Povestea montării acestui nod RoLink este scrisă dintr-o perspectivă cumva… diferită. Asta deoarece, eu nu am participat efectiv și deci este văzută prin prisma a ceea ce mi-a relatat Cătălin – YO7GQZ.

Este de fapt îndeplinirea proiectului instalării unui nod RoLink pe vârful Teasc aflat desupra localității Borsec.

La altitudinea celor aproape 1400 m este Releul de Televiziune, vegheat de peste treizeci de ani de către Nelu – YO6FCD.

Istoria acestui nod RoLink s-a născut din excursia mea alături de Cătălin, hoinărind prin țară în vara acestui an. La invitația dumnealui de a-l vizita la înălțime, adică în locul atât de drag lui, ne-a împărtășit dorința de a instala un nod RoLink acolo.

În singurătatea muntelui, dar printre posturile de radio si televiziune pe care le monitorizează în permanență, cu siguranță ar fi fost altceva, dacă ar asculta și ar vorbi cu radioamatorii din rețea.

Bucuria a fost reciprocă deoarece ne făcea plăcere să îl putem ajuta în acest sens, iar eu i-am propus și montarea unei camere web cu vedere spre zări.

În răstimpul acesta, noi cei din echipa fanilor RoLink, ne-am mobilizat, așa încât până la venirea frigului și a unei eventuale zăpezi, nodul și camera să fie funcționale în locația de pe Vf. Teasc.

Conform zicalei „dar din dar se face Rai”, Răzvan – YO6NAM ne-a dat o stație ICOM IC-F110 programată pentru frecvența 145.3375 MHz, Bogdan –  YO3IXW avea pregătit un Orange PI, iar Cătălin – YO7GQZ antena, cablul, sursa, cutia pentru ele și desigur… camera web.

După ce toate au fost pregătite, Cătălin a stabilit un sfârșit de săptămână în care eu eram ocupată cu serviciul și alături de Bogdan și Mirel – YO4OMG s-au găsit într-un trio ce vroia să mute munții.

La ora 7.30 AM, Cătălin a pornit din Pitești pe drumul spre Brașov, iar Bogdan și cu Mirel au plecat din București, cu punct intermediar de întâlnire la Dâmbul Morii. Echipa odată întrunită a făcut un popas la QTH-ul lui Răzvan, după care s-au pus în mișcare pentru că, nu-i așa? Aveau în față un traseu destul de lung, spre Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Ghiorghieni, Toplița, Borsec și în final cei zece kilometri de drum forestier ce urcă prin pădure și gol alpin, până la poarta Releului de TV de pe Vf. Teasc.

În jurul orelor 18, Nelu – YO6FCD i-a așteptat cu inima deschisă, dornic de a se afla în compania unor oameni buni, cu gânduri mari și plan de acțiune bine pus la punct.

În timp ce Nelu făcea cunoștință cu Bogdan și Mirel, deoarece se vedeau pentru prima dată, portbagajul de la Duster se golea încet – încet. Cutiile cu diverse unelte, aparate și cabluri, inclusiv suport pentru antenă de care, până la urmă  nu a fost nevoie, se mutau în clădirea releului.

Mirel deja s-a apucat de treabă și a pus mufa la cablul de antenă, iar după ce au stabilit planul de bătaie pentru a doua zi, Nelu le-a pregătit cina celor osteniți după atâtea ore de drum.

Dimineața zilei de sâmbătă promitea să țină cu RoLink, așa că soarele a urcat binișor temperatura din aer, în timp ce în vale ceața lăsa o atmosferă tristă și rece.

Mirel n-a mai avut răbdare, dornic să vadă antena și camera web montate pe pilonul de lângă clădirea releului.

Cu alte cuvinte s-a urcat pe scara din interiorul pilonului până la înălțimea de douăzeci de metri, după care, printre celelalte antene de radio și televiziune, a făcut loc și pentru antena nodului RoLink. Și camera web a fost prinsă de pilon și orientată spre Toplița.

