşa cum spuneam mai devreme, rezolvă problema preluării şi amplificării zgomotului de radio frecvenţă pe circuitul de microfon al Orange Pi Zero. Pentru a minimiza zgomotul provenit din sursa de alimentare (riplu) s-a introdus C10 pentru decuplarea componentelor de joasă frecvenţă şi C9 pentru componentele de înaltă frecvenţă. Eficienţa filtrului, însă, nu poate compensa orice trompetă de alimentator, prin urmare recomandăm selecţia atentă a alimentatorului folosit (riplu cât mai redus).
Au fost efectuate decuplări pentru semnalele de înaltă frecvenţă pe traseele principale, predispuse la preluare de zgomot, fiind introduse C5,C6,C7 şi C8.
Valoarea rezistenţei R3 a fost revizuită prin ajustarea celei iniţiale de 1k la 2.2k, în scopul îmbunătăţirii calităţii audio la receptie, în spectrul frecvenţelor medii-joase. Modificarea spectrului frecvenţelor superioare (audio dinspre RF, spre reţea) se poate face prin ajustarea C5 (valori recomandate : 560pf pentru o modulaţie mai cristalină, până la 1000pF pentru un spectru mai natural). Accentuarea spectrului de frecvenţe medii-joase se poate face prin modificare valorii condensatorului C4 de la 470nF la 680nF.
Tranzistorii bipolari utilizaţi în vechea schemă au fost înlocuiţi (la sugestia lui Cătălin YO7GQZ) cu varianta prepolarizată a acestora, lucru care ne-a economisit spaţiul pe cablaj, făcând loc celorlalte componente adăugate.
A fost introdusă D1 care are rol de a proteja tranzitorul responsabil de activarea GPIO pe Orange Pi la momentul intrării în recepţie a staţiei mobile (în funcţie de modelul folosit, poate varia între 4V – 7V).
Am adăugat conectorul UF.L/IPX (X2) pentru a facilita montarea ansamblului în interiorul cutiilor metalice, cu posibilitatea utilizării unui patch (UF.L-SMA), montare pe panou.
Flexibilitatea este oferită ce CN1, R10 şi R11, care atunci când se doreşte utilizarea unei staţii mobile, pot fi populate în locul SA818 şi poate tranforma nodul dintr-unul mobil/portabil, într-unul fix/de putere. În configuraţia aceasta, se pot omite componentele pentru partea de RF (filtru ceramic, conector UF.L şi SMA).
Testul practic l-am facut cu o Motorola GM340 iar nivelele audio sunt suficient de mari pentru a obţine un reglaj corect al modulaţiei, atât pe intrarea de microfon a Orange Pi Zero, cât şi pe intrarea staţiei mobile, pe pinul 5 (Flat TX Audio). În caz contrar, pinul 2 (Ext Mic Audio) ne-ar fi permis să injectam nivelul insuficient iar apoi să-l amplificăm folosind selecţia de “Gain” din configuraţia CPS.
Pentru că pinul 6 de pe conectorul CN1 nu avea o utilitate, ideea lui Laur YO4FZV s-a dovedit a fi una excelentă, prin urmare am ales ca destinaţie a acestui pin, +5V pentru a facilita alimentarea ansamblului Orange Pi Zero / Interfaţa hibrid dintr-o sursă externă, diferită de cele clasice cu mufa microUSB.
Ca şi până acum, plăcile au fost comandate de la JLCPCB, calitatea este excepţională şi testele efectuate pentru ambele variante (SA818 / fix, de putere, Motorola GM340) au produs rezultatele scontate.
Îmbunătăţirile descrise în acest articol au contribuit la modificarea listei de componente (BOM), pe care am refăcut-o şi o găsiţi aici. Restul resurselor rămân aceleaşi ca în trecut, cu precizarea ca RoLinkX Dashboard va fi modificată în viitorul apropiat pentru a putea face selecţia între cele două moduri de utilizare (SA818 / fix).
Imaginea de OS pentru Orange Pi Zero este disponibila aici.