După orele prânzului au început primele teste radio și… primele imagini cu zările. Era oarecum de așteptat ca semnalul să fie înecat de radiofrecvența celorlalte antene ale releului, iar colegii mei s-au gândit la soluții pentru remedierea acestei probleme.

Partea cea mai grea, aceea de testare a nodului, a fost destul de neplăcută, deoarece de la Pitești, îi dădeam lui Cătălin controale zgomotoase de Q3 datorită radiofrecvenței. Testele efectuate în banda VHF nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, așa că într-un final, a rămas ca Nelu să schimbe poziția antenei pe pilon.

Instalarea nodului RoLink și a camerei web se voiau încununate cu un grătar delicios ca și importanța proiectului, în mirosul de brad accentuat de altitudinea la care ei se aflau.

Cele două patrupede ale lui Nelu, Mura și Lola au stat în permanență cu oaspeții, iar joaca de care aveau chef mai tot timpul, a asigurat atmosfera de bună dispoziție.

Altfel, după oboseala zilei de sâmbătă, cu stat afară, urcat de nenumărate ori pe pilon, întins cablurile și toate testele radio făcute până după apus, liniștea nopții s-a lăsat peste toate.

Deși pentru duminică, drumul destul de lung spre casă, anunța plecarea devreme, nu a fost așa, deoarece bagajele erau destule și … de îndesat în mașină.

În plus, le mai veniseră câteva idei de încercat pentru partea de radio a nodului RoLink. De fapt, nici vremea faină nu-i lăsa să plece. Nelu s-a bucurat enorm pentru tot ceea ce s-a realizat în acest timp relativ scurt și a rămas să încerce diverse metode de a îmbunătăți recepția nodului.

Evident că oaspeții nu puteau pleca așa… cu burta goală, încât Nelu le-a pregătit, urmând o rețetă originală, o delicioasă mâncare de fasole, pe care eu am savurat-o doar cu ochii.

În jurul orei 12 PM, în compania aceluiași soare blând de noiembrie, Cătălin, Bogdan și Mirel au stat frumos la o poză cu Nelu, le-au mângâiat pe Mura și Lola, după care l-au salutat și… au pornit la vale.

Au urmat același traseu de întoarcere și din nou, au oprit la Dâmbul Morii pentru ca fiecare să pornească pe drumul lui spre casă.

Pe lângă imaginile frumoase pe care camera web le oferă pe blogul meu, a rămas acolo amintirea celor trei zile pline petrecute de patru oameni sufletiști, radioamatori, foarte pasionați și cu mult avânt.

Și nu este prima dată când mă întreb: Ce anume i-a adunat pe acești oameni acolo? Nelu îi vedea efectiv pentru prima dată pe Bogdan și Mirel, chiar dacă se mai auzise cu Bogdan în legături radio, când el se afla prin munții din zonă.

Și totuși, așa cum am mai spus și altă dată, dorința de a realiza acest proiect interesant, de a ajuta comunitatea de radioamatori, a făcut ca acești oameni să se întâlnească, de parcă se știau de o grămadă de ani.

Să fie pasiunea pentru radio mai presus de orice efort fizic sau financiar? Să fie altruismul o parte importantă din acest hobby de lângă care nu putem sta departe? Să fie bucuria de a cunoaște oameni cu atâtea puncte comune pe lista de pasiuni?

Eu, nelipsită din toate aventurile care țin de RoLink, mi-a părut foarte rău pentru că de data asta nu am putut să fiu acolo, lângă acei oameni.

Dar invitația lui Nelu pentru a reveni în zona pitorească a Borsecului, a rămas deschisă și de bifat pentru vara anului viitor, deși cu o nostalgie amuzantă, a afirmat că: “Până la anul, mai sunt trei ani!”.

’73

Cristina – YO7JYL