Bonus : Exemplu configuraţie pentru Motorola GM340. Descarcă de aici.
Cum te putem ajuta :
Iţi punem la dispoziţie cablajul imprimat (15 RON / PCB) Poţi opta pentru comanda unui PCB pre-asamblat (fară SA818) cu componentele SMD în mai multe variante de configurare.
Ce poţi face (deja) singur :
Să-ţi creezi un cont aici. Să începi să te bucuri de hobby şi de “ham spirit”, aşa cum o facem noi, cei din spatele RoLink – www.439100.ro
Pentru că la acest proiect au participat mai multe persoane, dorim sa le mulţumim următorilor : Mihai (schema electronică, design PCB) – 0721 254 126 Cătălin (YO7GQZ), Laur (YO4FZV), Dan (YO3DEL)
De fiecare dată când proiectele noastre despre RoLink implică deplasări pe munte, entuziasmul este foarte mare, iar dorința de a ajunge acolo și de a fi finalizate, îmi dă un avânt ieșit din comun. Nu are cum să fie altfel! O mare parte din energia noastră de week-end se duce cu plăcere în excursii care generează satisfacția realizării cu bine a acțiunilor legate de RoLink.
Cam așa se întâmplă de fiecare dată și, nu au făcut excepție de la regulă nici nodul situat în Masivul Postăvaru și repetorul aflat pe vârful Tâmpa. Oricum, zona Brașovului are un loc bine întipărit în sufletul meu încă din perioada copilăriei. Deci, orice reîntoarcere în orașul de la poalele Tâmpei îmi aduce un surplus de bucurie.
Știam că nodul RoLink de pe Postăvaru avusese câteva probleme la interfață din cauza unor piese, iar Răzvan – YO6NAM s-a deplasat la locația sa în urmă cu o săptămână.
A înlocuit piesele respective, iar înainte de a-l duce înapoi pe munte, a ținut nodul de putere în teste la QTH-ul său pentru câteva zile.
Gata de drum
Invitația lui Răzvan sunase cât se poate de simplu, în ideea de a ne întâlni și de a urca împreună la locația aflată la altitudinea de 1799 metri, cât măsoară Vf. Postăvaru.
Și ca să fie sigur că suntem destul de încântați, a plusat cu informația că o să ajungem și pe Vf. Tâmpa aflat deasupra orașului Brașov, la altitudinea de 950 metri. Noi am urcat de multe ori la locul de unde se vede panorama orașului, dar nu știam exact unde sunt amplasate stațiile.
Vedere Brașov de pe Vf. Tâmpa
Acolo este situat repetorul RoLink, împreună cu alte echipamente pentru rețeaua digitală DMR BrandMeister.
Revenind, părea week-end-ul potrivit pentru a face excursia la Brașov, deoarece prognoza meteo nu anunța condiții de ploaie. Altfel, nu aveam pretenții, având în vedere data calendaristică a primei săptămâni de noiembrie.
Alături de Cătălin, am pornit pe drumul spre Brașov încă de vineri seara, așa încât sâmbăta să fie dedicată în totalitate deplasărilor. Pe culoarul Rucăr – Bran, ne-au ținut companie Ovidiu – YO7MPI, Florentin – YO9BXC, Răzvan – YO6NAM și Laur – YO4FZV.
În dimineața zilei următoare, am pornit pe drumul spre Poiana Brașov, cu punctul final la baza telecabinei. Acolo ne-am întâlnit cu Răzvan și alături de el, am avut bucuria să-l cunoaștem și pe Viorel – YO6FLW. El este bun prieten cu Răzvan și s-a implicat în multe proiecte ce țin de rețeaua RoLink.
YO7GQZ, YO6FLW, YO6NAM
YO6FLW, YO7JYL, YO6NAM, YO7GQZ
Cerul încercase să ne intimideze cu un pic de burniță, dar apoi s-a liniștit, băgându-ne în ceață.
Nu ne-a deranjat situația pentru că nu era frig, în afară de vântul care muta norii dintr-o parte în alta a versanților.
Odată ajungi la destinație, Răzvan a scos cutia cu echipamentul pentru RoLink și în câteva minute, nodul rețelei era la locul lui. Aflat pe frecvența 145.300 MHz, are o extraordinară arie de acoperire, până în apropiere de București: “Am intrat cu un control de Q5 în el din KN34AO cu puterea de 3W dintr-o micuță stație Yaesu VX-3E și antenă externă”. Cum să nu ne bucure un asemenea feedback dat de Florin – YO3AGC?!
Nod RoLink PostăvaruRepetor digital DMRStația meteo
Deși foarte interesantă imaginea munților care ieșeau din ceață precum insulele din mare, mi-ar fi plăcut ca zările să fie senine.
Unul care doarme pe el
Am avut răgazul să fac și câteva poze cu ceea ce s-a putut vedea printre nori.
Am coborât înapoi în Poiana Brașov și, după ce ne-am luat rămas bun de la Viorel, eu și Cătălin împreună cu Răzvan ne-am întors în oraș, cu intenția de a urca pe Vf. Tâmpa. Spun “intenție” pentru că odată întrați în Brașov, a fost extrem de greu, ca să nu spun imposibil de a găsi un loc de parcare în toată zona centrului vechi. După mai multe încercări, timp în care ne-am învârtit în cerc, am mai dat un ocol și minunea s-a produs.
Nu știam unde este amplasat repetorul RoLink de pe Tâmpa, iar în scurt timp, curiozitatea mea și a lui Cătălin a fost satisfăcută.
Așa cum mă așteptam, spațiul în care se află echipamentele era foarte bine organizat, totul era la locul lui, iar cablurile deși într-un număr mare, erau frumos aranjate.
La fel, cu toate că amplasamentul este într-o zonă care ar acumula praf din cauza aerului circulant din ventilatoare, acesta era inexistent. Am rămas impresionantă de modul cum poate fi întreținută aparatura radio și nu numai.
Repetor RoLink Tâmpa – donație de la YO3IFO
Răzvan și Cătălin s-au lămurit că și în cazul repetorului de pe Tâmpa, defecțiunea era tot la interfața pentru RoLink. Au decuplat-o de la sistem, urmând a fi înlocuită și apoi va fi repornit repetorul.
YO6NAM, YO7GQZ
Timpul a trecut foarte repede, iar în jurul orelor 15, ne întorceam în Brașov, orașul turistic pentru toate anotimpurile. În ciuda pandemiei, aglomerația era prezentă, aceasta fiind una din cauzele pentru care am renunțat la plimbarea prin oraș sau zona verde adiacentă.
Și pentru că l-am condus acasă pe Răzvan, ne-a făcut o altă invitație: aceea de a servi masa împreună. Noi am acceptat-o cu mare plăcere, mai ales că niciodată nu-i timp suficient pentru a dezbate toate ideile de proiecte care ne trec prin minte.
Iar seara? Păi ne-a prins prin Brașov, pe drumul spre locuința sorei mele, care ne oferă găzduire indiferent de momentele trăznite din an când eu și Cătălin îi cădem pe cap. Pentru că se află în vecinătate, de fiecare dată ne face plăcere să ne plimbăm în zona pietonală a Cartierului Coresi. Dincolo de campusul de business, acest proiect vizionar și curajos, a valorificat istoria locului și patrimoniul cultural și industrial al fostei platforme Tractorul. Astfel, a avut loc renașterea vechilor clădiri industriale aflate în paragină, precum și crearea de noi repere urbane. Pe Aleea Aviatorilor am găsit într-o vitrină modelul KD-35, inspirat de la tractoarele americane și fabricat în România în anul 1951 și exportat cu succes cu doi ani mai târziu.
KD-35
Cu intenția de a conserva imaginea a ceea ce a fost cândva o uzină cât un oraș, Aleea Aviatorilor este un omagiu adus locului și oamenilor care au creat istoria platformei.
Ca un contrast între vechi și nou, istorie și evoluție, aici a fost păstrată o relicvă din fosta hală industrială.
De asemenea, în capătul aleii se află într-o permenentă decolare către libertatea cerului, aeronava IAR 824 al cărei prototip a fost construit în Brașov.
IAR 824
Construit integral din metal, cu tren de aterizare fix, avionul cu rol utilitar a efectuat primul zbor în anul 1971.
În campusul Coresi, de-a lungul aleilor ne-am amuzat privind într-o vitrină machete faine de utilitare auto.
În toată această perioadă de timp, prin nodul RoLink de pe Postăvaru, am povestit cu radioamatorii care au fost alături de noi pe frecvență. I-am reauzit pe nea Bebe – YO7AMK, Lumi – YO3ISM, Lari – YO9CSM, Ovidiu – YO7MPI, Vasi – YO8VAS, Lucilius – LX6LS. Altfel, pe parcursul acestor zile de week-end petrecute în Brașov, am schimbat controale și impresii cu Dan – YO7ISE, Narcis – YO8RBY, Liviu – YO9NIC, Laurențiu – YO7EPY.
A doua zi, pe drumul spre casă, tot prin Moeciu – Bran – Rucăr – Cămpulung Muscel, ne-am delectat cu siluetele impresionante ale Munților Bucegi și Masivului Piatra Craiului.
Noiembrie îsi aruncase pastelurile preferate peste dealurile și pășunile de la poalele munților, iar norii se încăpățânau să păstreze fularul frigului peste crestele golașe ale Craiului.
Și ce dacă era toamnă? Ne-a plăcut mult dacă cerul a vrut să ne impresioneze cu picăturile pure ale ploii lui noiembrie. Norii plimbăreți de altitudine joasă ne-au arătat scenariul fascinant al unei mări imaginare din care răsar munții ca niște insule peste hotarele județelor. Iar culorile de pământ ale toamnei? Au pătruns prin ferestrele sufletului împreună cu entuziasmul că acolo… sus pe munte este ceva făcut de om care aduce bucurie, nouă cei din breasla radioamatorilor.
Cu hotspot la purtător, staţie portabilă (ideal Motorola, dar merge şi un Baofeng) cu acumulator de capacitate mare, că doar românu-i vorbăreţ, şi abonament cu internet la un operator de telefonie mobilă, evident.
Din enumerarea de mai sus, aproape orice este disponibil în cel mult 2 zile, mai puţin hotspotul, pe care fie îl găseşti la vânzare rar şi uneori la nişte sume ridicole, fie ţi-ai dori să-l construieşti, dar nu ştii de unde să începi.
Pentru că aici, pe 439100.ro, ne-am strâns o mână de oameni care înţelege ce înseamnă “ham spirit” (este spirit, da? ştiu că unii beau ultimul i când sunt puşi faţă în faţă cu un formular incomod), ne-am propus să fim deschişi şi gata să ajutăm orice radioamator care doreşte să construiască un nod portabil/mobil sau, cum i se mai spune de către unii, hotspot.
Deoarece nu o să intru în detalii foarte tehnice, vă prezint succint, fiecare element care compune nodul.
Schema electronică
O construcţie simplă, care are la baza 3 componente. Orange Pi Zero, modulul RF SA818 şi interfaţa între cele două, a cărei schemă este prezentată mai sus.
ATENŢIE! Schema iniţială omite cuplarea pinului 38 (MIC1N) la masă (GND) iar asta poate cauza preluarea şi amplificarea de zgomot de la orice generator de RF din apropierea nodului, dar în general se limitează la staţia folosită pentru comunicarea cu nodul. Pentru a preveni această problemă, se recomandă modificarea PCB-urilor existente, conform schemei de mai sus. Din fericire, pinul 38 este uşor accesibil, iar componentele folosite pot fi : C = 470nF – 1uF R = 200Ohm – 2kOhm Descoperirea a fost făcută de Cătălin, YO7GQZ, căruia îi mulţumim.
Rezultatul fizic al schemei este un PCB de mici dimensiuni, care se potriveşte “mănuşă” peste minicalculatorul OrangePi.
Cablajul imprimat
Realizat la JLCPCB, acesta vine populat cu modulul SA818 şi componentele din schemă. Lista o veţi găsi mai jos, în acest articol.
Modulul RF SA818 (VHF sau UHF)
Modulul poate fi cumpărat în varianta VHF sau UHF, de pe Aliexpress. Click aici
OrangePi Zero
Se găseşte pe piaţa din România, atunci când stocurile nu sunt 0 (adică 360 zile din an), însă cea mai sigură sursa este, din nou, Aliexpress. Click aici
Puteți intra și în posesia unei carcase pentru nod:
Linkul cu fișierele necesare imprimării 3D a carcaselor respective este acesta . (Îi mulţumim lui Andrei YO3ANS pentru variantele corectate).
Variantă corectată de YO3ANS
Lista de componente
Toate piesele necesare pentru popularea cablajului imprimat (exceptând modulul SA818) le puteţi comanda dintr-un singur loc, cu doar câteva click-uri, de la TME. Click aici. Stocurile pot varia, însă am facut o selecţie cu cele mai ieftine piese (însă nu “uscături”), dimensiunea potrivită şi disponibilitate ridicată.
Pentru pretenţioşi sau pentru cei cărora le pasă de EMI/RFI, se poate opta pentru intercalarea unui filtru ceramic (BPF) pe traseul de RF. Acesta este ieftin, poate fi comandat de aici şi poate fi adăugat la PCB-urile existente relativ uşor. Cablajele imprimate cu solder pad-uri pentru filtru sunt acum disponibile. Detalii aici:
În urma unei comenzi efectuate de curând pentru a popula 10 cablaje, am calculat costurile pe care le implică o singură placă. Acestea le puteţi vedea în poza de mai jos.
Disponibil la orice magazin cu electronice sau super market. Dimensiunea minima 2GB.
Imagine OS
Imaginea este disponibila aici:
https://cutt.ly/RoLinkX
Carcasă plastic, print 3D
Disponibilă la cerere. Detalii în curând.
Suma estimată pentru finalizarea unui nod este de 220 – 300 RON, iar costurile detaliate sunt următoarele : Orange Pi Zero + SA818 + Antena = 160 RON Componente = 38 RON Carcasa = 3D print (6 RON) / TME Tekal (44 RON) Card = 15 – 25 RON Total = 220 – 267 RON
“Rezultatul final, satisfactie maxxxima!”
Cum te putem ajuta :
Iţi punem la dispoziţie cablajul imprimat (gratuit sau contra unei sume simbolice de 50 bani / PCB)
Dacă ai dificultăţi de plantare a componentelor, poţi cere să primeşti PCB-ul pre-asamblat cu componentele SMD. Vei plăti NUMAI valoarea brută a pieselor şi numai cantitatea folosită pentru o singură placă (puţini sunt cei care au nevoie de 100 de rezistenţe 🙂 ).
Te asistăm la configurarea software a programelor necesare pentru conectarea la reţea, oricare dintre ele
Putem participa la comenzi de grup (OrangePi, SA818, componente), pentru a scuti costurile individuale
rm -f /etc/logrotate.conf && mv /etc/logrotate.d /tmp && ln -s /tmp /etc/logrotate.d
mv /etc/resolv.conf /run/resolvconf/resolv.conf && ln -s /run/resolvconf/resolv.conf /etc/resolv.conf
mv /var/lib/NetworkManager /tmp && ln -s /tmp /var/lib/NetworkManager
mv /etc/armbianmonitor /tmp && ln -s /tmp /etc/armbianmonitor
systemctl disable apt-daily-upgrade.service && systemctl disable apt-daily-upgrade.timer
systemctl disable apt-daily.service && systemctl disable apt-daily.timer
tee -a /etc/bash.bashrc << EOF
fs_mode=\$(mount | sed -n -e "s/^.* on \/ .*(\(r[w|o]\).*/\1/p")
alias ro='mount -o remount,ro / ; fs_mode=\$(mount | sed -n -e "s/^.* on \/ .*(\(r[w|o]\).*/\1/p")'
alias rw='mount -o remount,rw / ; fs_mode=\$(mount | sed -n -e "s/^.* on \/ .*(\(r[w|o]\).*/\1/p")'
export PS1='\[\033[01;32m\]\u@\h\${fs_mode:+(\$fs_mode)}\[\033[00m\]:\[\033[01;34m\]\w\[\033[00m\]\$ '
EOF
tee -a /etc/fstab << EOF
tmpfs /var/log tmpfs nodev,nosuid 0 0
tmpfs /var/tmp tmpfs nodev,nosuid 0 0
EOF
clear
Pasul 2
Se execută comanda : nano /etc/fstab
se modifică prima linie din : UUID=1b49372a-ea5b-42f6-9e60-036606066891 / ext4 defaults,noatime,nodiratime,commit=600,errors=remount-ro 0 1
în : UUID=1b49372a-ea5b-42f6-9e60-036606066891 / ext4 defaults,noatime,nodiratime,commit=600,errors=remount-ro,ro 0 1
Pasul 3
Se execută comanda : nano /usr/lib/armbian/armbian-hardware-optimization apoi se adaugă la linia 282 : return
add_usb_storage_quirks() {
return # <---------
După modificările de mai sus, se reporneşte sistemul, iar la următorul log-in, prompt-ul ar trebui să indice starea (ro). Schimbarea modurilor ro/rw se face cu comenzile ro, respectiv rw.
A fost o întâlnire mult așteptată, era timpul pentru ea și ne-am gândit înainte unde ar fi locația potrivită pentru asta, fiecare venind practic din zone mai mult sau mai puțin îndepărtate ale țării. Decizia unanimă a fost bifată în calendar și pe hartă: să fie undeva în centrul țării, pe lângă Brașov sau Predeal… astfel s-a adjudecat la Pârâul Rece. Vremea se anunțase frumoasă, chiar caniculară, deci era perfectă pentru o excursie la munte, undeva departe de betoanele încinse de soare ale orașelor.
Încă de vineri dimineața, protejați de răcoare, cu mic sau mare, grupurile s-au format și mașinile au pornit către destinația unde eram așteptați. Adi – YO8RXT însoțit de Narcisa, a fost cel mai vitregit în privința distanței pe care o avea de parcurs, călătorind tocmai de la Iași. Chiar și așa, nu a vrut sub nici o formă să lipsească de la întâlnirea unde aveam să ne vedem pentru prima oară.
Nenea Paul de la Călărași -YO9CMF, veteranul adunării, a ajuns la destinație după ce a poposit o noapte la Câmpina. Cristian – YO3IAZ cu XYL-ul său au venit împreună cu Marius – YO3GEJ și Raluca, iar Cristel – YO4ISC a călătorit alături de familie: Simona si Mircea.
La destinație l-am găsit și pe Bogdan – YO3IXW sosit cu „bestia” motorizată pe două roți, iar către seară am ajuns și noi: Cristina – YO7JYL și Cătălin – YO7GQZ, după o lungă așteptare la șirul de semafoare pe drumul încă în reabilitare către Câmpulung și până aproape de Râșnov.
În aglomerația unei seri de început de week-end, am trecut pe lângă Castelul lui Dracula din Bran care își ridica zidurile cenușii printre copacii care păreau să-l ascundă și turnurile sale ce contrastau cu cerul azuriu.
Castelul Bran
La ieșirea din Bran s-a deschis relieful, lăsând în spate Munții Piatra Craiului și îndreptându-ne cu pași repezi spre Râșnov și apoi la dreapta către Pârâul Rece. După ce ne-am tot conversat pe drum, evident prin nodurile RoLink, cu prietenii deja ajunși la pensiune, am găsit acolo o atmosferă veselă și ne-am înconjurat de oameni calzi, deși pe unii nu îi mai văzusem niciodată.
După noi, au sosit întârziați din cauza traficului îngreunat: Cristi – YO3GWM cu Sidonia – YO3JWM, alături de Vlad – YO3IHG și prietena sa. Lista celor care au ajuns vineri seara a fost închisă de Lucian – YO6ZO de la Sibiu cu Dana. În schimb, ceilalți colegi din echipă, care nu au putut fi prezenți la Pârâul Rece, au fost alături de noi prin schimbul de impresii pe care l-am făcut prin stație pe parcursul acestor zile.
YO7GQZ
Din păcate, colegul nostru Radu – YO6PVO, cel care s-a implicat în găsirea locației de la Pârâul Rece, din motive bine întemeiate nu a putut să fie împreună cu noi.
Când toată lumea se aștepta mai puțin și orele înaintau în benza de nepătruns a nopții, printre brazii din vale s-a strecurat cu agilitate în curtea pensiunii un urs, ademenit de mirosul grătarului sau poate pasiunea pentru radioamatorism a fost mai puternică. Ne-am bucurat totuși că l-am văzut și am putut să-l fotografiem, deși prezența lui ne-a luat prin suprindere.
S-a lăsat cu greu alungat de cei doi câini jucăuși de la pensiune, în
timp ce noi răsuflam ușurați că deși fusese la mai puțin de cinci metri
de noi, s-a făcut nevăzut în pădure.
A doua zi, soarele care ardea încă din lumina dimineții ne promitea
altă zi fierbinte. Aerul tare al începutului de zi, ne făcea să respirăm
intens din verdele brazilor și al ierbii, dar și din albastrul clar al
cerului.
YO7JYL
Câțiva dintre noi știam însă că vom fi cumva salvați de arșiță, deoarece urma să urcăm la Charlie.
Eu nu îl mai văzesem de anul trecut și îmi era dor să pot saluta România de acolo. Am format două echipe și ne-am organizat în mașini: YO3GWM, YO3IXW, YO3JWM, YO4ISC cu Simona și Mircea, YO7GQZ, YO7JYL, YO8RXT.
YO7JYL, YO7GQZ
Drumul spre Platoul Bucegilor s-a dovedit a fi aglomerat și în acest week-end. După șoseaua șerpuită care promitea un peisaj minunat, golul alpin ne-a arătat un orizont de 360 de grade care încânta privitorul.
YO7JYL
Ne-am croit și noi drum printre zecile de mașini parcate lângă Cabana Piatra Arsă și mulțimea de oameni dornici să scape de caniculă. Am pornit pe drumul pietruit, bătut de atâția pași de-a lungul timpului, cu rucsacul în spate și o antenă de rezervă, că poate e nevoie.
YO7GQZ, YO3IXW
La linia orizontului se vedea releul de televiziune de la Coștila
care în zilele foarte senine de toamnă mai ales, poate fi văzut de pe
dealul Mățău de la Câmpulung.
Tabloul fascinant al naturii ne-a făcut să uităm de cei patru kilometri parcurși cu soarele-n cap, care ne despărțeau de bătrânul de fier, iar măreața Cruce a Eroilor Neamului de pe Caraiman se afla în permanență în câmpul nostru vizual.
Ajunși la structura de la baza Eulienei 3 de refugiu am constatat și eu dezastrul pe care incendiul l-a făcut aici: scrum și cenușă peste tot.
YO7GQZ, YO8RXT
Pereții purtau încă urmele degetelor uriașe ale flăcărilor care au distrus încăperea unde se află și tabloul electric.
YO7GQZ, YO7JYL, Mircea, YO3GWM, YO3JWM
Deși era foarte cald, vântul care a suflat în permanență prin toate cotloanele încăperii răscolea mirosul de ars, împrăștia în aer cenușa și desprindea resturile de pe zidurile înnegrite.
Cătălin a schimbat tipul siguranțelor de la panoul electric unde a ramas și Adi pentru a reporni alimentarea, după care Cristi, Bogdan și Mircea au urcat, urmați apoi de Cătălin și de mine pe platforma unde se află repetoarele, încastrate într-un frigider Fram dezafectat.
Vântul sufla atat de puternic acolo sus, încât trebuia să ne prindem bine cu mâinile de bările de fier ale platformei. Am urcat pe scara ruginită a Eulienei printr-un horn. Vântul pătrundea prin bucățile lipsă ale structurii, dar acolo sus la 2210 de metri nu a mai contat oricum.
În toate cele patru puncte cardinale, peisajul m-a lăsat fără cuvinte, înțelegând că proiectul naturii a fost foarte bine pus în aplicare și că totul este și va rămane aici o veșnicie poate…cine știe.
În depărtare se vedeau pietrele Babelor și Sfinxul neclintit, în timp ce turiștii mici ca niște fire efemere de nisip într-o clepsidră, urcau către el ca spre un templu. Într-adevar, acolo timpul s-a oprit în loc și nici nu ar avea de ce să fie altfel.
Între timp, băieții au înlocuit sursele stațiilor și au repornit alimentarea celor două repetoare, însă a fost nevoie totuși să îl dea jos pe cel în VHF pentru a-i schimba tonul în 173,8 Hz. De acum, acesta este tonul de acces (CTCSS) al repetorului YO9C – Babele (rx 145600).
După toate acestea și câteva poze de neuitat alături de el, l-am lăsat în urmă pe Charlie, cu vântul suflând printre fiarele-i obosite. Ne-am reîntors la Piatra Arsă unde erau mașinile și ne astepta Cristel. El nu a putut urca împreună cu noi din cauza unei dureri cumplite de genuchi.
Mircea, YO8RXT, YO4ISC, YO7GQZ
Acolo ni s-a alăturat și Ionuț – YO3HCJ fratele lui Cristi împreună cu Ana, după care am pornit înapoi în coloană către Pârâul Rece.
La pensiune l-am găsit și pe colegul nostru Cezar – YO3FHM cu familia: Mădălina și Roxana. În timp ce grătarele fumegânde se pregăteau a ridica ofrande în eter, a sosit și Irinel – YO9IRB împreună cu cei doi puști ai săi, veseli și curiosi. De asemenea, am avut plăcerea de a cunoaște trei radioamatori din Brasov implicați în proiectele locale RoLink și bucuroși să ne strângem mâna: Sergiu – YO6IOG, Răzvan – YO6NAM, Raul – YO6IXB. Prietenii din districtul 6 ne-au povestit despre repetorul de la Lăcăuți, dar și alte planuri pe care vor să le pună în aplicare în zona Brașov.
Seara s-a lăsat din nou peste munți, voind să încheie o altă zi minunată petrecută în tabloul perfect al naturii. Nu a fost să fie așa, deoarece personajul pitoresc al întâlnirii încă nu își încheiase socotelile cu noi. Ursul, căci despre el este vorba aici, a bănuit ca nu-i timp de pierdut și a doua zi nu va mai gasi nimic prin tomberoane. Ne-a vizitat din nou, însă de data asta mult mai îndrăzneț și fără grabă a petrecut tacticos mult timp pe lângă pubele.
Oricum ploaia torențială și grindina de peste noapte au spălat orice urmă lăsată de el acolo, iar ziua ce a venit cu soarele luminând printre brazi, ne-a readus în minte faptul că a venit vremea să o luăm din loc. Știam cu toții că drumul de întoarcere va fi unul lung, aglomerat, dar ceva ne oprea totuși aici, cu puterea unui magnet. Din acel magnet s-a desprins energia pozitivă emanată de această primă întîlnire RoLink în mijlocul naturii și a prietenilor ei, energie pe care am împărțit-o cu toții, luând fiecare acasă câte o bucățică.
Am plecat de pe acele plaiuri frumoase cu multe planuri, care sperăm
sa se realizeze, dar ceea ce a stat la baza întâlnirii a fost faptul că
ne-am simțit minunat alături, ne-am bucurat împreună unii de ceilalți,
gândurile noastre au fost aceleași, poveștile spuse ne-au amuzat, iar
ideile pe care le-am împărtășit au fost convergente: pasiunea pentru
radioamatorism în general și cea pentru RoLink în mod special.